Nu am fost niciodată un mare vorbăreţ la telefon. Nici când eram “tânăr” şi conversam cu gagicile la orele târzii ale nopţii, nici când aveam minute gratuite ce urmau să expire peste două-trei zile. Consider telefonul în primul rând ca pe o unealtă a comunicării, motiv pentru care până acum câteva luni aveam doar băşini de telefoane, luate aproape moca la promoţii, de ajuns cât să pot suna, fi sunat şi trimite SMS-uri.
Nu înţeleg oamenii care lungesc o convorbire telefonică mai mult decât e necesar. Dacă suni un om într-un scop anume (ajută-mă cu X, împrumută-mi nişte bani, vezi că-mi datorezi nişte bani, hai la o bere, hai să ne futem, a murit Gică Petrescu etc), ce rost are să lungeşti conversaţia cu întrebări inutile gen “în rest? ce mai zici tu?” sau ceva similar?
Discutam problema acum câteva zile cu Alex şi am ajuns la concluzia că de acum înainte, cel puţin între noi doi vom aplica ideologia “mai scurt e mai bun”, în care convorbirile noastre se vor termina brusc:
- Salut, ai chef de o bere?
- Nu pot/nu vreau/nu am timp.
- Bun, ceau. *click*
Atât. Fără motive, căci eu vreau să ies la o bere, nu să-l ascult pe celălalt cum îmi explică motivele pentru care nu iese la bere. Nu mă interesează de ce nu iese la bere. Nu are bani, nu are chef, nu are timp, treaba lui. Nu am nevoie de o explicaţie de 30 de secunde gen “mă, nu acum, că trebuie să merg la X să fac Y şi să mă întorc la Z”. Pentru că nu mă priveşte.
[conversaţie la obiect, la sfârşitul căreia:]
- Na bun, să trăieşti, ceau.
- Ceau, vorbim mai încolo. Sau mâine, vedem, nu ştiu cum lucrez mâine. S-ar putea să nu răspund dacă-s într-o şedinţă/la curs/fac dragoste.
- Bine mă, salut.
- Na, salut, vorbim mâine.
Secunde inutile, preţioase mie. Dacă suntem prieteni, amici sau cunoştinţe, nu e prima oară când vorbim la telefon şi mai avem nevoie unul de altul, atunci e normal că om mai vorbi. Când o fi, om vorbi. Mi se pare normal că dacă nu poţi să răspunzi, nu răspunzi. Mi se pare normal să nu fii surprins dacă te sun şi mâine. Mi se pare normal să închei conversaţia înainte să devină redundantă.
