Şi cum plecam eu astăzi de la Universitate, văd trei maşini de taxi în faţa acesteia. Pun pe pauză gândurile neutre legate de moartea Mădălinei pe care tocmai le aveam, mă duc la primul şi-l întreb de libertate (“Trăiţ’, s’teţi liber?”). Se uită puţin la mine pe deasupra ochelarilor, mă măsoară şi aprobă reticent. Dau să urc.
“Unde mergi?” mă întreabă.
“Mehala”, zic.
“Nu te iau” – mă mir, că doar e cursă de cel puţin 10 lei. “Te-ai uitat pe uşă? Nu vezi ce tarife am? Nu-ţi ajung 15 lei”.
Era rechin. Avea 2,59 lei/km, şi nici măcar nu-s sigur de asta, că erau literele foarte mici şi înghesuite. Şi n-a vrut să mă ia, m-a avertizat că e scump. Cât am stat acolo n-a luat pe nimeni. Chestie care îmi pune câteva întrebări: Read More »
February 23, 2010 – 22:00
Azi-noapte, comandă la un taxi, pe Cuvin, la Garaj. Ies, văd taxiul dând cu spatele dinspre Pestalozzi (era sens unic şi-i era lene să ocolească strada), direct într-o maşină parcată. Se aude trosc tare, taxiul dă puţin în faţă, din el coboară o duduie cu picioare mult prea groase. Se uită la maşina parcată, cu aripa faţă-dreapta îndoită, se uită la a ei, vede că n-a păţit nimic, aruncă un “dă-o-n pula (!) mea” şi ne pofteşte în maşină. Eu, perplex.
În maşină răsunau dulci acorduri manelice. Plecăm, facem dreapta, mai facem o dată dreapta, iar prin faţa fabricii de bere observ că nu pusese ceasul (aparatul de taxat, plm). “Ceasul nu funcţionează?” o întreb. “Ba da. A, staţi că nu merge, că io am mai apăsat, dar n-a mers, nu ştiu ce are, scuze, scuze”. Şi porneşte ceasul.
Mnoah, de aici totul a decurs normal, deci povestea asta nu are concluzie şocantă, amuzantă sau interesantă. Doar că doresc să se consemneze că e vorba de Taxi Euro, indicativ 31.
