(guest post de Corina)
Imi place sa privesc diversele locuri ale lumii nu ca parti ale unui intreg, ci ca pe universuri complete, independente si autonome, foarte bine delimitate si cu reguli proprii de functionare.
Din perspectiva asta, Szigetul pare un fel de taram utopic, plin de oameni tineri nu doar ca varsta, ci ca stare de spirit. Insula asta imprejmuita de Dunare e, dincolo de un spatiu fizic care gazduieste artisti de renume, un Neverland cat se poate de real si de contemporan. Un loc in care oamenii evadeaza, dar nu cliseic cu scopul de a se regasi si de a fi ei insisi, neingraditi de cutume sociale, ci ca sa se joace cu timpul si cu lumea, pe ritmuri alerte intr-un decor cat se poate de colorat. Read More
Daca ar fi sa am vreun motiv bine intemeiat ca sa va urasc pe voi, bucurestenii, ar fi ca ii primiti pe Faithless in orasul vostru aproape anual.
In 2007, cand i-am vazut prima oara pe Faithless, am ramas perplex. Asa concert bun nu mai traisem veci. Eram tot aici, la Sziget, in fata scenei principale, impreuna cu alti aproximativ 75.000 de oameni si saream, devenind unul (si asta cu probleme de somn). Timp de trei ani de zile dupa acea zi am declarat sus si tare ca Faithless au facut cel mai frumos concert pe care l-am vazut vreodata, iar acum Read More
Bine, teoretic ieri a fost, oficial, prima zi a festivalului, dar noi suntem deja aici de o vreme, deci le numaram cum stim mai bine.
Ei, ieri a fost o zi grea. Cu greu am reusit sa bagam pe insula niste vodca de Auchan, cu greu am reusit sa o terminam pe toata si cu greu, apoi, ne-am miscat spre concerte. Read More
Din cauze de câştig pur, n-am putut să fac liveblogging de la Sziget de la ziua 1 încolo. Pentru că a fost prea awesome ca să-mi pierd timpul la cortul de interneţi. Plus că n-am fost prea coerent în majoritatea clipelor petrecute acolo. Ca să înţelegeţi mai bine, în principiu am fost totalmente treaz, în toate sensurile, doar dimineaţa, la trezire, preţ de o ţigară şi o spălare pe dinţi. Să vă povestesc, aşadar.
Despre atmosferă şi oameni nu vă mai povestesc, că a fost, în mare, ca anul trecut. Singurele diferenţe au fost numărul oamenilor, care a fost mai mic anul acesta, lipsa berii Arany Aszok, care mie-mi plăcea mai mult ca Dreher, preţurile puţin mai ridicate ca în ultimii doi ani şi organizarea mai bună a festivalului.
Prima zi a fost cea în care ne-am strâns toţi. Plecat iniţial doar cu Rob, miercuri ni s-au alăturat Richie cu un Emi şi o Adină, Blogu cu o Patricie şi un Paul, Hubba cu o Creatrixă şi două fete, un Horaţiu cu, mai târziu, sor-sa, o Carmen, o Kmi (de la însuşi site-ul oficial românesc Sziget) cu un prieten al cărui nume, spre ruşinea mea şi cu scuzele mele, l-am uitat, un Alex de la Dor De Ducă (plus că într-una din zile m-am întâlnit cu Irina, iar în ultima zi ni s-a alăturat şi însuşi Horia) şi oare pe cine-oi mai fi uitat? Întâlnirea cu dânşii a făcut să pierd IAMX, despre care nu ştiam nimic, dar care cică or fost mişto. Altădată. Dar să luăm puţin la purecat concertele pe care chiar le-am văzut. Read More
Pula mea, e ziua 0 doar de cateva ore, deci n-am ce sa va povestesc.
Aici e ora 14:30 si am baut deja bere multa si absint. Urmeaza un concert maraton de 10 ore, pe 2 scene, de jazz.
Va pup, maine astept Richie, Hubba, Blogu si cine mai vine. Pup, ioi.
L.E.: m-am imbatat atat de tare ieri incat nu mai stiu ce s-a intamplat intre ora 18 si azi dimineata. Fffffuck.
Am ajuns, cu chiu cu vai, pe la ora 13 (ora Ungariei) in Budapesta, dupa un ocol de 20 km facuti intr-o ora din pricina de accident, inainte de Szeged. A mai durat o ora jumate pana am intrat in cadrul festivalului, din mai multe motive (Rob avea bilet stricat, i-a trebuit altul, a fost inghesuiala, s-a stat mult la controlul bagajelor).
Eu am prins un moment bun, am prins cortul de interneti (anul trecut aveau Ubuntu, anul asta vad ca au Windows 7) liber, ca doar e ziua -1. A cantat ceva formatie maghiara de ska, a fost beton. Maine – concert de jazz de 10 ore. Pe doua scene.
Nu va obisnuiti prost, de maine ma indoiesc ca o sa va mai tin la curent, caci o sa fie cortul plin si o sa fie si concerte.
In fine, chestii serioase: bre astia care vin la Sziget miercuri: nu prea am telefon, cel putin nu acum. Poate am sa-mi iau un SIM unguresc, da’ nu promit nimic. Pana una alta, ramane batut in cuie: miercuri, 12 august, la ora 15 a Ungariei, voi fi cu Rob la HVG. Va vom astepta la nesfarsit, pana la 16:20, ca la jumate incepe Nouvelle Vague.
Nu am diacritice aici. Si am baut incetisor toata ziua. Va pup.
La ora la care citiţi această însemnare eu voi fi ajuns deja pe Insulă, probabil ne vom fi instalat deja corturile şi vom fi început să bem. Asta dacă n-am murit pe autostradă sau ceva. Vă doresc o săptămână aproape la fel de frumoasă ca a mea.
Dat fiind accesul destul de limitat la interneţi a insulei, ăsta va fi, probabil, ultimul meu post până săptămâna viitoare. Cu excepţia excepţiilor excepţionale care e posibil să se întâmple sau nu, probabil, caz în care voi mai scrie 2-3 cuvinte. Să nu ziceţi că nu v-am avertizat, dacă intraţi în sevraj din cauză de reader gol să nu daţi vina pe mine. Ah, şi dacă nu mai scriu nimic timp de două săptămâni, înseamnă că am murit pe parcurs.
Noah, vă pup pe toţi. Să nu fiţi cuminţi, să iubiţi, să vă iubiţi şi să fiţi iubiţi.
Vorbesc de Sziget Festival, ofcors, şi vorbesc pentru cei care n-au mai fost şi sunt puţin dezorientaţi.
Cum intri pe insulă, după ce ai trecut de băieţii care te controlează la bagaje şi de staţia de taxi, faci stânga. Mergi niţel, pe partea dreaptă ar trebui să treci de Mokka Cuka (se pronunţă Moţa Cuţa, aşa am auzit eu). Ajungi la o intersecţie care are un infopoint mare de tot (“City Centre”). Acolo faci dreapta şi ar trebui să vezi deja anvelopele pe post de scaune şi un semn mare, scris cu litere mici, hvg.
Noah, acolo e. Vă uitaţi după un superb şi după un awesome. Miercuri la 15 sunt acolo.
