Pe Gheorghe Lazăr, în Timişoara, un Merţan stă cu avariile în mijlocul drumului. Iar prin “mijlocul drumului” mă refer, efectiv, la “mijlocul drumului”: Read More
-
RSS şi alte chestii
-
Reţelind
-
Diverse
-
Reklám
-
Posts tagged: soferi
A fost cool pentru câteva clipe
November 12, 2009 – 14:06
Timişoara, 2007 sau 2008. Nu mai ştiu exact.
Pe strada Baader, coadă, aşa cum se întâmplă de fiecare dată când e bariera coborâtă. Şoferii aşteaptă liniştiţi să se enerveze văzând că, după ce stau 5 minute la barieră, prin faţa lor trece, probabil, doar o amărâtă de locomotivă.
Două maşini, conduse de şoferi cool, de douăzeci şi un pic de ani, nu au însă răbdare. Fac concurs, care trece primul de coloană şi de barieră. Evident, trece acela care avea maşină mai puternică. Trece şi al doilea de coloană, însă nu ajunge pe partea cealaltă.
O săptămână mai târziu, două mame aprind lumânări la cele două cruci montate lângă liniile de tren.
Nu cunosc victimele, iar filmul accidentului mi-a fost povestit de un taximetrist, deci se prea poate să fie înflorit. Cert este că am văzut cu ochii mei maşina făcută ghemotoc, purtată vreo 20 de metri de locomotivă pe şine. Iar crucile sunt acolo.
Leapşă primită de la Clawd. Să meargă mai departe la cine-o vrea, că nu găsesc încă pe nimeni care să n-o fi primit.
Ştiţi cum se face curăţenie într-un BMW?
September 14, 2009 – 17:09
Se aruncă gunoaiele pe geam, evident. Mai devreme, la un semafor de pe Rebreanu (adică cel mai mare bulevard din Timişoara, nu pe vreun drum de ţară – nu că acolo ar fi fost mai scuzabil), şoferul unui BMW gri închis cu numerele TM-12-UAR a aruncat pe geam o sticlă de 2L de apă minerală, eveniment urmat de râsete şi de expresii mândre pe faţa lui şi a piţipoancei brunete din dreapta. Bravo, ţărane, frumos te-a învăţat mă-ta.
Şoferii înfigăreţi
August 2, 2009 – 20:03
Eu am zis dintotdeauna: nu mă deranjează dacă un şofer nu-mi oferă prioritate, taie linia continuă, trece pe roşu, se bagă în faţa mea etc, atâta timp cât nu mă încurcă. Şi eu mai fac mici prostioare din astea, când e cazul.
Iar acum mă simt mândru. Căci, cică, ajut la fluidizarea traficului.
You know what really grinds my gears?
May 29, 2009 – 17:27
Şoferii de Dacie. “Dar cum?”, vă veţi întreba. “Parcă şi tu erai şofer de Dacie”, vă veţi mira. Da, şi eu sunt şofer de Dacie, dar îmi place să mă consider excepţia care întăreşte regula, floarea cu care se face primăvară etc.
Există mai multe tipuri de şoferi, de ani buni încoace: există solidul cefos cu BMW, există ţiganul cu Mercedes, există şmecherul cu gipan, există blonda cu sportivă, există corporatistul cu Clio şi buetooth la ureche, există olteanul cu Golf tunat, există cercelaţii cu maşini exotice cu număr de Bulgaria. Ce au aceştia în comun e faptul că toţi au răsărit după revoluţie, toţi sunt tineri, comportamentul şi mentalitatea lor fiind o consecinţă directă a eliberării comerţului cu ţările învecinate şi a democraţiei, frate. Dar pe aceştia îi lăsăm azi la o parte, pentru a îi înjura puţin pe şoferii de Dacie.
Şoferul de Dacie e o specie din ce în ce mai rară, dar care încă nu lasă deoparte lupta pentru supremaţia şoselelor. În cele mai multe dintre cazuri, are peste 50 de ani, ochelari şi o privire încruntată, tulburată şi furtunoasă, ori de câte ori s-ar afla la volan. Consideră că şoseaua e a lui, pentru că acum 30 de ani, când nu prea vedeai alte maşini pe străzi decât Dacii, el era tot acolo, cu aceeaşi maşină. Care e maşină adevărată, dom’le, duce, nu vezi? O am de 30 de ani, uite, e ca nouă.
Şoferul de Dacie vrea să-şi repare maşina. Pentru că tot timpul are ceva ce trebuie reparat. Problema e că nu vrea să plătească reparaţia, aşa că face tot posibilul să circule destul de haotic încât să-l lovească cineva, dar totuşi încearcă să fie undeva la limita legalităţii, ca să-şi repare coaja pe asigurarea celuilalt. Şoferul de altă maşină ştie treaba asta, aşa că face tot posibilul să evite orice contact, inclusiv cel vizual, cu şoferii de Dacie şi cu Dacia lor. Şoferul de Dacie ştie treaba asta, aşa că abuzează de bunăvoinţa celor din jur şi-l doare în pulă.
Problema e că şoferii de Dacie sunt nebuni chiar şi în afara oraşului, când ar trebui să fie conştienţi că se află într-un sicriu cu roţi. Sâmbăta trecută, în drum spre Cluj, era să mă omoare doi şoferi de Dacie. Care erau, culmea, şoferi de Alba. Unul a intrat de pe drum secundar pe drum european fără să-i pese că alţii vin pe drumul până atunci liber cu viteză apreciabilă. De exemplu, am aflat că nu e plăcut să frânezi o motocicletă brusc de la 100km/h la 30. Al doilea s-a oprit pur şi simplu în mijlocul drumului (acelaşi european) şi a început să dea cu spatele. Pentru că e Dacie, iar ceilalţi îl feresc, evident. Altul blocase o bandă, în curbă, cu avariile puse, pentru că el ţinea musai să se pişe la marginea drumului, deşi mai putea răbda încă 2 minute până la următoarea parcare.
Aşadar, dragi şoferi de Dacie, vă doresc să vă moară la ieşirea din oraş.
(Şoferii de Logan intră şi ei aici, mai ales moşii cu Logan, ăştia-s cei mai răi.)
Premieră!
March 8, 2009 – 05:05
Cine ghiceşte ce am făcut azi pentru prima oară? Ho, minţi bolnave care sunteţi, nu aia.
M-am rătăcit. În Timişoara. După 24 de ani.
Era, deci, o ploaie torenţială, iar eu eram cu Furia Roşie. Trebuia să ajung din punctul A în punctul B, cum e normal. Punctul A e prin Şagului (peste drum de Piaţa Aurora), iar punctul B e prin zona Sinaia. Pentru cei din provincie am şi o frumoasă reprezentaţie vizuală mai jos, ca să vă faceţi o idee. Cunosc poziţia ambelor puncte, am mai fost în punctele respective, iar durata traseului, pentru sâmbăta la ora 19, e de maxim 4 minute. Nu sunt semafoare, peste tot aveam prioritate. Deci punctele A şi B, şi traseul logic:
(pune mânuţa pe ea şi apăsă, ca să se facă mare)
Ei, nu ştiu cum am gândit-o, dar pe Brâncoveanu, în loc să fac prima la stânga, am mers înainte, am trecut şi de Rebreanu, care ar fi fost bun de luat, şi deşi ruşinos, parcă mai în regulă. Şi dă-i, şi dă-i, tot înainte, până când am descoperit neantul. La un moment dat aveam în faţă un autobuz parcat şi atât. Am întors, la un moment dat am făcut dreapta (prea repede, aveam să aflu – nu pricep de ce nu m-am dus până la intersecţia de unde plecasem, puteam s-o iau de acolo pe drumul cu 2 minute mai lung, dar sigur) şi de-acolo m-am trezit, după câteva minute, pe Lidia. Am luat-o frumuşel pe Girocului, Rebreanu, am ajuns prin Bălcescu şi într-un final am ajuns şi în punctul B. Durata totală: fix 30 de minute. Traseul greşit, ca să vă faceţi o idee:
Codul bunelor maniere pentru pietoni
December 17, 2008 – 19:36
Voiam să scriu de o vreme însemnarea asta, dar am aşteptat să-mi recuperez permisul, să nu fiu ipocrit. Aşadar, urmând nişte îndrumări simple, ŞI TU poţi supravieţui mai mult pe şoselele patriei.
1. Dacă e noapte şi, pe deasupra, plouă, evită îmbrăcămintea închisă la culoare. Nu toţi şoferii văd în infraroşu. Între faruri reflectate în şoseaua udă, lumini stradale reflectate în şoseaua udă şi stropi de ploaie pe parbriz, e foarte uşor să confunzi o formă neagră cu, să zicem, nimic.
2. Dacă totuşi porţi haine închise la culoare noaptea, pe ploaie, evită să treci strada în fugă sau prin mijlocul drumului, ca boul. Pentru că avem destule treburi la care trebuie să fim atenţi, pe aşa o vreme, iar o umbră apărută din neant în mijlocul drumului nu e foarte uşor de evitat, mai ales când asfaltul e alunecos.
3. Dacă mă opresc înaintea trecerii de pietoni şi te las să treci, treci! Nu îmi fă semn să trec eu, că tu ai timp. Erai pe trecere, aveai prioritate, am oprit, acum du-te-n treaba ta. De aia am oprit, nu ca să-ţi cer voie să trec.
4. Dacă vrei să treci strada, fă-o. Nu te plimba un minut întreg pe trecerea de pietoni, uitându-te de sus la mine, doar pentru că e dreptul tău să treci pe acolo şi e ilegal să trec peste tine. Rişti să fii claxonat, înjurat, speriat, iar în cazul şoferilor de BMW şi Dacie roşie, chiar bătut.
5. Dacă vezi că clipeşte lumina verde a semaforului pentru pietoni, nu te grăbi să traversezi o stradă cu două benzi pe sens. Nu o să reuşeşti să o faci în timp util şi rişti să fii călcat de şoferii care sunt atenţi la semafor, nu la vaca care trece în fugă pe roşu.
6. Dacă ai copil mic, nu traversa cu el DECÂT pe trecerea de pietoni, la culoarea verde a semaforului, dacă e cazul. Asta mă oftică cel mai tare: să văd părinţi cu copil de 2-3 ani de mână, trăgându-l după el în fugă prin mijlocul străzii. Băi, în primul rând, pruncul n-are nici o vină. E încă mic, nu ştie pe unde se trece şi pe unde nu. Dacă vine moşulică chior cu Dacia lui rablagită, tu treci prin mijlocul străzii împingând un cărucior, frânele moşului n-au mai fost schimbate de prin ’81, iar reflexele lui nu mai sunt ca în ’52, ce te faci? A cui e vina că moare copilul ăla? Şi în plus, îţi înveţi prost şi plodul, în momentul în care-l tragi de mână printre maşini. Să nu te miri dacă peste 7-8 ani o să îl hrăneşti printr-un pai, pentru că a decis el subit că poate traversa după cum traversează tata.
Deci, pietonule, te rog fă-mi viaţa mai uşoară mie şi mai lungă ţie. Mulţumesc anticipat.
Parcare
September 28, 2008 – 17:30
Partea tristă e că mi-e vecin, iar poarta în faţa căreia a parcat aşa e chiar de la curtea pe care o împărţim.
