Ovidiu Sîrb

Cu fiecare zi ce trece şi cu fiecare click dat prin interneţii româneşti, observ că, tot mai mult, românul descoperă Internetul. După care descoperă că Internetul e locul cel mai propice pentru a avea păreri, pentru că aici sigur îl citeşte cineva. Problema e că majoritatea comentariilor (şi nu vorbesc doar de bloguri, ci şi site-uri de ştiri, site-uri video, trackere, forumuri, tot) sunt de o asemenea calitate încât mă gândesc foarte serios că ar fi o idee bună un site care să le centralizeze. Ar ieşi o sursă inepuizabilă de umor şi bună dispoziţie.

For comic relief, comentariul care mi-a pus capac în seara asta:

cred ca desenele animate sint cel mai greu de ralizat sint facute din clisee din mai multe imagini desenate care sint desenate manual sau cu ajutorul compiutarului uneori. iar unul dintre frumoasele productii disney este iron giant

De pe un tracker, subiectul în cauză fiind filmul The Iron Giant (de la Disney, hehe).

Încă un comentariu de mare angajament vine de pe un site de ştiri, subiectul fiind Poli Timişoara:

asta trebuia sa ramana la tv si sa comenteze de langa banca tehnica si inca o chestie echipa a mers ff bine iar iancu a futut totu IANCULE TE URAM!!!!

Observăm pasiunea.

Pe lângă comentariile de mai sus, fără urmă de sens, punctuaţie şi stabilitate mentală din partea autorilor, interneţii româneşti sunt plini de COMENTARII SCRISE DOAR CU CAPS PENTRU CA AM CEVA DE SPUS SI TREBUIE SA MA FAC AUZIT IN MULTIME SI CAPS LOCK SE VEDE MAI BINE CHIORILOR HAI STEAUA HAI DL BECALI!!!!!!!!, comentarii prost (sau deloc) argumentate, comentarii total offtopic, comentarii care nu adaugă nimic discuţiei şi tot felul de alte mizerii. Că veni vorba, vă invit să vă delectaţi cu furia adolescentelor proaspăt înmugurite, sub forma comentariilor la articolul meu despre Twilight.

Români, ce facem?

Propun o campanie de ameliorare a Internetului. O văd desfăşurându-se în felul următor:

• Faza 1. Înainte de încheierea unui contract cu un provider de interneţi, viitorul abonat trebuie să dea un test scurt de limba română. Poate fi o scurtă dictare (2-3 fraze, să nu obosească), poate fi un exerciţiu de “completaţi textul cu semne de punctuaţie şi cratime”, orice. Dacă scorul testului este peste 60%, se încheie contractul, no more questions asked. Dacă, însă, scorul e sub 60%, se trece la faza 2.
• Faza 2. Celor care au picat testul le va fi înmânată o carte. Nu contează ce. Poate să fie Povestea Prostului, Sandra Brown, un manual de geografie, 100 de reţete pentru noul tău cuptor cu microunde sau Shogunul. Vor putea încheia contractul doar cu semnarea unui act adiţional, prin care viitorul abonat se angajează pe propria răspundere să citească respectiva carte. Nu pentru a o înţelege şi analiza, ci pentru a observa ghiduşiile alea mici şi scălâmbe, gen virgule, ghilimele şi semne de întrebare.
• Faza 3. Actul adiţional despre care vorbeam mai sus va avea un fine print (pe care cei care au ajuns în faza 2 nu l-au citit, nefiind obişnuiţi cu litere multe) în care va scrie că ISP-ul îşi rezervă dreptul ca odată la X luni să redirecteze tot traficul abonatului către un scurt test similar celui de la faza 1. Dacă punctajul obţinut e peste 70, abonatul e liber să se bucure în continuare de minunea asta a tehnologiei; dacă e între 60 şi 70 urmează să mai fie verificat ocazional, iar dacă e sub 60, se trece la faza 4.
• Faza 4. Se taie accesul la anumite site-uri. Primele restricţionate vor fi hi5, GSP, reteaua ROON şi blogul lui Varby. Şi al meu, că eu am venit cu ideea şi prefer să-i ţin departe; fac eczemă de la dobitoci. După încă trei luni se mai dă un test şi se observă progresul. Dacă punctajul dă semne de creştere, se reia de la faza 3. Dacă punctajul rămâne constant sau e în scădere, se trece la faza 5.
• Faza 5. Dobitocul rămâne fără acces la Internet.

Va fi greu. Va dura mult. Va costa mult. Faceţi însă cum vă zic şi într-o bună zi vă promit că online-ul românesc va fi un loc atât de frumos încât mă veţi băga în .pdf-urile de istorie.