Într-un viito post-apocaliptic, într-o lume infestată cu zombii şi condusă de entităţi extraterestre, sintetico-umane, nu e totul pierdut pentru români. Nu se ştie în ce condiţii, însă limba română rezistă – ce-i drept, într-o formă coruptă:
Zice aşa:
INSECTICID NEUTRALIZAT
PERICOL DE INJESTARE ATENTION
CALDURA INTENSIVE ??????
Dacă tot am început să mă joc în ultima vreme, am reluat şi Half-Life 2 (mintenaş termin Episode 2), că tot aveam un cupon de 50% la orice joc făcut de Valve şi am şi prins Orange Box-ul la reducere. Şi am văzut minunăţia de mai sus pe o plăcuţă de pe o clădire, în capitolul Highway 17, în prima secţiune în care trebuie să mă ascund de lunetişti. Şi m-am bucurat.
December 20, 2011 – 11:33
…este să fie delicios în cinstea păcatele noastre culinare. Iar astăzi, de Ignat, porcii din întreaga Românie îşi servesc ultima masă, urmând a deveni prilej de burtă plină şi de mâini unsuroase pentru, probabil, toţi românii. Sau, vorba clişeului, un prilej de bucurie pentru întreaga familie.
Eu am participat la o singură pregătire a porcului, când eram foarte mic. Ce-i drept, au avut bunicul şi tata milă de mine şi nu m-au trezit chiar la momentul cheie al Ignatului, ci abia apoi, când “Ceauşescu” (aşa-l chema pe porc, se întâmpla chiar în anii imediaţi revoluţiei) era deja pârlit. Cum ar veni, numai bine pentru tăierea codiţei. Probabil că dacă l-aş fi cunoscut înainte de Ignat, aş fi fost reticent în a-i mânca slănina, însă aşa, nici porc n-am tăiat, nici gura nu-mi miroase. De atunci cred că îmi place porcul mai mult ca orice pe lumea asta (dacă voi avea vreodată un porc, am să-l alint “sac de bacon”, mânca-i-aş eu ceafa lui de scump ce e el).
Legat de Ignat, azi, Read More »
December 15, 2011 – 10:46
esti beton ai un like de la mine , astept urmatorul tutorial de la tine cum sa bei de revelion pana aproape de coma…si sa iasa 0 la fiola :D
Cum păcălim sistemul, asta e întrebarea. Nu ştiu dacă în toată lumea civilizată e aşa, însă românilor le place să păcălească sistemul. “Da, îţi dau 15 milioane în mână, da’ pe cartea de muncă-ţi trec 900 de lei, că de ce să dau bani la hoţii ăia?”, “dă-le-n căcat de cauciuce de iarnă, numa’ să ia ăştia bani de la noi” sau “cu sau fără factură?” sunt expresii uzuale româneşti. Read More »
November 21, 2011 – 12:40
Circulă azi pe interneţi o altă campanie de promovare a României în afara graniţelor sale. O puteţi admira în toată splendoarea sa aici; ideea principală e: “Ştiaţi că un român a inventat avionul/insulina/computerele/etc? Vizitaţi România. Ţară mică, oameni grozavi”.
Cu riscul de a părea, zilele astea, un hater, vă voi explica de ce o consider o campanie ineficientă. Menţionez de la bun început că nu ştiu dacă e doar concept sau e campanie în curs de derulare şi că nici nu ştiu cât de veche e. Azi am găsit-o, mai mult nu ştiu. Read More »
September 7, 2011 – 16:03
Aceiaşi români care înjură conducerea, care-şi înjură conaţionalii şi care înjură pământul pe care calcă zi de zi sunt azi foarte indignaţi că aseară, la meciul România-Franţa, Marcel Pavel a schimbat versurile imnului României, iar acum Realitatea face mare caz pe asta, sună în stânga şi în dreapta, ia interviuri – ce mai, se implică, precum nişte români sadea care oricum ştiu pe dinafară imnul.
Pentru că sunt pe Internet, am şi eu o opinie. Read More »
Încă o tură de minunăţii de prin ţara asta minunată, din ultimele două week-enduri. Din Timişoara, Oradea şi Târgu Mureş.
Pentru început, un nou tip de închidere centralizată pentru Dacie:
Read More »
Mai sus avem o muscă într-un pisoar. Partea interesantă e că musca nu e adevărată, ci desenată acolo, cu scopul de a face bărbatul să se concentreze să pişe la ţintă, să nu mai dea pe toţi pereţii. O idee genială, care funcţionează. Şi care ar funcţiona chiar mai bine dacă pisoarul cu pricina nu ar fi chiar cel cu televizor. Read More »
Săptămâna trecută, cât am fost în Budapesta, am cunoscut fel de fel de oameni din diferite părţi ale Europei, care când au aflat că suntem români au avut reacţii cât se poate de interesante. Nici una la fel de epică precum cea de acum doi ani, dar să vă povestesc.
Era a doua zi. Noi, trupa veselă, pe lângă corturi, puţăream pe-acolo a plictiseală în aşteptarea concertului UB40. Vin un grup de tineri veseli şi se opresc la vreo 2-3 metri de noi. Foarte prietenoşi, foarte puşi pe distracţie. După o scurtă (şi evidentă) întrebare în limba engleză, aflăm că sunt francezi. “You?”, întrebară ei. “Romania”, zicem. “Ah… ok… have a nice week…”. Du-te, du-te, şi s-a dus.
Altul a fost un neamţ. Cânta din mers la chitară, aşa că m-am băgat în seamă. Când i-am zis că-s român, s-a uitat mirat la mine şi a zis că a crezut că-s maghiar. Nu ştiu ce să înţeleg din asta, însă e clar că rădăcinile-mi cu sânge roş-alb-verde nu s-au pierdut de tot.
Altul a fost un maghiar. Era tot presar pe la festival. În faţa scenei, ne abordează. Ah, eşti maghiar, foarte tare. Noi români. “Really?”, zice, “do you want some marijuana?”.
Ultimul a fost şi cel mai simpatic. Read More »
Dat fiind că experienţă în tranzacţii imobiliare n-am, sunt curios cum s-a ajuns aici.
