Ovidiu Sîrb

Posts tagged: Review

How to Lose Friends & Alienate People (2008)

Aflasem de acest film de la movieaddicted, şi când am văzut că e cu Simon Pegg (Shaun of The Dead, Hot Fuzz, Run Fatboy Run), interesul mi-a fost zgândărit instant.

E un film bun, o comedie uşoară, de seară. Simon Pegg e un actor bun, iar accentul lui de bloke, speculat la maxim în film, e ceva special. Jeff Bridges (The Big Lebowski, Iron Man şi altele) e unul din cei mai underrated actori la ora asta. Kirsten Dunst e o simpatică, ca de obicei, Gillian Anderson (Scully din Dosarele X) e aşa şi aşa, iar Megan Fox (bunăciunea din Transformers) e o bunăciune.

E un film cu vedete de Hollywood, party-uri, reviste high-life şi alte treburi. Conţine domnişoară cu penis, pentru cei interesaţi.

Un 9 cu minus cu felicitări din partea mea.

[IMDb link]

Vine poliţia, băi frate, ce naiba, mă?

Este vorba de noul serial de la ProTV, Vine Poliţia!. Am văzut săptămâna trecută primul episod şi am aşteptat şi al doilea episod ca să-mi pot forma o părere solidă despre acesta.

Să trecem peste detaliile standard de la bun început, pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba: joacă Ioan Gyuri Pascu, Horaţiu Mălăele, Gheorghe Ifrim, Mircea Silaghi, Aylin Cadîr, Mihai Bobonete (Bobo) şi aşa mai departe. E serial poliţist, dar se vrea (şi) comedie.

Deci el, Fane (Gyuri Pascu) e inspector, avându-i ca, pardon, colegi pe Luca (Silaghi) şi Marian (Ifrim), tustrei lucrând la Secţia Ţ, în subordinea lui Corbescu (Mălăele), socrul lui Fane.

Fane e poliţistul care vrea să facă, deşi nu pare capabil, întrând în tot felul de încurcături din care, ofcors, iese până la finalul episodului. Nu ştiu dacă aşa e rolul sau aşa e Pascu, dar are un tic verbal, băi frate, ce naiba mă. Luca e poliţistul violent, impulsiv, cu ţepi în freză, bărbatul rugged, Clint Eastwood, moartea femeilor, mai ales a personajului interpretat de Aylin Cadîr (la care revin iiiimediat). Marian e tăntălăul sentimental şi emotiv care cam pică de fraier. Pe stilul mult prea fumat, importat din State, dar trecem peste.

Pe partea cealaltă, însă, sunt femeile: Read More »

Crom

A apărut Google Chrome, după cum sunt sigur că aţi aflat deja, pentru că bîzîie toată blogosfera şi site-urile de tech news.

Eu îl folosesc de 12 ore deja şi pot spune că îmi place. Nu o să mă poticnesc în detalii tehnice, pentru că nu-mi pasă de ele (dacă vreţi să citiţi un fel de “Google Chrome for Dummies”, aveţi şi aşa ceva), dar pot zice următoarele:

Plusuri.

  • E sinistru de rapid. Şi ca aplicaţie în sine, adică porneşte repede, nu se poticneşte aşa mult la paginile mai încărcate, dar şi ca randare a paginilor web. Adică să-ncarcă saiturile mai repede chiar decât Firefox 3 şi Opera.
  • Are ce e mai bun din celelalte browsere, la un loc: Awesomebar-ul e cel puţin la fel de bun (atât că nu are iconiţe) cu cel din FF, bara de ţinere minte a parolei e pe acelaşi principiu, are o pagină asemănătoare cu SpeedDial-ul Operei, are tab-urile deasupra barei de adrese, din nou, ca la Opera. Pe deasupra, funcţionează Ctrl-Shift-T (undo close last tab) şi Ctrl-E, scurtături pe care le folosesc din plin la FF.
  • E foarte simpatic: tab-urile care crapă se transformă în tab-uri triste (serios, le zice oficial “sad tabs“), are stats for nerds, are “under the hood”, etc.
  • Are proces separat pentru fiecare tab. Adică dacă se blochează un tab foarte greoi, nu-ţi crapă şi clipul cu shemale gangbang horse fetish porn din fundal.
  • E frumos, are o interfaţă curată şi albastră, ca Gmail-ul, interfaţă care e minimală, lăsând astfel extrem de mult loc pentru pagină în sine.
  • Importă bookmark-uri, istorie şi parole din browserul tău vechi. Chiar şi Bookmark Toolbar-ul din FF e identic.
  • Căsuţele de introducere a textului se pot mări după pofta inimii (ca la Safari). Încercaţi şi voi, jos, la căsuţa de comentariu, trageţi de colţul din dreapta jos.
  • Are “porn mode”, adică navigare care nu lasă urme pe computerul propriu. Ca InPrivate-ul lui Internet Explorer 8, de altfel.

Minusuri. Read More »

Concertele de la Sziget, partea a doua

14 august:

Credeam că o să-mi placă Millencolin, dar n-a fost să fie, aşa că am dat o fugă până la iwiw World Music Stage, unde cântau Fanfara Tirana din Albania. Mi-au plăcut tare, ca de altfel majoritatea concertelor de pe scena de World Music.

Kaiser Chiefs au făcut un concert aşa cum ştiu ei, adică foarte dinamic şi public-oriented, iar Ricky Wilson şi ego-ul lui enorm au fost din nou la înălţime. În afară de mica scăpare cu Nice one, Bucharest!, publicul a fost în delir, ca să folosesc şi eu acest clişeu. Ricky s-a căţărat pe structura scenei, a intrat în public, mă rog, ca la B’estFest.

Pe Jamiroquai nu l-am văzut, spre ruşinea mea, dat fiind că era prea mare înghesuiala, iar fratelui îi era rău. În schimb, am ajuns din nou la iwiw, unde cânta Ky-Mani Marley, băiatul legendarului Bob. Am stat vreme de vreo trei melodii, toate de-a lui Bob Marley, după care am luat-o înspre cort. N-am apucat însă să ajungem, pentru că ne-am oprit la Roma Tent, adică Roma Sator, adică Cortul Ţiganilor, băi tată. Tocmai cânta Romano Drom şi în cort era delir, aşa că am rămas o vreme acolo. După Romano Drom au intrat românaşii noştri de la Kaliakra, tot ţigani, care mi-au plăcut tare. Poate nu la fel de tare ca Romano Drom, totuşi.

Apoi am prins ultima jumătate din concertul Kraak & Smaak, la cortul Wan2. K&S au fost, probabil, cea mai plăcută surpriză din tot festivalul. Nu ştiam nimic despre ei, nu cunoşteam nici o piesă, dar m-au dat gata instantaneu.
Read More »

The Dark Knight – Cavalerul Negru

Până vinerea trecută am aşteptat filmul ăsta ca pe a doua venire a lui Iisus, fiind convins că va fi un film excelent, Batman Begins fiind unul din filmele mele preferate şi, aş fi zis, cel mai bun film cu super-eroi. De vineri încoace, de când s-a lansat filmul în State, însă, am fost copleşit de review-uri pozitive, de cuvinte de laudă la adresa filmului, filmul a ajuns pe locul 1 în IMDb după doar două zile şi chiar stă acolo de o săptămână, a bătut o grămadă de recorduri la încasări etc. Şi dintr-o dată mi-a fost teamă că aşteptările create de toată anticipaţia asta vor duce la o dezamăgire, în momentul în care voi vedea filmul. Dar nu a fost să fie.
Read More »

Filme cu super-eroi, la grămadă

Din seria “pe ce mai cheltui eu banii”.

The Incredible Hulk

Un film bun, dacă-ţi plac filmele cu super-eroi. Edward Norton rămâne unul din actorii mei preferaţi, iar Liv Tyler e la fel de frumoasă ca întotdeauna. Vizual, e foarte bun, povestea originilor lui Hulk e bine pusă la punct, şi, pe cât de SF e toată tărăşenia, nu e un film peste măsură de ridicol. La sfârşit se leagă frumos de Iron Man, anunţând subtil un film The Avengers. Merită văzut.

Read More »

The Happening – Un film de groază

În sensul că a fost groaznic.

Ceea ce trebuia să fie cel puţin un film decent, de la cel care a scris şi regizat Unbreakable, Zodiac şi Signs, a fost o băşină prost scrisă, prost jucată, prost editată, fără început, fără sfârşit, mustind de clişee mult prea fumate.

Ce ar fi fost mai entertaining:
- să mă uit la o maşină de spălat în care sunt doar tricouri albe şi un ciorap roşu, şi de fiecare dată când apare în gemuleţ ciorapul, să tresar
- să mă uit timp de două ore la reclamele rulate înaintea filmului (care au fost proaste şi ele)
- să îmi rod unghiile de la picioare
- să mă strâng de burtică şi s-o fac să vorbească

Ce a fost mai entertaining:
- să trag cu ochiul în scopul de a prinde momentul când se foieşte blonda din stânga şi apare în primplan un sideboob.

Ce ar fi putut să meargă şi mai prost:
- în loc de The Happening să fi văzut Van Helsing a doua oară

tl;dr: A fost jalnic. Dacă vreţi musai să-l vedeţi, furaţi-l. Nu faceţi greşeala mea, nu vă duceţi la cinema, pierdeţi banii ca la alba-neagra. Eu, prost, aş fi putut să renunţ după ce am citit review-urile, după ce mi-au zis mai mulţi amici că e prost şi după ce la reprezentaţia de la 20:15 am rămas fără locuri (karma, frate!).

[rxmovie-341506]

Creative Commons License