Posts tagged: Review

Cea mai tare idee de online

Fiţi atenţi, aşa o idee nu mai vedeţi altundeva: bloguripedroguri.ro.

Nu, nu există, degeaba vă chinuiţi să copypasteuiţi în bara de adrese. Da’ ar fi mişto să existe. Un site pe care să se posteze recenzii de bloguri sau însemnări de pe acestea, recenzii scrise sub influenţa ierbii. Sunt sigur că ar fi nişte mostre de literatură unice.

Imaginaţi-vă: viziunea unui om tripat care citeşte ultimul post al lui Dono şi se simte moale pe interior. Un om care nu poate scrie corect din cauză că râde prea tare la postările Groparului sau un om care îl citeşte pe Zoso şi îşi înţelege deodată toată existenţa ca blogger. Şi plânge. Un om care citeşte un post de-al Piticilor Gratis şi nu mai e în stare să scrie nimic fără a folosi excesiv cuvinte ca “pulă”, “lorgean” şi “hipstăr”, unul care îl citeşte pe Piticu şi îl deranjează ATÂT de tare, la momentul respectiv, lipsa diacriticelor din blogul acestuia, chestie care, după ce a trecut prin toate celelalte bloguri scrise cu, îl păleşte şi nu-i dă pace. Ceva lipseşte, şi pentru primele 5-6 secunde nu pricepe ce. Stă cu ochii injectaţi în monitor, uitându-se tâmp la textul ce i se întinde în faţa acestora şi trăieşte o uşoară stare de stânjeneală, după care realizează care e problema, râde puţin ca pentru el însuşi, pe de-o parte mulţumit că a elucidat misterul şi pe cealaltă parte conştient că e praf şi că ar fi trebuit ori să-şi dea seama mai devreme ce nu era în regulă, ori să nu fie deloc afectat de lipsa diacriticelor. Dar oare l-ar fi deranjat dacă ar fi fost treaz? Ar fi observat măcar? Poate că ar fi observat, dar nu ar fi dat importanţă, nu ar fi fost afectat. Sau poate n-ar fi observat deloc. AH CONFLICTE INTERIOARE, FUCK FUCK FUCK FUCK FUCK.

În fine, io aş citi aşa ceva. În caz de nevoie aş şi scrie.

Outlander (2008)

Outlander e un film în care nişte vikingi se luptă cu monştri de pe alte planete. Deci, repet, vikings vs. aliens.

Bun, dacă încă mai citiţi, uite cum stă treaba: Outlander e un film de seria B ce trebuia să iasă direct pe DVD, dar a fost lansat, totuşi, şi în cinematografe, în luna ianuarie. La noi nu a ajuns, şi probabil că nici nu va ajunge. În schimb, îl găsiţi pe trackerele publice şi private.

Kainan (Jim Caviezel) e un om de pe altă planetă, prăbuşit cu naveta lui spaţială în Norvegia secolului 8, care aduce cu el, fără să vrea, un Moorwen. Moorwen-ii sunt nişte monştri bad-ass a căror planetă o colonizaseră oamenii lui Kainan, iar acum vor să se răzbune.

Povestea nu e cine ştie ce, scenariul e oarecum previzibil, clişeele sunt multe, dar nu deranjante, femeia principală e frumoasă, e o poveste de onoare, şi aşa mai departe, vezi orice film cu săbii. Efectele vizuale nu sunt, însă, de neglijat, scenele de luptă sunt bine închegate, iar Moorwen-ul e înfricoşător. Pe lângă astea, Ron Perlman are un rol secundar de bărbos nemilos, ceea ce mi se pare foarte tare.

Per ansamblu, Outlander nu e un film pentru mase, nu e un film pentru critici, nu e un film pentru fanii die-hard al genului SF, nici pentru fanii die-hard a filmelor cu dragoni şi săbii. E, însă, un film perfect pentru o sâmbătă după-amiază, pentru ceva diferit. Şi nu e un film prost, deloc, chiar dacă nu excelează cu nimic. Are foarte mare potenţial de a deveni un cult-movie.

Trailer

[IMDb link]

Soul Men (2008)

Un film special. Nu o capodoperă, nu o comedie genială, ci un film special. În primul rând pentru că protagoniştii lui (Samuel L. Jackson şi Bernie Mac) formează pe ecran o pereche perfectă: “they say motherfucker a lot, but they’re good guys“. Un alt motiv pentru care e un film special e că, deşi are happy ending-ul asigurat de scenariu, sfârşitul lui nu e chiar aşa fericit. Pentru că Bernie Mac şi Isaac Hayes (cântăreţ de Soul, a jucat în filmul de faţă, a fost vocea lui Chef din South Park) nu mai sunt între noi, ei decedând în august 2008, la o zi diferenţă unul faţă de celălalt. Mare păcat, Bernie Mac a fost unul dintre cei mai amuzanţi actori pe care i-am văzut de-a lungul anilor. Iar Isaac Hayes a fost o voce unică.

Pentru o comedie uşoară, de seară, uitaţi-vă la Soul Men.

[IMDb link]

Nick and Norah’s Infinite Playlist (2008)

E un film minunat.

Lansat în ediţie limitată în octombrie, am aşteptat cu sufletul la gură să apară de furat, dat fiind că la noi în cinematografe nu a fost şi nici nu va ajunge.

Povestea îi urmăreşte pe Nick şi pe Norah pe durata unei singure nopţi în New York, căutând un concert surpriză dat de trupa lor preferată, Where’s Fluffy. Nick încă suferă după fosta, Norah îl cam vrea pe Nick. Plus aventuri cu prieteni beţi, mix-tapes şi muzică live.

De ce mi-a plăcut: muzica. E un film cu şi despre muzică indie. Care e foarte în trend la ora asta, aş zice. Iar eu, după cum se ştie, sunt mare fan indie. Deci foarte în trend, mulţumesc frumos. Am fost plăcut surprins să recunosc pe toată durata filmului mici bucăţele din câte o melodie care la un moment dat s-a auzit de undeva. Un The Cure ca ringtone, un Ratatat în discotecă, mai un We Are Scientists aici, un Modest Mouse acolo, un Raveonettes, un Islands. [/namedropping]

Mi-a amintit puţin de Superbad, în primul rând că e vorba tot de nişte copii căutând marele chef pe parcursul unei nopţi, iar în al doilea rând pentru că îl are pe Michael Cera în rolul principal. Dar atât, în rest, nu vă temeţi, nu e Superbad.

În fine, ideea e că dacă v-a plăcut trailerul, s-ar putea să vă placă şi filmul. E puţin altfel; trailerul nu-i prea face dreptate, făcându-l să arate ca oricare altă comedie de dragoste lansată lunar. Dacă v-a plăcut muzica din trailer, în mod sigur o să vă placă şi filmul. E unul din filmele generaţiei iPod. E un film cam pe acelaşi film (¿LOL QUE?) cu Juno. E un film frumos, drăguţ, care te face fericit. Sau măcar îţi dă iluzia fericirii, pentru cei mai tru dintre cititorii mei.

[IMDb link]

(ca fapt divers, a revenit House M.D.; pentru fani, iată şi un comic relevant; de asemenea, unrelated, am observat că, în ziua de azi, lumea foloseşte prea puţin punct şi virgulă; I’m bringin’ it back, bitches!)

RocknRolla (2008)

Cel mai recent film al lui Guy Ritchie, filmul care tocmai ce m-a ţinut treaz până la ora 7.

Chiar dacă nu se ridică la înălţimea Snatch. sau Lock, Stock and Two Smoking Barrels, nici nu se pierde în el însuşi, ca Revolver.

Voiam de o vreme să văd RocknRolla, iar azi a apărut “se vede bine”-le. Merită văzut cel puţin pentru Gerard Butler, regie şi gagică. Veţi fi plăcut surprinşi de el.

[IMDb link]

Bolt (2008)

Voiam să mă duc la cinema să-l văd în 3D (cu ochelari din aceia psihedelici), dar entuziasmul mi s-a blegit imediat ce am aflat că varianta 3D e dublată în română. Aşa că l-am furat niţel şi l-am vizionat de sub plăpumioara mea mult prea călduroasă.

Bolt, deci, e aproape cea mai simpatică animaţie pe care am văzut-o în ultimul an (premiul cel mare merge, evident, la WALL-E), şi cea mai bună comedie animată din aceeaşi perioadă. E vorba despre un câine, actor într-un serial cu explozii, elicoptere şi personaj rău cu accent britanic, care nu e conştient că el, de fapt, nu are superputerile personajului său, şi pleacă în căutarea stăpânei, crezând că a fost răpită.

Ca în orice animaţie cu animale produsă de Disney, acestea trebuie să fie musai drăguţe şi simpatice. Ei, Bolt e cel mai drăguţ animal animat din câte am văzut eu vreodată. Şi am văzut multe. După ce am terminat filmul mi-a venit aşa o poftă să-mi iau câinele în braţe şi să-l smotocesc nevoie mare, dar era adormit, aşa că în momentul în care l-am luat în braţe, în loc să-mi răspundă cu aceeaşi afecţiune, s-a mulţumit să strănute, să caşte şi să se băşească. Doar are şi el o vârstă.

Pe lângă câine, Bolt adică, mai avem hamsterul, un personaj mişto în genul lui Hammy din Over The Hedge. De asemenea, păsările nu puteau lipsi. Mai ales că tendinţele în domeniu în ultimii ani e să ai în filmul de desene animate nişte păsări care să fie mai amuzante decât toate celelalte personaje la un loc (vezi pescăruşii din Finding Nemo, pinguinii din Madagascar, chiar şi pescăruşul din Mica Sirenă). Porumbeii din Bolt sunt pur şi simplu excelenţi. Şi mulţi.

Dacă-l prindeţi în engleză, subtitrat în română, fugiţi de-l vedeţi la cinema. Vocile fac totul. Dacă nu, spor la descărcat.

[IMDb link]

Zack and Miri Make a Porno (2008)

Sunt fan Kevin Smith, omul care a scris şi regizat filmele din View Askewniverse (Clerks 1 şi 2, Mallrats, Chasing Amy, Dogma, Jay and Silent Bob Strike Back). Zack And Miri Make a Porno e al doilea film al lui care nu face parte din acel univers (după Chasing Amy), dar parcă nu e bai.

Aşadar, Zack and Miri e o comedie foarte simpatică despre doi colegi de apartament, un el şi o ea, prieteni de când se ştiu, dar nimic mai mult, care se găsesc în situaţia de a nu mai avea bani să-şi plătească nici măcar apa, chiria şi curentul, aşa că recurg la ingenioasa soluţie de a face un film porno.

Zack e jucat de Seth Rogen (40 Year-Old Virgin, Knocked Up, Superbad, Pineapple Express) şi Miri e jucată de Elizabeth Banks (40 Year-Old Virgin, Definitely, Maybe, Meet Dave). Mai joacă: Jason Mewes, Craig Robinson, Jeff Anderson, Justing Long şi Brandon Routh.

Dacă vă plac comediile lui Kevin Smith şi nu vă deranjează ţâţele, cururile şi boaşele, filmul ăsta nu trebuie ratat. E o comedie de excepţie.

Trailer:

[IMDb link]

Left 4 Dead

Left 4 Dead e un joc foarte tare. A apărut ieri, deci am avut destul timp să-l fur şi să îl şi joc puţin. E făcut de Valve, cei care au făcut seria Half-Life şi Portal, deci sunt fan.

Poate vă amintiţi Serious Sam. Ştiţi, FPS-ul ăla în care nu trebuie să-ţi foloseşti prea mult creierul, ci doar să tragi în cârdurile de creaturi slinoase şi puturoase care tot vin şi vin şi se termină cam greu. Ca la curve.

Ei, cam aşa e şi L4D, doar că:

  • Ai echipă formată din patru Supravieţuitori. Unul din ei eşti tu. În single player ceilalţi trei sunt controlaţi de computer, în multiplayer de alţi oameni.
  • E mai bine gândit, mai bine structurat, hărţile sunt mai bine organizate.
  • Cei patru se înţeleg între ei rapid, prin dialog şi comenzi vocale. Sort of.
  • E cu fucking zombies! :D

Atmosfera e semi-sinistră, dat fiind că te afli într-un oraş în care doar tu şi echipa mai sunteţi vii pe bune, restul fiind nemorţi, cum ar veni. Grafica cred că e mişto tare, dar râşniţa mea nu-mi permite să fiu sigur de asta. În orice caz, jocul e construit pe engine-ul Source a celor de la Valve, deci pe lângă că arată bine, rulează cursiv şi pe sisteme mai puţin rachetă.

Infectaţii sunt de mai multe feluri:

  • Horde -- cei mai comuni zombie din joc, sunt mulţi şi proşti. Cu o singură împuşcătură din shotgun poţi omorî 2-3, dacă sunt poziţionaţi corect.
  • Boomer -- nişte fat fucks plini de zeamă verde. Dacă vomită pe tine, chestia asta va atrage o hoardă de Hordes (see what I did there?) pe tine. Dacă îi împuşti şi eşti prea aproape de ei, zeama cu care te vor împroşca va face acelaşi lucru. Păstrează distanţa.
  • Hunter -- un infectat foarte agil (gândiţi-vă la I Am Legend) care se caţără pe pereţi, sare din acoperiş în acoperiş şi, în principiu, e foarte enervant. Moare destul de uşor, dacă îl sesizezi din timp.
  • Smoker -- are o -- atenţie, fetelor! -- limbă foarte lungă, pe care şi-o întinde, te prinde cu ea şi te trage la el. I am the double entendre king. După ce moare, lasă în urmă un fum care te deranjează la văzut şi la vorbit. Logic.
  • Tank -- un fel de Hulk. E mare şi prost, trebuie să tragi în el mult şi cam atât. Nici abilitatea lui specială nu e chiar aşa de specială: aruncă cu chestii.
  • Witch -- nu m-am prins încă exact ce face, dar ştiu că nu e bine să o deranjezi. Suge viaţa din tine sau ceva de genul ăsta, cred, căci de fiecare dată când mă prindea, trebuia să mă bandajeze un coechipier.

Ce face jocul mişto e că se bazează pe jocul în echipă, chiar şi în single player. De exemplu, dacă eşti prins de un Hunter, nu mai ai ce face, doar să aştepţi să te salveze un coechipier. Dat fiind că nu poţi purta după tine decât un healing kit (sau, după cum îmi place mie să-i zic, pacheţel tămăduitor), trebuie să te îngrijeşti şi de coechipierii care sunt mai proşti şi mor mai repede şi de obicei ăsta-s eu :(. Dacă aproape moare un coechipier, trebuie resuscitat. Partea bună e că unul din personaje e gagică, deci e mai puţin gay în 1/3 din situaţii.

În multiplayer poţi juca fie ca Supravieţuitor, fie ca Infectat, dar pentru că furat nu l-am putut juca în multiplayer, nu ştiu cum e. Deşi sunt sigur că e mult prea tare.

După ce am jucat una din cele patru campanii single player, îi dau jocului un 9 din 10, pentru că 10 din 10 primeşte doar Portal, să fie clar. E distractiv, arată bine, e plin de sânge şi e, după cum ziceam, cu fucking zombies! :D

Partea lui de consolare – Quantum Of Solace (2008)

Quantum of Solace. E noul film cu James Bond, după cum ştiţi. L-am văzut în seara asta, ca orice degustător de filme care se respectă, la cinema. Pentru că avem, nu-i aşa?

Daniel Craig e James Bond. Nu în sensul că îl joacă pe James Bond, ci în sensul că este James Bond. E exact aşa cum ar trebui să fie el, eroul, aşa cum l-a gândit Fleming. Deşi filmul de faţă nu are nici o legătură cu vreo Fleming, în afară de titlu.

Olga Kurylenko e, din nou, o bunăciune de care nu ne putem sătura. Şi culmea, pe lângă că e bună cu spume, mai şi joacă bine. Din păcate însă, rolul ei din Quantum of Solace nu include şi nuri, dar nu e panică, pentru că ne ajută Dan în sensul acesta.

În rest, aceeaşi Judi Dench în rolul lui M, mai câteva feţe cunoscute (nu ştiu dacă tot din ceva film cu James Bond sau din altele – irelevant), o roşcată foarte simpatică (anume, Gemma Arterton), o poveste care iar implică resurse naturale, goană după putere etc.

Avem urmărire cu maşini, urmărire cu bărci, urmărire cu avioane, urmărire la trap, pe jos şi pe sus, nişte explozii, gadgeţi, gloanţe, elicoptere… tot tacâmul, în principiu.

E un film de acţiune foarte tare. Într-adevăr, speram să fie mai bun, să fie concurenţa Cavalerului Negru, dar n-a fost să fie. Dar nu e panică, e un film foarte bun, ce nu trebuie ratat. Garantez că e fun.

De asemenea, am mâncat prea mulţi nachos cu brânză din aia falsă şi mi-e rău.

[IMDb link]

Şi ştiţi ce ar fi frumos? Povestea următorului film Bond să aibă loc în România, iar soundtrack-ul să fie:

Fanfare Ciocarlia – 007 (James Bond Theme)

How to Lose Friends & Alienate People (2008)

Aflasem de acest film de la movieaddicted, şi când am văzut că e cu Simon Pegg (Shaun of The Dead, Hot Fuzz, Run Fatboy Run), interesul mi-a fost zgândărit instant.

E un film bun, o comedie uşoară, de seară. Simon Pegg e un actor bun, iar accentul lui de bloke, speculat la maxim în film, e ceva special. Jeff Bridges (The Big Lebowski, Iron Man şi altele) e unul din cei mai underrated actori la ora asta. Kirsten Dunst e o simpatică, ca de obicei, Gillian Anderson (Scully din Dosarele X) e aşa şi aşa, iar Megan Fox (bunăciunea din Transformers) e o bunăciune.

E un film cu vedete de Hollywood, party-uri, reviste high-life şi alte treburi. Conţine domnişoară cu penis, pentru cei interesaţi.

Un 9 cu minus cu felicitări din partea mea.

[IMDb link]

Creative Commons License