De la 1 iulie, traseul tramvaiului 6 s-a modificat. Nu mai merge “din şapte sute la Maria”, ci “din şapte sute pe linia lu’ zece şi d-abia dup-aia pe la Maria”. Pentru cei nefamiliari cu Timişoara, asta înseamnă un ocol de vreo ~20 de minute, benefic pentru, de exemplu, mine (care iau tramvaiul din faţa blocului şi mă lasă lângă job), dar o problemă pentru pensionarii cu pensie încă integrală şi abonament încă gratuit, care trebuie să ajungă la vestita catedrală ortodoxă din capitala Banatului, pentru a aprinde lumânări pentru cei morţi, ocazionala lumânare pentru puţinii vii, pentru a spune un Tatăl Nostru, un Doamne Feri sau un “dă doamne să apuc sfârşitul lui Tânăr şi Neliniştit”.
Şi cum mergeam eu astăzi cu tramvaiul respectiv, la un moment dat m-am simţit înconjurat de bătrâni. Mă simţeam ca într-un film sinistru unde Read More »
Nu ştiu la alţii cum e, dar reţeaua de transport în comun din Timişoara s-a modernizat anul trecut. Au echipat fiecare tramvai, autobuz şi troleibuz cu GPS, au echipat mare parte din staţii cu afişaj electronic, totul e centralizat, se ştie în orice moment care tramvai unde e şi de ce.
Cea mai importantă adiţie sunt, însă, compostoarele electronice. Îţi citesc abonamentul sub formă de card magnetic şi îţi ştampilează biletul. Bine, am mai văzut şi în Bucureşti (cred?) cititoare de card în tramvai, dar ale noastre sunt speciale: în fiecare vagon sunt trei. Dintre cele trei, doar unul are ştampilator de bilete. Nu că doar unul funcţionează, doar unul are posibilitatea asta. Pentru că aşa au gândit-o băieţii. Ei, de ce e bine? Pentru că în ultima vreme, tot mai des, acel singur ştampilator nu funcţionează. Funcţionează cititorul de abonamente, doar biletele nu se pot composta. Ceea ce înseamnă o călătorie gratis. Avantaj eu, cel fără abonament.
Bonus, tocmai am inventat un banc prost şi forţat: care e diferenţa între RATT şi o reţea de telefonie mobilă? În cazul RATT-ului, doar dacă ai abonament poţi să zici că eşti pe cartelă.
