Aşadar a ieşit şi Dragobetele ăsta din anonimat de ceva vreme.
Se zice că “cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră”, wikipedia, citation needed. Aşa că, din frică faţă de “bolile anului”, anul acesta am decis să sărbătoresc Valentinul neaoş.
Problema e că nu prea ştiu cum. Voi lua la purecat scurta pagină de wikipedia, să-mi văd opţiunile.
De întâlnit în faţa bisericii şi plecat în pădure să căutăm flori de primăvară nu cred că e cazul. În primul rând pentru că e frig, iar în al doilea rând pentru că, şi dacă n-ar fi, probabil că vor fi atâtea cupluri în luncile şi pădurile din jurul Timişoarei încât acestea vor fi obligate de circumstanţe să caute flori de primăvară pe bune.
De alergat fete, ca oltenii, iar nu se pune problema, în primul rând pentru că sunt mai iute de picior ca fata (ştiţi voi, frecarea dintre bile e mai mică decât frecarea dintre plăci), în al doilea rând pentru că la un moment dat sigur se împiedică, şi în al treilea rând pentru că nu sunt dintr-un sat din Mehedinţi. Deşi aş putea să mă duc să alerg gagica prin Complexul Studenţesc, cam tot aia ar fi.
Ce sună, însă, interesant, e următoarea frază:
Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul.
Să-l atingă cum? Unde?
Arată-mi pe păpuşa asta unde te-a atins tanti cea rea.
It’s hopeless. Sunt tradiţii antice, de pe vremea lui Nicolaescu. Cum arată Dragobetele în versiune modernă?
