
Primită pe mail, de la sursă. A fost făcută în 4 martie, pe Blaga.

Primită pe mail, de la sursă. A fost făcută în 4 martie, pe Blaga.
Azi dimineaţă era doar frig. Un frig tăios, care îţi trecea prin haine, chiloţi, piele, carne şi se instala încet, dar sigur, în oase. Nici nu mă gândeam că va ninge. Pe la ora 17 a început să fulguie. Nu m-am speriat. Pe la ora 18:30 aveam deja maşina acoperită cu zăpadă şi o uşă îngheţată. La ora 20:30 m-am speriat.
În curtea în care aveam parcată maşina, zăpada ajunsese la 5-6 cm. Pe maşină, la fel. Am dat drumul la motor, am şters cum am putut geamurile şi farurile (şi mi-am umplut toată uşa şoferului cu zăpadă) şi după o vreme am plecat. Am ieşit cu chiu, cu vai, din curtea respectivă şi am luat-o pe şosea.
Pe de-o parte, groaznic. Cauciucurile de vară pe zăpada proaspătă nu pot însemna decât şanse mari de derapaj şi ABS foarte sensibil. Până în Girocului m-am cam căcat pe mine de teamă şi de grijă să nu lovesc mândreţe de Logan. După care m-am relaxat, iar drumul până în Unirii a fost chiar frumos.
Căci există şi o a doua parte. Partea în care şoseaua e albă, fulgii cad repede, în număr foarte mare, iar nicio maşină nu circulă cu mai mult de 30 km/h. Nimeni nu claxonează, nimeni nu trece pe roşu, nimeni nu pune frâne bruşte, nimeni nu depăşeşte ca ţăranul, nimeni nu te bliţuie să mergi mai repede, nimeni nu fentează coloana la stop. E cadrul perfect pentru o plimbare cu maşina la ceas de seară. Bine, minus riscul de a călca babe, copii şi căţei neatenţi din pricină de alunecare.
(Apropo, maşinile de la deszăpezire au fost prezente pe toate arterele mari şi medii din Timişoara. Au făcut, însă, treaba doar pe jumate: au dat la o parte zăpada, dar n-au aruncat nimic pe şosele. Sare, nisip, un ness, o mică atenţie, ceva. Nimic. Practic au trecut peste stratul de 5cm de zăpadă şi au lăsat unul de jumate de centimetru, numai bun ca să dea încredere ţăranilor să calce acceleraţia, dar nu destul de bun ca să-i ţină pe şosea.)
1. Se dă o tură prin parcare pentru a se verifica dacă sunt locuri de parcare libere.
2. Se ignoră locurile de parcare libere.
3. Se parchează total ampulea, într-un loc nici măcar aproape de intrare.
4. ???
5. PROFIT!!!
Foto: Read More
Eu am zis dintotdeauna: nu mă deranjează dacă un şofer nu-mi oferă prioritate, taie linia continuă, trece pe roşu, se bagă în faţa mea etc, atâta timp cât nu mă încurcă. Şi eu mai fac mici prostioare din astea, când e cazul.
Iar acum mă simt mândru. Căci, cică, ajut la fluidizarea traficului.
Săptămâna trecută mi-am luat rămas-bun de la bătrâna mea Dacie 1300 albastră. Astăzi am salutat pentru prima oară urmaşul ei, Logan MCV. Argintiu, tată.


Am dat doar o tură cu ea, că se grăbea tata să meargă-n treaba lui, dar pot spune că:
- bordul e sărăcăcios. Ca la Logan, mă rog.
- are ABS, airbaguri, climă.
- pedalele sunt foarte moi. Prea moi, chiar. Ca de jucărie, seamănă cu cele de Matiz.
- scaunele sunt înalte şi tari.
- portbagajul e, într-adevăr, mare. Enorm. Bun de făcut sex în.
- trage destul de bine, are motor de 1,6l.
- de-abia aştept să-i determin viteza maximă, hehe.
- faţă de Opelul mamei (Astra Classic II, combi, 1,7 CTDI) e jucărie Mahtbox. Faţă de Furia Roşie e Hot Wheels ![]()
Să ne trăiască.
Scriu postul ăsta pentru că acum 10 minute era să omor doi copii. Treceau, împreună cu tatăl lor, strada prin mijlocul drumului, prin loc nepermis, pe la o piaţă aglomerată, şi de oameni şi de maşini. La 15 metri în stânga lor aveau trecere de pietoni. Dobitocul de tată, însă, a luat copiii, un băieţel de vreo 6 ani şi o fetiţă de vreo 4, de mânuţă şi a traversat pe unde i-a tăiat capul, să ajungă mai repede la maşina parcată pe interzis. S-au oprit la mijloc, între benzi, să aştepte să treacă maşinile. Fetiţa n-a mai avut răbdare şi a fugit spre maşină, fix prin faţa mea. Băiatul a vrut să facă acelaşi lucru, dar a fost tras de tată, în momentul în care a auzit scrâşnetul roţilor mele. Toată lumea e în regulă.
Părinţi! Dacă traversaţi împreună cu ai voştri copii prin mijlocul străzii, fără niciun Dumnezeu, sunteţi nişte criminali. Dacă un şofer vă va lovi plodul care traversează aiurea, vina e a voastră. Copilul învaţă cele mai importante aspecte ale vieţii de la voi, nu de la vecini sau de la profesori. Dacă voi le arătaţi că e în regulă să traverseze ampulea, ei vor reţine. Şi când îi veţi trimite la piaţă să cumpere o pâine şi un ulei, tot ampulea vor traversa. Când vor sări, inconştienţi, în faţa unei maşini, va fi vina voastră. Când veţi arunca o mână de pământ peste un sicriu de doar un metru lungime, într-o groapă mică, sângele celui dinăuntru va fi pe mâinile voastre.
Nu vă mai învăţaţi copiii să traverseze prin locuri nepermise. Dacă o faceţi, e ca şi cum i-aţi arunca în faţa maşinii cu mâna voastră. Problema e că ei n-au nicio vină, iar şoferul care îi va lovi va trebui să trăiască cu doi copii pe conştiinţă.
Nu numai muritorii de rând (îmi pare rău, bre), ci şi Bemviştii şi Porşiştii din Timişoara au început să găseacă căpăcele galbene pe roţi.
Deci se poate.
Voiam să scriu de o vreme însemnarea asta, dar am aşteptat să-mi recuperez permisul, să nu fiu ipocrit. Aşadar, urmând nişte îndrumări simple, ŞI TU poţi supravieţui mai mult pe şoselele patriei.
1. Dacă e noapte şi, pe deasupra, plouă, evită îmbrăcămintea închisă la culoare. Nu toţi şoferii văd în infraroşu. Între faruri reflectate în şoseaua udă, lumini stradale reflectate în şoseaua udă şi stropi de ploaie pe parbriz, e foarte uşor să confunzi o formă neagră cu, să zicem, nimic.
2. Dacă totuşi porţi haine închise la culoare noaptea, pe ploaie, evită să treci strada în fugă sau prin mijlocul drumului, ca boul. Pentru că avem destule treburi la care trebuie să fim atenţi, pe aşa o vreme, iar o umbră apărută din neant în mijlocul drumului nu e foarte uşor de evitat, mai ales când asfaltul e alunecos.
3. Dacă mă opresc înaintea trecerii de pietoni şi te las să treci, treci! Nu îmi fă semn să trec eu, că tu ai timp. Erai pe trecere, aveai prioritate, am oprit, acum du-te-n treaba ta. De aia am oprit, nu ca să-ţi cer voie să trec.
4. Dacă vrei să treci strada, fă-o. Nu te plimba un minut întreg pe trecerea de pietoni, uitându-te de sus la mine, doar pentru că e dreptul tău să treci pe acolo şi e ilegal să trec peste tine. Rişti să fii claxonat, înjurat, speriat, iar în cazul şoferilor de BMW şi Dacie roşie, chiar bătut.
5. Dacă vezi că clipeşte lumina verde a semaforului pentru pietoni, nu te grăbi să traversezi o stradă cu două benzi pe sens. Nu o să reuşeşti să o faci în timp util şi rişti să fii călcat de şoferii care sunt atenţi la semafor, nu la vaca care trece în fugă pe roşu.
6. Dacă ai copil mic, nu traversa cu el DECÂT pe trecerea de pietoni, la culoarea verde a semaforului, dacă e cazul. Asta mă oftică cel mai tare: să văd părinţi cu copil de 2-3 ani de mână, trăgându-l după el în fugă prin mijlocul străzii. Băi, în primul rând, pruncul n-are nici o vină. E încă mic, nu ştie pe unde se trece şi pe unde nu. Dacă vine moşulică chior cu Dacia lui rablagită, tu treci prin mijlocul străzii împingând un cărucior, frânele moşului n-au mai fost schimbate de prin ‘81, iar reflexele lui nu mai sunt ca în ‘52, ce te faci? A cui e vina că moare copilul ăla? Şi în plus, îţi înveţi prost şi plodul, în momentul în care-l tragi de mână printre maşini. Să nu te miri dacă peste 7-8 ani o să îl hrăneşti printr-un pai, pentru că a decis el subit că poate traversa după cum traversează tata.
Deci, pietonule, te rog fă-mi viaţa mai uşoară mie şi mai lungă ţie. Mulţumesc anticipat.
