Săptămâna viitoare (de joi până duminică) o să fiu în Vama Veche, la rebeliunelol. Dacă mai e cineva prin zonă şi vrea să facem o treabă, o bere, o sticlă de vodcă la un foc de tabără, o chitară, o vomă-n nisip, un somn pe masă la Stuf cu capu-n pământ, un black-out la barcă, o bătaie cu cocalarii, ceva, orice, daţi un semn.
Prima oară am fost în Vama Veche acum şase ani, imediat după ce începuseră care mai de care să o salveze. Astăzi e altfel decât atunci. Şi, sunt sigur, altfel decât o ştiţi unii dintre voi, care aţi prins-o mai demult şi mergeaţi acolo înainte să fie cool. Gen.
Totul a început cu Chirilă, probabil, care a boemizat Vama până când orice puştoaică de 17 ani a considerat că e necesar să se îmbete acolo. După care a venit Mircea Toma să salveze Vama de toţi cei care nu erau el. Şi a salvat-o de-a rupt-o.
Vama Veche de astăzi nu mai e acelaşi loc sălbatic de acum 20 de ani. Nu mai e nici măcar acelaşi “avanpost Radio Guerrilla” de acum cinci. E un loc pestriţ, vizitat de fel de fel de oameni, de la vamaioţi clasici, beţi, dormind la Stuf sau lângă barcă, la tineri corporatişti veniţi pentru o tură scurtă de rebeliune, la întâmplătorul cocalar, la familia venită de pe te şi miri unde cu copil şi căţel la plajă. Şi, nu în mod neaşteptat, plin de nuduri bărbăteşti. Vama Veche de astăzi e Costineştiul generaţiei până în 30 de ani, cu Expirat în loc de Ring, Stuf în loc de Tineretului, Bibi în loc de Alberto, barca din faţa Stufului în loc de obelisc. Nu m-am decis care ar fi echivalentul White Horse-ului, da’ aflu io într-o bună zi.
E o evoluţie firească a oricărui loc cu potenţial turistic, evoluţie pe care nu o poţi opri, oricât de mult ai încerca, oricâte concerte ai ţine pe plajă, oricâte perechi de testicule ai expune la soare. “If you build it, they will come”, zicea Kevin Costner odată. Aşa e şi cu Vama. Se asfaltează şi construieşte pentru a atrage. Se dezvoltă pentru a câştiga bani. Degeaba vin o mână de bucureşteni să le sugereze locuitorilor Limanu să rămână rurali. Parcă ar trăi şi ei mai bine. De bine, de rău, câştigă fiecare din ceva. Cei mai descurcăreţi câştigă dintr-o cazare, un butic, un restaurant, un minimarket, ceva. Alţii din duşuri (care, fie vorba între noi, sunt curate şi au apă caldă) şi WC-uri, pentru care percep o taxă modică. Alţii din ajutat melteni să iasă cu maşinile din nisip. Alţii din furat din corturi, dar despre asta în povestea următoare.
