Ovidiu Sîrb

Posts tagged: mancare

Supa la plic şi porţiile înşelătoare

Din când în când mai mâncăm supă la plic. Nu doar pentru că se face repede şi e ieftină, dar mai ales pentru că, Dan mi-e martor, e delicioasă. E consistentă în gust, indiferent dacă iau de pui sau de vită, cu tăiţei sau cu găluşte, de la Knorr sau Rollton, cu litere, cifre sau cu caractere sălbatice chinezeşti – însă e delicioasă. Cam ca la KFC – deşi ştii că în următoarele 12 ore vei defeca lavă, mănânci pentru că te lingi pe degete şi nu există în momentul ăla ceva mai bun de băgat în gură. That’s what she said.

Supa la plic e ca etnobotanicele: Read More »

Mici, da’ buni

Am mâncat aseară nişte mici de m-am lins pe degete. La Porky’s, localul care înjură pe Facebook.

Sunt mici, cât un căcăţel de monstru, sunt din vită, sunt foarte denşi, sunt bine făcuţi, nu sunt scârboşi şi zemoşi, sunt absolut delicioşi şi, poate cel mai important, vin în porţie de zece. La 9 lei.

Singurul meu regret e că n-aveau kaimak (ceea ce e inacceptabil pentru un local sârbesc), că n-aş mai fi plecat de acolo.

Trei din bucătărie

Vorbesc de e-bucătărie, ovcors.

  • Aseară am făcut cu gagica-mi rulouri de pui cu brânză, după reţeta lui Crivăţ. Să moară mama lui Frankfurt dacă nu a fost cea mai bună mâncare la crearea căreia am participat.
  • Joia trecută am făcut, tot cu gagica-mi, nişte Pljeskavica sârbească după Hădean. Ne-am lins pe deşte, la propriu.
  • Şi, vorbind de pleşcaviţă, drept zice Crivăţul, Yugoslavia e unul dintre cele mai mişto restaurante din Timişoara. Chiar dacă nu-s sârb. Chiar de mă cheamă Sîrb.

Să puţim împreună

Dan vine cu o idee de experiment. Ştiinţific de-a dreptul. Vom testa dacă transpiraţia pute a ce mănânci. Din experienţa-i, el a aflat că căcatul pute a ce mănânci, şi din propria-mi experienţă, ştiu că transpiraţia poate mirosi a pălinca băută în cantităţi nesimţite cu o noapte înainte.

Aşadar, experimentul. De luni nu voi folosi antiperspirant, urmând să mă miros la subsuoară în mod regulat şi să decid dacă pute a felul de mâncare servit de mine în ziua respectivă au ba. Pentru o mai mare transparenţă a experimentului, caut şi doi-trei voluntari care să-mi miroasă zilnic subraţul.

Să curgă aromele!

Unde am mâncat eu bine în Vamă

La Popas.

Dacă sunteţi atât rebeli, cât şi pe val, şi vă faceţi mini vacanţa de 1 Mai la Vama Veche (ca mine, hehe), vă sugerez să mâncaţi aici. E un restaurant prietenos, ţinut de doi localnici (cred) în vârstă, foarte amabili şi primitori. Ea îmi aminteşte de o mătuşă de-a mea, iar el îmi aminteşte de Grigore.

Eu am nimerit acolo în Duminica Mare, de Paşti, fiind singurul loc din Vamă care avea mâncare (mai era unul, dar servea doar pizza şi hamsii). De cum am intrat am fost întâmpinaţi de ambele gazde şi ne-a fost prezentat meniul. Cam sărăcăcios, dat fiind că era extrasezon, dar cu specific pascal. Am comandat drob de miel, ciorbă de miel şi două porţii de sărmăluţe cu mămăliguţă. Până să ne aducă mâncarea, ne-au servit cu câte un ou vopsit şi câte o felie de cozonac, din partea casei. Frumos din partea lor.

Mâncarea: drool-plindrool-plindrool-plindrool-plindrool-gol

Sărmăluţele cu mămăliguţă au fost foarte bune. Destul de mici, dar câte cinci per porţie. Ciorba de miel n-am gustat-o, dar Papa Sîrb, care-a şi mâncat-o, a zis că a fost foarte bună. Drobul de miel a fost şi el bun, dar cu puţin cam multă verdeaţă.

Localul: foarte curat şi foarte gol (Duminica Mare, ora 13). Terasă afară, cu mese mari de lemn, şi mese rotunde, de 4 locuri, la etaj.

Baia: cacat-plincacat-golcacat-golcacat-golcacat-gol

Preţurile: neaşteptat de mici. Sărmăluţele cu mămăliguţă: 15 lei, drobul 3 lei, ciorba 7 lei, un Pepsi la jumate 4 lei.

Creative Commons License