Ovidiu Sîrb

Leapşa vine de la Tomată, care vrea să ştie care-mi sunt obsesiile. Problema e că n-am stat niciodată să gândesc la rece subiectul, şi a durat puţin până am reuşit să încropesc o listă de obsesii. După cum urmează:

• Muzica în general. Nu cred că există pe lumea asta ceva de care să fiu mai dependent decât de muzică. Nu pot funcţiona fără să ascult sau să fredonez ceva. Sunt sigur că aproape oricui îi place muzica, dar la mine e ceva mai mult de atât, eu am nevoie de ea pentru a exista.
• Computerul şi interneţii, evident. Acasă, la lucru, la şcoală, uneori prin oraş, pe unde mai prind wireleşi, la alţii acasă, trebuie să-mi verific musai măcar e-mail-ul, deşi sunt conştient că în eventualitatea în care primesc ceva, e spam, şi deşi nu sunt legat niciodată de treburi urgente.
• Chitara mea răpciugoasă, care mă calmează zilnic. Orice problemă aş avea, fie că sunt vesel sau puţin trist, nu trebuie decât să-mi chinui puţin chitara ca să am o zi frumoasă.
• Buzele feminine. Mă bagă în boală. Unele fete (bine, una doar) ar zice că sânii sunt obsesia mea, dar nu e (total) adevărat. Buzele sunt, pentru mine, cea mai frumoasă parte dintr-o fată, şi nu odată m-am trezit că, în loc să ascult o fată sau să mă uit în ochii ei când vorbesc cu ea, îi urmăresc gura cu o atenţie de care, intenţionat, nu cred că aş putea da dovadă.
• Dr Pepper. Cel mai bun suc ever. Nu îmi dau seama exact ce gust are, şi tind să cred că nimeni nu ştie. Problema e că e destul de rar, în Timişoara cel puţin. Îl găsesc în benzinăriile Mol, în complexul Dracula, la un butic în piaţa Dacia şi pe terasa Erick’s din Unirii, lângă Dom.
• Aranjarea obiectelor în buzunare. Am întotdeauna în dreapta mobilul Nokia, iar în stânga pachetul de ţigări şi, eventual, DigiMobilul (asta ca să fiu sigur de cancer la biluţe în ambele părţi). Cheile stau în dreapta, bricheta în stânga, iar carnea spre dreapta.
• Bilete de tot soiul. De când mă ştiu, mi-a fost greu să arunc diverse bilete, chiar dacă sunt banale sau inutile. Un bilet de tren din 2002, un bilet la un concert care nu mi-a plăcut, o cartelă de metrou, nu contează. Trebuie să le am.
• Tehnologia. Vai, tehnologia. Computere, telefoanele deştepte, boxe, microfoane, laptopuri mici, mari, rapide sau doar frumoase, nimicuri cu afişaj, termometru electronic, termoplonjon cu leduri, nu contează, mie îmi plac. De-aş putea numai să le am…

Plus şaorma, dar asta e cu două tăişuri, aşa că o lăsăm pe altădată. Leapşa pleacă spre:

• Richie, ca să nu se plictisească după ce vine de la mare
• Anca, pentru că sunt sigur că va fi interesant
• Nenea, dacă tot l-am umplut de ţâţe
• Narcis Corvette, că e simpatic
• Grigore, pentru că, nu-i aşa, ne e dor de el şi de-abia aşteptăm să-şi repună .org-ul pe picioare, după cum se zvoneşte la noi în sat.