Ovidiu Sîrb

Iar zbârnâie interneţii: se vorbeşte despre legalizarea prostituţiei şi decriminalizarea drogurilor. Părerile sunt împărţite, unele pro, altele contra, altele pur şi simplu indiferente (astea din partea micii comunităţi de internauţi fumaţi, mă gândesc). Comentarii hilare la ştirea respectivă, majoritatea pe ideea că “o să ajungem o ţară de curve şi de drogaţi” şi că “biserica” în sus, “Dumnezeu” în jos, zâmbeşte, Iisus te iubeşte.

Pe bloguri tind să observ, spre surprinderea mea, o înclinare către partea cu “fix asta ne lipseşte acum, droguri şi curve, mai bine s-ar ocupa de [...]“. M-a surprins în mod special însemnarea lui Makavelis, întrucât de cele mai multe ori tind să fiu de acord cu articolele şi părerile lui despre chestii. De data asta, însă, nu pot fi. Să explic.

În primul rând, comparaţia cu Olanda nu e cea mai fericită, pentru că nu vorbeşte nimeni de cumpărarea ierbii de la cafenelele din Unirii. Nu e vorba de legalizarea drogurilor, ci de decriminalizarea lor: evitarea urmăririi penale a consumatorilor. În alte cuvinte, traficul ar rămâne ilegal (aşadar, cumpărarea de droguri ar rămâne tot pe şestache), însă puştanii prinşi cu jointul în pachetul de ţigări nu vor înfunda puşcăria (se mai întâmplă şi din astea). Chestia asta nu e specifică doar Olandei (fun fact: în Cehia, posesia, consumul şi creşterea de către adulţi sunt legale şi nu am auzit pe nimeni să se plângă de asta), ci şi Germaniei, Belgiei, Macedoniei, plus ţările unde se mai închide un ochi (Suedia, de exemplu, pedepseşte posesia de mai mult de 50 de grame).

Legalizarea prostituţiei nu aduce după sine transformarea în curve a tuturor româncelor. Cele care sug pula în Bamboo pentru o sticlă de şampanie o vor suge şi în continuare, ASE-istele “curate, cu sâni obraznici, fund bombat şi loc de refugiu” vor căuta în continuare clienţi în ziar, nu vor munci cu carte de muncă la cine ştie ce bordel, iar cel mai probabil traseistele vor intra în legalitate. Puştoaicele dornice de bani şi penis vor rămâne la fel (nu cred că există fată în vreun liceu din România care să se întâlnească cu fostele colege de liceu şi să aibă o discuţie gen “Eşti contabilă? Mişto, io-s curvă cu acte în regulă”). Nu va veni apocalipsa sexuală.

Puştanii teribilişti vor rămâne la fel. Sunt sigur că dacă, prin absurd, ar intra în vigoare o lege de genul ăsta, va fi restricţionată pentru adulţi. Pokemonii dornici de senzaţii tari îşi vor procura iarba tot cu greu, se vor ascunde în continuare de părinţi, vor fi tot cu ochii în patru după gardă. Cocalarii din cluburi vor rămâne cu pastilele şi timbrele lor, Şi nu, nu se vor gândi subit să “încerce şi altceva”. Nu-l văd pe hiphopărul de la scara A dorind subit să încerce cocaină, doar pentru că acum nu mai face bulău dacă-şi dă. Dacă vrea acum o să vrea şi atunci, dacă nu-şi permite acum n-o să-şi permită nici atunci.

Ştiţi care e marea problemă a românilor (a cetăţenilor şi a autorităţilor deopotrivă)? Nu vor să conştientizeze că există droguri în România şi că oamenii le folosesc deja. Sunt chiar printre noi. Nu doar “drogaţii ăia” care-ţi sar în ochi, ci şi oameni cu carieră, studenţi eminenţi, zugravi, contabile, biciclişti, muzicieni, jurnalişti, nesimţiţi, filantropi, gogi™, puleţi™, ţigani, negri, români, şi probabil chiar şi bloggeri. Oameni care nu fac urât, care nu te calcă pe coadă. Sincer să fiu, aş prefera să întâlnesc un ţigan fumat decât unul băut.

Şi cel mai important: faptul că se decriminalizează nu înseamnă că vom avea o obligaţie civică să ne drogăm. Va rămâne în continuare o alegere personală, aceeaşi alegere pe care o avem şi acum. Chiar credeţi că pe românul care vrea să tragă un joint îl opreşte faptul că e ilegal?

Update: pe aceeaşi temă: Năvălitorul, Radu, Tiberiu.