Un cuplu din trupa care am fost la Vamă week-end-ul acesta a avut nenorocul de a fi călcat de hoţi sâmbătă noapte. Modul de operare a fost de-a dreptul demn de respect: hoţul a intrat în cort în timp ce locatarii dormeau, a găsit de interes o poşetă o pereche de pantaloni, le-a scos, le-a cotrobăit şi a furat doar ce i-a plăcut din ele.
Au lăsat în poşetă:
portofel cu acte şi card
bilete de tren
medicamente
patru bonuri de masă
Au luat:
două telefoane
cei trei lei din portofel
două perechi de papuci, una de 10 lei şi alta de 15
un briceag tip elveţian, prost
un tub început de Picătura, mic
Oare s-or fi gândit că are şi fata nevoie de bonuri să nu moară de foame? Oare or fi stat mult să aleagă ce să ia şi ce nu? Oare chiar se gândeau că iau bani grei până şi pe briceag? Şi, cel mai important, la ce mama naibii le-a trebuit tubul de Picătura?
Când eram tânăr fişor eram mare fan Holograf. Da’ mare-mare. Săream pe Ai o oră, visam pe Dimineaţă şi cântam tuturor fetelor pe care le plăceam Ţi-am dat un inel, cu tot cu “eeeee-eeee-heeeeel”-ul acela special şi cu mişcarea din mâini, deşi nu dădusem vreodată un inel niciuneia.
Mai târziu am intrat în pubertate şi am cam renunţat la Holograf. Sunt sigur că nu te-ai supărat şi nu mi-ai simţit lipsa, pentru că oricum n-ai pierdut bani, singurul album de-al vostru pe care l-am cumpărat vreodată a fost acela cu Ţi-am dat un inel, şi asta pentru că venea cu un prezervativ gratis şi asta era, pe vremea aia, cam singura mea modalitate să deţin unul. Pentru studiu. În plus, oricum publicul ţintă al formaţiei era şi este format din urâte, grase, prepubescente, şi femei măritate.
În ultima categorie se încadrează şi mama. Că aici voiam să ajung. Mama e încă mare fan Holograf. Drept pentru care tocmai m-a sunat să mă roage să downloadez ilegal (bine, nu chiar aşa de mare fan) noua melodie Holograf, Primăvara începe cu tine:
Ei, se zice că “good artists copy, great artists steal”. Nu mai ştiu cine a zis-o. Bineînţeles că după ce am downloadat melodia ilegal am ascultat-o, să văd ce mai e nou la Holograf (pe la Romeo şi Julieta m-aţi pierdut de tot, sincer, singurele mele contacte cu muzica voastră au fost doar la karaoke, când behăiau trei vaci bete pe Ţi-am dat un inel şi Să nu-mi iei niciodată dragostea). Mi-a luat câteva secunde să îmi dau seama dacă-mi place sau nu. Şi am o veste bună, îmi cam place. Mai ales începutul, partea cu “ta-na-na ta-na-na, ta-na-na, na!”. Apreciez faptul că, dacă tot ai ales să te inspiri dintr-o melodie, ai ales o melodie aşa frumoasă:
E oarecum şi logic, Moldy Peaches nu se ascultă la noi, şi dacă se ascultă, e din cauza lui Juno (guilty as charged, recunosc).
Rămâne micul nostru secret.
Cu stimă şi mulţumiri (pentru faptul că pe o melodie de-a ta am pupat prima oară cu limbă o fată, şi tot pe o melodie de-a ta am pus prima dată mâna pe un sfârc),
…multă, multă, multă muie cu căcat celor care mi-aţi spart Dacia cea roşie în noaptea aceasta. M-aţi lăsat fără casetofon, singurul obiect din maşina aia care mă mai făcea să uit că nu conduc o maşină, ci o Dacie. Aţi îndoit şi portbagajul, ţigani proşti ce sunteţi, dar n-aţi reuşit să intraţi în el. Na, că vă zic eu: acolo aţi fi găsit scule mai valoroase decât Dacia în totalitatea ei, futu-vă muma-n cur. Vedea-v-aş în Bega, cu tot cu CD-player-ul meu în mână. Vă doresc ca banii scoşi din vânzarea lui să meargă pe lumânări, împinge-v-aş căcatu’ la deal. Să ajungeţi în puşcărie şi trei ţigani masivi pe care să-i cheme Jan, Vasile şi Romeo să vă facă Julietele lor, băga-v-aş sârmă-n nas, prin cur. Mi-aţi stricat într-un minut tot weekend-ul, lăbarilor. Vedea-v-aş pământ.
Sunt conştient că probabil nici nu ştiţi citi, darămite folosi un computer (cel puţin în afară de pornache), dar vă doresc oficial să muriţi în chinuri, din cauza unui subit cancer la boaşe.
Muie! Multă, multă, multă muie cu căcat!
(cititorilor mei, care sunt mai finuţi decât ţăranul din mine: nu meritaţi să citiţi aşa ceva, îmi cer iertare, dar totodată rogu-vă a mă-nţelege.)
