Adică afiş de pe uşa budei (buzii?):
Afişul se află pe uşa toaletei din Cafe Des Bouquinistes (Cafenea Literară), un loc foarte frumos şi foarte drag mie.
Au ceaiuri bune, ceaiuri multe, muzică în surdină, cărţi, fotolii mari şi relaxante, iar din când în când se mai întâmplă şi câte o piesă de teatru. Am văzut două până acum acolo şi mi-au plăcut tare.
Apple a anunţat MacBook Wheel, noul laptop Apple, fără tastatură, ci cu un click-wheel gen cele ale iPod-urilor. Poate puţin prea scump (2599$ pentru varianta de 8GB sau 9960$ pentru cea de 40GB), mai ales că bateria nu ţine mai mult de 19 minute, dar sunt sigur că fanii Apple o să formeze, din nou, cozi pe la toate Apple Store-urile din lume.
Apple Introduces Revolutionary New Laptop With No Keyboard
L.E.: Dobitocilor veniţi de la zoso: nu vă mai bucuraţi ca proasta la pulă că aţi găsit un blogger care “a pus botul”. Da, ştiu că e la mişto. Da, ştiu că e de la The Onion. Hence the tags: “fun” şi “the onion”. Recomand să citiţi şi restul însemnărilor, ca să înţelegeţi că nu eu sunt ăla prost, şi am tot dreptul să vă înjur. Încep să îl înţeleg şi eu pe zoso când se plânge de comentatori cretini.
True stories.
Zâmbilici (care a revenit, apropo) şi-a schimbat designul la site. După vorbele lor:
New design? On my Zambilici???
Alte culori de fapt. Oricum, de departe, Zambilici.ro este cel mai frumos sait din România, după cel a lui zoso. Că să nu existe probleme, folosiţi Mozilla Firefox sau Google Chrome, asta dacă sunteţi curioşi de optimizare şi redare aşa cum a fost dorit să fie.
Ei, problema e următoarea: site-ul e stricat în toate browserele, în afară de Internet Explorer. După cum se observă foarte frumos din următoarele imagini:
Internet Explorer
Firefox
Google Chrome
(Şi la fel şi în Opera şi Safari)
Comicul în sine merge, nu e problemă. Dar băi băieţi, testaţi, testaţi, testaţi!
Update: acum, că mă uit mai bine, merge pe dracu şi în IE. Tot stricat e (vezi sidebar-ul care e unde nu-i fierbe oala), dar măcar se vede textul, hehe.
Dacă tot o să colindaţi sau o să fiţi colindaţi în următoarele zile, trebuie să ştiţi şi povestea stelei şi a celor trei magi de la răsărit:
(via Cracked)
Ştiu că nu poţi să-mi aduci sacul ăla de bani despre care ţi-am mai povestit. Ştiu şi că degeaba te rog să pui o vorbă bună la gemenele alea pistruiate de deasupra de Alimentara din colţ. Dar măcar tricoul ăsta de mi l-ai aduce, ai fi cel mai tare moş vreodată.
Mulţumesc frumos. Salutări doamnei.
Ovidiu
Dacă n-aş fi fost în The Note în seara asta, mi-aş fi petrecut seara cântând, împreună cu băieţii de la The Streets, “Today I have achieved absolutely nowt”. Am avut o stare de tot căcatul toată ziua, stare amplificată de faptul că nu mi-am primit încă permisul înapoi. “N-au ajuns încă cererile la şefu’ la semnat. Ştii, băiatu’, sâmbăta şi duminica nu se lucrează”. Dar eu am depus cererea joi, ţigane. Aţi avut nu una, ci două zile ca să procesaţi în jur de 10 cereri. Putorilor.
Ziceam că am fost în The Note. E prima oară când pun piciorul în locul acela de când s-a redeschis, şi a treia sau a patra în general. Nu mi-a plăcut niciodată, nu îmi place nici acum. Pe lângă că în general e ticsit cu lume de căcat, mai e şi îngrozitor de prea scump pentru buzunarul meu de om normal. Azi am făcut, însă, o excepţie, pentru că (tobeeeeee!) s-a întâmplat un spectacol de stand-up Cafe Deko.
Fiind fan stand-up, fan Deko, şi mai ales fiind un susţinător al ideii de stand-up românesc, nu am putut să ratez acest spectacol. A fost a patra oară când i-am văzut pe băieţi pe viu şi în direct, le-am văzut, ca toată lumea, toate clipurile de pe Youtube, dar totuşi au fost proaspeţi. Din tot spectacolul, doar bucăţica cu Cosmopolitanul îmi era cunoscută (fun fact: o ştiu chiar din spectacolul lor din The Note de acum mai bine de un an). Şi, fie vorba între noi, mi s-a părut că aud o glumiţă de-a lui Carlin în setul lui Costel, dar se poate să mă înşel, caz în care îmi fac mea culpa, îmi cumpăr alifie, mă aplec şi mă ung singur. Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Spectacolul a fost fresh, cum ar veni, foarte de râs, foarte deştept şi foarte lung. Nu reproşam nimic, doar că mă umflam şi eu puţin în pene.
Băieţii au fost fix aşa cum îi ştiam: Vio a fost numai bun pentru a deschide spectacolul. Calm, ca de obicei, cu poante scurticele şi diverse. Costel a fost din nou ca băgat în priză, iar la sfârşit chiar nu vedeam cum s-ar putea ca Teo să-l urmeze, păstrând nivelul râsetelor cel puţin unde le lăsase Costel. Ei, uite că a reuşit să o facă, nici nu ştiu de ce mă îndoiam. Teo e un mic geniu, dacă-mi permiteţi. Bucăţile lui nu sunt doar de râs, sunt deştepte. Într-un fel îmi aminteşte de George Carlin: set împărţit pe bucăţi mai lungi, elaborate, în care demontează complet fiecare subiect în parte, fără să mai lase nimic de spus pentru nimeni altcineva. Şi o face în cel mai simplu şi logic mod, de stai şi te gândeşti “bă, eu cum pula mea nu m-am gândit la asta?”.
În concluzie, deci, Deko nu e niciodată de ratat. Mulţumim, băieţi. Vă salutăm din Timişoara, şi vă aşteptăm din nou.
