Adică afiş de pe uşa budei (buzii?):
Afişul se află pe uşa toaletei din Cafe Des Bouquinistes (Cafenea Literară), un loc foarte frumos şi foarte drag mie.
Au ceaiuri bune, ceaiuri multe, muzică în surdină, cărţi, fotolii mari şi relaxante, iar din când în când se mai întâmplă şi câte o piesă de teatru. Am văzut două până acum acolo şi mi-au plăcut tare.
Dacă tot o să colindaţi sau o să fiţi colindaţi în următoarele zile, trebuie să ştiţi şi povestea stelei şi a celor trei magi de la răsărit:
(via Cracked)
În primul rând, mii de scuze celor pe care nu-i voi menţiona în următoarele rânduri. A fost mult mai multă lume decât în alte dăţi şi nu am reţinut toate numele, cu atât mai puţin URL-urile. Dar vă invit să îmi lăsaţi o vorbă bună în comentarii, să ne cunoaştem din nou.
Aşadar, întâlnirea a noua s-a întâmplat în San Marzano, la karaoke. Aş zice că a fost până acum întrunirea cea mai bună şi chiar merităm să fim invidiaţi 
Acum lista, compusă din amintiri, reconstituiri pe baza pozelor şi alte bloguri. În ordine pur întâmplătoare: Read More
O zi mare. Azi, trei din cele mai mari frumuseţi ale lumii îşi serbează ziua de naştere. După cum urmează:
Read More
…e bungee jumping. Cea mai tare de până acum, cel puţin. S-a întâmplat tot la Sziget, de pe o macara, de la înălţimea de 80 de metri. Dacă n-ar fi fost aşa scump (8000 de forinţi, adică vreo 35 de iepuroi) şi coada aşa mare (eu am aşteptat 2 ore la coadă, pierzând tot concertul Roisin Murphy), aş fi sărit zilnic. E clar, m-am hotărât, mă apuc de paraşutism.
Gata, am revenit, puţin mai repede decât mă aşteptam. E timpul să ne înveselim puţin:
Am prins-o în OMV Lipovei, şi sper din suflet să fie maşina unei firme cu acest nume.
Mi s-a părut simpatic, sună aşa, cumva moldoveneşte. E de la Muzeul de Locomotive din Reşiţa.
Urmează, sper, să vă povestesc puţin despre Reşiţa şi despre nişte aventuri de mai demult, de care mi-am amintit de curând, poate câteva muzici incredibil de frumoase şi un review la The Dark Knight, pe vineri sau sâmbătă. Ţineţi aproape.
Acesta va fi probabil ultimul post legat de B’estfest, spre bucuria unora .
Aşadar, am ajuns înapoi în Timişoara ieri, la cea mai 1337 oră posibilă, anume 13:37 (update: greşesc, am ajuns după 14:30, la 13:37 fumam o ţigară în Lugoj. Irelevant, nerd joke-ul rămâne în picioare). Puţin obosit după 8 ore într-un tren ce ar fi fost mai potrivit ca autobuz, puţin copt după un weekend 100% natural şi profund mulţumit de experienţa B’estfest.
Read More
Folosesc imaginea asta ca avatar la Y!M:
Doresc să vă daţi cu părerea: ce e în poză? Am primit câteva variante de răspuns pe messenger, una din ele chiar de la trei persoane diferite. N-a ghicit nimeni.
Hai, să vă văd. O să pun şi imaginea mare la un moment dat, dar până atunci, baftă
(rog cei cărora le-am zis deja ce e în poză să mai păstreze misterul)
