Posts tagged: film

Filmele mele de aur

Săptămâna aceasta am fost vizitat de o răceală, care m-a luat prin surprindere, m-a pus imediat la pământ, m-a lovit cu picioarele şi cu pumnii, iar apoi s-a pişat pe trupul meu învineţit. Aşa că mi-am petrecut câteva zile uitându-mă la filme, majoritatea filme vechi, filmele tinereţilor mele. Aici voiam să ajung, la “filmele tinereţii mele”. Există câteva filme care pe mine mă bucură mai mult şi mă fac mai fericit decât orice film de Oscar al ultimilor ani. Iar aceste filme, majoritatea, sunt ieşite în anii ‘80. Sunt filmele mele de suflet. Facem un top numai al lor? Facem.

#7: Highlander (1986)

Toată lumea cunoaşte, cred, povestea Nemuritorului McLoud, scoţianul care taie capete. Filmul a dat naştere la o grămadă de alte sequel-uri, spin-off-uri, desene animate, seriale şi jocuri, dar după cum se ştie, there can be only one. Şi acel the one e originalul.

#6: Groundhog Day (1993)

Bill Murray trăiește aceeaşi zi de mult prea multe ori, neputând avansa către următoarea zi. E o comedie minunată, care, în ciuda ideii, nu plictiseşte deloc. Plus că are happy ending.

#5: Hackers (1995)

Angelina Jolie şi Jonny Lee Miller făcând pe hackerii. Filmul e cât se poate de cheesy, cât se poate de depăşit de situaţie, cât se poate de depăşit tehnologic, cât se poate de ridicol, dar minunat. Cult-movie. În plus, Angelina avea 20 de ani când a jucat în film.

#4: Ghostbusters (1984)

Filmul acela pe care îl ştiţi toţi, cu Bill Murray şi încă doi vânători de fantome, cu chestii verzi, cu aspiratoare de spirite şi cu prăjitura vie gigantă de la sfârşit. Genial.
Read More »

Outlander (2008)

Outlander e un film în care nişte vikingi se luptă cu monştri de pe alte planete. Deci, repet, vikings vs. aliens.

Bun, dacă încă mai citiţi, uite cum stă treaba: Outlander e un film de seria B ce trebuia să iasă direct pe DVD, dar a fost lansat, totuşi, şi în cinematografe, în luna ianuarie. La noi nu a ajuns, şi probabil că nici nu va ajunge. În schimb, îl găsiţi pe trackerele publice şi private.

Kainan (Jim Caviezel) e un om de pe altă planetă, prăbuşit cu naveta lui spaţială în Norvegia secolului 8, care aduce cu el, fără să vrea, un Moorwen. Moorwen-ii sunt nişte monştri bad-ass a căror planetă o colonizaseră oamenii lui Kainan, iar acum vor să se răzbune.

Povestea nu e cine ştie ce, scenariul e oarecum previzibil, clişeele sunt multe, dar nu deranjante, femeia principală e frumoasă, e o poveste de onoare, şi aşa mai departe, vezi orice film cu săbii. Efectele vizuale nu sunt, însă, de neglijat, scenele de luptă sunt bine închegate, iar Moorwen-ul e înfricoşător. Pe lângă astea, Ron Perlman are un rol secundar de bărbos nemilos, ceea ce mi se pare foarte tare.

Per ansamblu, Outlander nu e un film pentru mase, nu e un film pentru critici, nu e un film pentru fanii die-hard al genului SF, nici pentru fanii die-hard a filmelor cu dragoni şi săbii. E, însă, un film perfect pentru o sâmbătă după-amiază, pentru ceva diferit. Şi nu e un film prost, deloc, chiar dacă nu excelează cu nimic. Are foarte mare potenţial de a deveni un cult-movie.

Trailer

[IMDb link]

Crank 2: High Voltage – Primul trailer

Mai ţineţi minte Crank? Ştiţi, filmul ăla cu Jason Statham, în care cineva îl otrăveşte, iar el trebuie să îşi menţină un nivel ridicat de adrenalină pentru a rămâne în viaţă? Un fel de Speed, dar fără autobuz? Ei, mai ţineţi minte că la sfârşit pică din elicopter câteva sute bune de metri? Şi moare sau nu?

Ei bine, aparent nu moare. Ajunge jos teafăr şi nevătămat, este ridicat cu lopata (la propriu) de la locul căderii, iar cei răi îi fură inima lui cea indestructibilă şi i-o înlocuiesc cu una pe bază de baterii, care aparent sunt baterii 777, pentru că respectiva inimă are nevoie de şocuri electrice din vreme în vreme, pentru a nu ceda. Deci dacă primul film a fost ridicol, acesta e mega-ridicol. Şi dacă primul mi-a plăcut atât de tare, sunt curios dacă al doilea îmi va plăcea mega-tare.

Aşadar, în aprilie apare Crank 2: High Voltage, un film plin de adrenalină şi fără pic de substanţă. Iar eu îl voi iubi, probabil. Trailerul:

[IMDb link]

Soul Men (2008)

Un film special. Nu o capodoperă, nu o comedie genială, ci un film special. În primul rând pentru că protagoniştii lui (Samuel L. Jackson şi Bernie Mac) formează pe ecran o pereche perfectă: “they say motherfucker a lot, but they’re good guys“. Un alt motiv pentru care e un film special e că, deşi are happy ending-ul asigurat de scenariu, sfârşitul lui nu e chiar aşa fericit. Pentru că Bernie Mac şi Isaac Hayes (cântăreţ de Soul, a jucat în filmul de faţă, a fost vocea lui Chef din South Park) nu mai sunt între noi, ei decedând în august 2008, la o zi diferenţă unul faţă de celălalt. Mare păcat, Bernie Mac a fost unul dintre cei mai amuzanţi actori pe care i-am văzut de-a lungul anilor. Iar Isaac Hayes a fost o voce unică.

Pentru o comedie uşoară, de seară, uitaţi-vă la Soul Men.

[IMDb link]

Nick and Norah’s Infinite Playlist (2008)

E un film minunat.

Lansat în ediţie limitată în octombrie, am aşteptat cu sufletul la gură să apară de furat, dat fiind că la noi în cinematografe nu a fost şi nici nu va ajunge.

Povestea îi urmăreşte pe Nick şi pe Norah pe durata unei singure nopţi în New York, căutând un concert surpriză dat de trupa lor preferată, Where’s Fluffy. Nick încă suferă după fosta, Norah îl cam vrea pe Nick. Plus aventuri cu prieteni beţi, mix-tapes şi muzică live.

De ce mi-a plăcut: muzica. E un film cu şi despre muzică indie. Care e foarte în trend la ora asta, aş zice. Iar eu, după cum se ştie, sunt mare fan indie. Deci foarte în trend, mulţumesc frumos. Am fost plăcut surprins să recunosc pe toată durata filmului mici bucăţele din câte o melodie care la un moment dat s-a auzit de undeva. Un The Cure ca ringtone, un Ratatat în discotecă, mai un We Are Scientists aici, un Modest Mouse acolo, un Raveonettes, un Islands. [/namedropping]

Mi-a amintit puţin de Superbad, în primul rând că e vorba tot de nişte copii căutând marele chef pe parcursul unei nopţi, iar în al doilea rând pentru că îl are pe Michael Cera în rolul principal. Dar atât, în rest, nu vă temeţi, nu e Superbad.

În fine, ideea e că dacă v-a plăcut trailerul, s-ar putea să vă placă şi filmul. E puţin altfel; trailerul nu-i prea face dreptate, făcându-l să arate ca oricare altă comedie de dragoste lansată lunar. Dacă v-a plăcut muzica din trailer, în mod sigur o să vă placă şi filmul. E unul din filmele generaţiei iPod. E un film cam pe acelaşi film (¿LOL QUE?) cu Juno. E un film frumos, drăguţ, care te face fericit. Sau măcar îţi dă iluzia fericirii, pentru cei mai tru dintre cititorii mei.

[IMDb link]

(ca fapt divers, a revenit House M.D.; pentru fani, iată şi un comic relevant; de asemenea, unrelated, am observat că, în ziua de azi, lumea foloseşte prea puţin punct şi virgulă; I’m bringin’ it back, bitches!)

RocknRolla (2008)

Cel mai recent film al lui Guy Ritchie, filmul care tocmai ce m-a ţinut treaz până la ora 7.

Chiar dacă nu se ridică la înălţimea Snatch. sau Lock, Stock and Two Smoking Barrels, nici nu se pierde în el însuşi, ca Revolver.

Voiam de o vreme să văd RocknRolla, iar azi a apărut “se vede bine”-le. Merită văzut cel puţin pentru Gerard Butler, regie şi gagică. Veţi fi plăcut surprinşi de el.

[IMDb link]

Bolt (2008)

Voiam să mă duc la cinema să-l văd în 3D (cu ochelari din aceia psihedelici), dar entuziasmul mi s-a blegit imediat ce am aflat că varianta 3D e dublată în română. Aşa că l-am furat niţel şi l-am vizionat de sub plăpumioara mea mult prea călduroasă.

Bolt, deci, e aproape cea mai simpatică animaţie pe care am văzut-o în ultimul an (premiul cel mare merge, evident, la WALL-E), şi cea mai bună comedie animată din aceeaşi perioadă. E vorba despre un câine, actor într-un serial cu explozii, elicoptere şi personaj rău cu accent britanic, care nu e conştient că el, de fapt, nu are superputerile personajului său, şi pleacă în căutarea stăpânei, crezând că a fost răpită.

Ca în orice animaţie cu animale produsă de Disney, acestea trebuie să fie musai drăguţe şi simpatice. Ei, Bolt e cel mai drăguţ animal animat din câte am văzut eu vreodată. Şi am văzut multe. După ce am terminat filmul mi-a venit aşa o poftă să-mi iau câinele în braţe şi să-l smotocesc nevoie mare, dar era adormit, aşa că în momentul în care l-am luat în braţe, în loc să-mi răspundă cu aceeaşi afecţiune, s-a mulţumit să strănute, să caşte şi să se băşească. Doar are şi el o vârstă.

Pe lângă câine, Bolt adică, mai avem hamsterul, un personaj mişto în genul lui Hammy din Over The Hedge. De asemenea, păsările nu puteau lipsi. Mai ales că tendinţele în domeniu în ultimii ani e să ai în filmul de desene animate nişte păsări care să fie mai amuzante decât toate celelalte personaje la un loc (vezi pescăruşii din Finding Nemo, pinguinii din Madagascar, chiar şi pescăruşul din Mica Sirenă). Porumbeii din Bolt sunt pur şi simplu excelenţi. Şi mulţi.

Dacă-l prindeţi în engleză, subtitrat în română, fugiţi de-l vedeţi la cinema. Vocile fac totul. Dacă nu, spor la descărcat.

[IMDb link]

Replica zilei

Despre reîncarnare şi budism, parte dintr-un dialog:

If you’re an asshole, you’re gonna come back as a cockroach. Or a worm, or a fuckin’ anal bead. OK? But if you’re a man, and you act heroic, then you’ll come back as an eagle. You’ll come back as a dragon. You’ll come back as Jude Law.

Din Pineapple Express, film pe care vi-l recomand din tot sufletul.

Zack and Miri Make a Porno (2008)

Sunt fan Kevin Smith, omul care a scris şi regizat filmele din View Askewniverse (Clerks 1 şi 2, Mallrats, Chasing Amy, Dogma, Jay and Silent Bob Strike Back). Zack And Miri Make a Porno e al doilea film al lui care nu face parte din acel univers (după Chasing Amy), dar parcă nu e bai.

Aşadar, Zack and Miri e o comedie foarte simpatică despre doi colegi de apartament, un el şi o ea, prieteni de când se ştiu, dar nimic mai mult, care se găsesc în situaţia de a nu mai avea bani să-şi plătească nici măcar apa, chiria şi curentul, aşa că recurg la ingenioasa soluţie de a face un film porno.

Zack e jucat de Seth Rogen (40 Year-Old Virgin, Knocked Up, Superbad, Pineapple Express) şi Miri e jucată de Elizabeth Banks (40 Year-Old Virgin, Definitely, Maybe, Meet Dave). Mai joacă: Jason Mewes, Craig Robinson, Jeff Anderson, Justing Long şi Brandon Routh.

Dacă vă plac comediile lui Kevin Smith şi nu vă deranjează ţâţele, cururile şi boaşele, filmul ăsta nu trebuie ratat. E o comedie de excepţie.

Trailer:

[IMDb link]

Partea lui de consolare – Quantum Of Solace (2008)

Quantum of Solace. E noul film cu James Bond, după cum ştiţi. L-am văzut în seara asta, ca orice degustător de filme care se respectă, la cinema. Pentru că avem, nu-i aşa?

Daniel Craig e James Bond. Nu în sensul că îl joacă pe James Bond, ci în sensul că este James Bond. E exact aşa cum ar trebui să fie el, eroul, aşa cum l-a gândit Fleming. Deşi filmul de faţă nu are nici o legătură cu vreo Fleming, în afară de titlu.

Olga Kurylenko e, din nou, o bunăciune de care nu ne putem sătura. Şi culmea, pe lângă că e bună cu spume, mai şi joacă bine. Din păcate însă, rolul ei din Quantum of Solace nu include şi nuri, dar nu e panică, pentru că ne ajută Dan în sensul acesta.

În rest, aceeaşi Judi Dench în rolul lui M, mai câteva feţe cunoscute (nu ştiu dacă tot din ceva film cu James Bond sau din altele – irelevant), o roşcată foarte simpatică (anume, Gemma Arterton), o poveste care iar implică resurse naturale, goană după putere etc.

Avem urmărire cu maşini, urmărire cu bărci, urmărire cu avioane, urmărire la trap, pe jos şi pe sus, nişte explozii, gadgeţi, gloanţe, elicoptere… tot tacâmul, în principiu.

E un film de acţiune foarte tare. Într-adevăr, speram să fie mai bun, să fie concurenţa Cavalerului Negru, dar n-a fost să fie. Dar nu e panică, e un film foarte bun, ce nu trebuie ratat. Garantez că e fun.

De asemenea, am mâncat prea mulţi nachos cu brânză din aia falsă şi mi-e rău.

[IMDb link]

Şi ştiţi ce ar fi frumos? Povestea următorului film Bond să aibă loc în România, iar soundtrack-ul să fie:

Fanfare Ciocarlia – 007 (James Bond Theme)

Creative Commons License