Ovidiu Sîrb

Sute de români din întreaga ţară sărbătoresc din nou inundaţiile, o tradiţie cu vechime în ţara noastră.

Apărute acum câţiva ani şi în ţara noastră, inundaţiile au devenit foarte repede o tradiţie îndrăgită la noi, acestea aducând împreună an de an iubitori de senzaţii tari din întreaga ţară. Dacă până acum zece ani acestea erau un fenomen izolat, oarecum “underground”, acum au devenit o sărbătoare de mare anvergură, la festivităţi luând parte anual şi zeci de reporteri, cameramani şi Adelin Petrişor, dornici să relateze de la faţa locului, bineînţeles îmbrăcaţi în ţinuta tradiţională impermeabilă de sărbătoare.

“O vreme am crezut că ne-a ocoli anul ăsta”, mărturiseşte Elena Agropăriţei, vrânceancă. “Anul ăsta am fost singura familie din sat care nu a primit ordin de evacuare şi ne-am mâhnit, crezând că viitura ne va ocoli. Dar ne-a făcut o surpriză plăcută şi ne-a vizitat şi pe noi. Am fost foarte bucuroşi, mai ales că ne-am bucurat cu toţii de ea, fiind şi copiii întorşi acasă din Spania”.

Un alt domn ne mărturiseşte: “Am 73 de ani şi în viaţa mea n-am văzut aşa ceva. E frumos, măi, e frumos. Să ştii că copiii au tot vrut să mă mute şi pe mine la oraş, dar la oraş nu ai aşa privelişte ca aici, să ştii. Eu aici sunt crescut, aici vreau să mor, cu apa în casă. Ce, să vină ei să mă ducă la azil să se certe pe casă? [...]-i în [...] de [...]ii dracu’.”

Şi în acest an, conlocuitorii localităţilor care sărbătoresc această tradiţie văd aceste viituri ca pe un prilej de apropiere socială, aceştia strângându-se din nou, cu mic, cu mare, pentru a culege, sorta şi apoi ordona resturile gospodăriilor lor.