Încă o mostră tristă de jurnalism de calitate: a apărut în Adevărul o ştire conform căreia un timişorean a fost prins cu iarbă la festivalul EXIT din Novi Sad (Serbia, pentru cei cu deficienţe de geografie). Doar că… tânărul ăla e indignat. Mai mult, Adevărul e indignat! Mai mult, Zoltan Varga, “critic muzical” timişorean, e indignat şi el! Că ce, la Sziget nu te caută de iarbă, decât aşa, la mişto. Şi că de ce ne-au căutat şi în pachetele de ţigări? Herp derp!
După cum ştiţi deja, joi am fost la sârbi pentru concertul Arctic Monkeys. Ei, l-am văzut, pot să leşin fericit.
Am ajuns la scenă chiar înainte să înceapă cântarea, nu tocmai conform planului. Ideea iniţială era să ajungem cu cel puţin 45 de minute înainte, încă de la concertul Roots Manuva, astfel încât atunci când pleacă englezoii să se pişe între concerte, să fim pe poziţii şi să ne înfigem atât de în faţă, încât să-i putem mirosi transpiraţia lui Alex Turner, să facem poze şi chestii. Ei, pentru că se ştie că socoteala de-acasă cu cea din târg nu se prea pupă, înghesuiala şi arta de a căra prin mulţime 6 beri (de-a dreptul artă, căci numai Rob le căra) ne-au împiedicat să ajungem mai repede. Aşa că ne-am aşezat mai în margine, unde se mai putea respira cât de cât, şi am aşteptat să înceapă cântarea.
Ca să fie în ton cu ziua de relativ căcat pe care o avusesem până atunci (plecat cu un om drag în minus, întors din vamă de două ori, stat apoi în vamă 40 de minute fără mişcare, stricat GPS, căutat intrarea fortăreţei timp de 3 ore, ocolit fortăreaţa ampulea, pe jos, plătit biletul cu 10E mai mult decât pe site, realizat că va trebui să conduc, deci nu mai pot bea etc), am nimerit chiar în partea sârbească a mulţimii. Englezii şi restul celor veniţi pentru Maimuţe apucaseră să ajungă în faţa scenei, pe când noi am rămas în dreapta acesteia, între sârbii care-mi aminteau de ţărăşenii? de pe la concertele gratuite de la festivalurile berii, vinului şi acţiunile politice din pieţele Timişoarei, care urlau, aruncau cu bere, erau prinşi într-o conversaţie aprinsă, care trebuia avută destul de tare cât să se audă, că doar era muzica prea tare şi nu puteau vorbi între ei. Iar la un moment dat, Rob a fost învins de cele 8 beri băute până atunci şi a plecat în căutarea unei buzi libere, căutare la încheierea căreia s-a rătăcit prin mulţime, iar eu am stat cu un morcov în cur, mă şi vedeam după concert orbecăind prin jurul scenei căutând un Rob beat, adormit pe undeva. Nu de alta, dar paşaportul fetei era la el.
Muzica, însă, a făcut toţi banii. Arctic Monkeys, pe lângă că fac o muzică de excepţie, sunt profesionişti în adevăratul sens al cuvântului. Au avut joc de lumini elegant pe scenă, au cântat fără reproş, au încălzit publicul, au udat fetele. Alex Turner şi-a lăsat plete, lumea zice că îi stătea mai bine tuns. Eu nu ştiu să apreciez, căci mie-mi plac fetele. Îmi pare rău că nu am ajuns mai în faţă, să trag şi eu două-trei poze de pus pe blog, dar nu e cazul să ne panicăm, căci Ioana a fost mai curajoasă, s-a înfipt puţin mai mult în mulţime şi a prins nişte poze. Când se întoarce de pe unde a plecat le primesc şi eu. Să revenim.
S-au cântat, printre altele: The Bad Thing, I Bet You Look Good On The Dancefloor, Still Take You Home, Crying Lightning, Secret Door, Brianstorm, Fluorescent Adolescent, When The Sun Goes Down, Only Ones Who Know, plus câteva noi, concertul încheindu-se atât de frumos cu Do Me A Favour. Apoi a urmat bis-ul de rigoare, în care au cântat o melodie pe care n-o ştiam şi l-au încheiat frumos de tot cu 505.
Am auzit pentru prima dată în acest concert melodia Secret Doors, melodie ce va face parte din albumul ce va apărea luna viitoare, Humbug. Secret Doors mi-a plăcut de la prima audiţie, lucru rar pentru mine la un concert la care vreau să aud melodiile vechi şi să cânt împreună cu ele. Pentru că ştiu că v-am făcut curioşi, poftiţi la clip filmat în 5 iulie, la Viena:
Ce nu au cântat, deşi mi-ar fi plăcut să aud, a fost A Certain Romance, Dancing Shoes şi Mardy Bum. Păţăşti, data viitoare.
Celor care n-au putut să vină: nu-i panică, am savurat eu şi pentru voi :D
Ah, ce-mi place să fac glume în titluri, pui de Caţavencu ce sunt. Pivo înseamnă bere, deci. Pe sârbeşte. Căci am fost la sârbi, să-mi dau concert Arctic Monkeys. În linii mari, s-a întâmplat aşa:
Sârbii.
Cu părere de rău faţă de amicii mei sârbi, trebuie să mărturisesc că ieri nu am întâlnit niciun sârb simpatic. În vamă la ei am fost trataţi cu fundul, şi la plecare, şi la întoarcere. Mai ales la întoarcere.
Nu mi-a venit să cred câţi ghiolbani au plătit ca să vină la concertul Arctic Monkeys, dar nu să-l asculte, ci să se facă criţă, să urle chestii pe care nu le înţelegeam, dar care toate conţineau şi cuvântul “pivo”, să arunce cu respectiva pivo şi să fie, în principiu, ţărani.
Majoritatea sârboaicelor sunt urâte. Nu neapărat la hoit, dar la faţă sunt mult sub medie. Sunt şi câteva frumuşele, nu zic nu, dar prea puţine.
Ţara, cât le-am văzut-o, e destul de plictisitoare, dar nu neapărat urâtă. Nu am apucat să mă învârt foarte mult.
Pljeskavica sârbească, făcută la sârbi, la mama ei, e de-men-ţi-ală! A fost cea mai bună pleşcaviţă pe care am mâncat-o vreodată, jos pălăria. Nu ştiu ce carne era aia, dar era bună, învelită într-o pâine din aia făcută pe loc, peste care mi-am pus fix ce am vrut (de toate, adică). Două poze, pentru posteritate:
Mi-am făcut o listă temporară de concerte şi festivaluri relativ apropiate de Timişoara la care vreau să particip anul acesta. E mai mult un wishlist, pentru că mai mult ca sigur că n-o să ajung la toate, dar nu strică să sper.
B’estfest (Bucureşti) – 1-5 iulie. Aş merge cel puţin în ziua zero (The Killers, Patrice şi Snails), dar cred că am să renunţ, că nu-s făcut din bani. Pe Killers i-am văzut şi anul trecut, pe Snails acum trei zile (şi n-o fi să mă duc până la Bucureşti pentru ei :) ) iar Patrice parcă nu e chiar atât de important. În plus, va trebui să economisesc, pentru că:
Exit (Novi Sad) – 9-12 iulie. Cântă Arctic Monkeys, Korn, Madness, Moby. Dacă nu voi putea ajunge la întreg festivalul, Arctic Monkeys e musai.
Concert Morrissey (Viena) – 11 iulie. Aici mai mult ca sigur că nu ajung, unul din motive fiind că se suprapune cu Exit.
Sziget Festival (Budapesta) – 12-17 august. Nu vreau să ratez Szigetul de anul acesta. Am mai fost de două ori şi merită orice efort, chiar şi festivalul în sine, fără a lua la socoteală muzica. Bine, nici aceasta nu e de lepădat: Snow Patrol, Placebo, The Prodigy, Fatboy Slim, The Ting Tings, Digitalism, Squarepusher, Pendulum, The Kills, Buena Vista Social Club, Ska-P, iar lista încă nu e completă.
Pe lângă astea, va trebui să fiu atent la festivalurile din ţară, că de câţiva ani au răsărit ca ciupercile după ploaie. Probabil că o să vreau să mă duc la Gărâna, probabil că o să mă tenteze şi Stufstock-ul, poate dau o fugă până la Periam (Rock la Mureş), poate la Peninsula. Timp şi bani să fie.
