Miercuri am fost la Dan Badea, în No Name, căci se anunţa stand-up cu chitară. A fost mişto, am râs, chiar dacă am avut câteva probleme mari cu seara aceea. În primul rând, n-a mai fost chitară, ci doar Dan Badea, cu parte din glumele de la HBO, plus pule. În al doilea rând, a început cu cea mai veche şi mai cheesy glumă proastă din istoria stand-up-ului, cea cu avioanele şi cu “dacă cutia neagră e indestructibilă, de ce nu fac tot avionul din cutie neagră?”. În al treilea rând, unele poante am avut impresia că au fost “reciclate” de la alţii, dar nu am certitudinea asta, doar că mi-au părut cunoscute. Apoi, a încheiat cu poante parcă rupte din cele 70 de poziţii sexuale ale lui Radu. Altele, însă, nu ciordite.
Unde vreau eu să ajung, însă (m-am mai lamentat eu pe subiectul ăsta o dată): spectacolul a început cu o oră întârziere. O oră. Pentru că s-a aşteptat să ajungă toată lumea. Când am făcut rezervarea ni s-a spus să fim acolo la ora 8 jumate, ca să nu ne-o anuleze. Am fost acolo la 20:30, am aşteptat. Dan a ajuns pe la 9 fără un sfert, s-a dezbrăcat, şi-a pus un pahar cu vin şi a părut pregătit de spectacol. Sala, însă, goală. S-a plimbat puţin pe acolo, a început să vină lumea. După ora 21, ora la care trebuia să înceapă spectacolul. Cel mai bătător la ochi a fost un grup de vreo 8 pipiţe de unică folosinţă, ajunse cu 45 de minute întârziere. Patruşcinci de minute, oameni buni! Pe afişe, pe site, peste tot scria că spectacolul începe la ora 21. Cum pana mea vii lejer, ca şăfu’, cu trei sferturi de oră întârziere?
Ah, şi da, după ce la ora 22 a început spectacolul, la ora 22:30 a mai sosit un grup de cocalari întârziaţi. Pentru că “sugeţi pula, am pulovăr roz”.





