Şoferii de Dacie. “Dar cum?”, vă veţi întreba. “Parcă şi tu erai şofer de Dacie”, vă veţi mira. Da, şi eu sunt şofer de Dacie, dar îmi place să mă consider excepţia care întăreşte regula, floarea cu care se face primăvară etc.
Există mai multe tipuri de şoferi, de ani buni încoace: există solidul cefos cu BMW, există ţiganul cu Mercedes, există şmecherul cu gipan, există blonda cu sportivă, există corporatistul cu Clio şi buetooth la ureche, există olteanul cu Golf tunat, există cercelaţii cu maşini exotice cu număr de Bulgaria. Ce au aceştia în comun e faptul că toţi au răsărit după revoluţie, toţi sunt tineri, comportamentul şi mentalitatea lor fiind o consecinţă directă a eliberării comerţului cu ţările învecinate şi a democraţiei, frate. Dar pe aceştia îi lăsăm azi la o parte, pentru a îi înjura puţin pe şoferii de Dacie.
Şoferul de Dacie e o specie din ce în ce mai rară, dar care încă nu lasă deoparte lupta pentru supremaţia şoselelor. În cele mai multe dintre cazuri, are peste 50 de ani, ochelari şi o privire încruntată, tulburată şi furtunoasă, ori de câte ori s-ar afla la volan. Consideră că şoseaua e a lui, pentru că acum 30 de ani, când nu prea vedeai alte maşini pe străzi decât Dacii, el era tot acolo, cu aceeaşi maşină. Care e maşină adevărată, dom’le, duce, nu vezi? O am de 30 de ani, uite, e ca nouă.
Şoferul de Dacie vrea să-şi repare maşina. Pentru că tot timpul are ceva ce trebuie reparat. Problema e că nu vrea să plătească reparaţia, aşa că face tot posibilul să circule destul de haotic încât să-l lovească cineva, dar totuşi încearcă să fie undeva la limita legalităţii, ca să-şi repare coaja pe asigurarea celuilalt. Şoferul de altă maşină ştie treaba asta, aşa că face tot posibilul să evite orice contact, inclusiv cel vizual, cu şoferii de Dacie şi cu Dacia lor. Şoferul de Dacie ştie treaba asta, aşa că abuzează de bunăvoinţa celor din jur şi-l doare în pulă.
Problema e că şoferii de Dacie sunt nebuni chiar şi în afara oraşului, când ar trebui să fie conştienţi că se află într-un sicriu cu roţi. Sâmbăta trecută, în drum spre Cluj, era să mă omoare doi şoferi de Dacie. Care erau, culmea, şoferi de Alba. Unul a intrat de pe drum secundar pe drum european fără să-i pese că alţii vin pe drumul până atunci liber cu viteză apreciabilă. De exemplu, am aflat că nu e plăcut să frânezi o motocicletă brusc de la 100km/h la 30. Al doilea s-a oprit pur şi simplu în mijlocul drumului (acelaşi european) şi a început să dea cu spatele. Pentru că e Dacie, iar ceilalţi îl feresc, evident. Altul blocase o bandă, în curbă, cu avariile puse, pentru că el ţinea musai să se pişe la marginea drumului, deşi mai putea răbda încă 2 minute până la următoarea parcare.
Aşadar, dragi şoferi de Dacie, vă doresc să vă moară la ieşirea din oraş.
(Şoferii de Logan intră şi ei aici, mai ales moşii cu Logan, ăştia-s cei mai răi.)
