În aşteptarea inevitabilelor sărbători de iarnă şi a moşului care vine odată cu ele, clătiţi-vă bine ochii cu Sexy Santa:
-
La fiecare abonament, un iPhone 4S gratis!
-
Reţelind
Posts tagged: craciun
Se caută voluntari pentru Crăciun
December 7, 2011 – 10:31
(articol serios, în interesul timişorenilor)
Băieţii faini de la FoodCrew.ro (care e primul website din România dedicat exclusiv recenziilor de restaurante!) organizează în Timişoara o masă de Crăciun pentru oamenii nevoiaşi din oraş, în data de 18 decembrie, la cantina şcolii de arte şi meserii Gheorghe Atanasiu. Pentru asta, caută şi voluntari pentru: Read More
Împodobeşte, frate, Dacia
January 7, 2011 – 11:43
Dacă e să am vreun regret pentru anul 2010, e că nu am avut la mine aparat foto în noaptea de 24 decembrie. În acea minunată seară de Ajun de Crăciun, fratemeleu a făcut ce a tot promis de vreo 4 ani că face: a împodobit Furia Roşie. Cu instalaţie de brad pusă în TOATĂ maşina, de nu mai aveai loc să-ţi pui centura de ea, cu beteală, cu zăpadă artificială (că pe atunci duceam lipsă de asta adevărată, good times) şi, mai ales, cu colinde în boxe. A avut chiar şi un Moş Crăciun (viu, gras şi în costum complet!) pe scaunul din dreapta.
La două săptămâni de la Crăciun, zăpada a acoperit tot, instalaţia a fost dată jos şi uitată pe bancheta din spate, însă beteala persistă. Ia, admiraţi ultimele rămăşiţe adevărate ale spiritului Crăciunului 2010 din familia Sîrb: Read More
Parc-am fi fraţi
December 25, 2010 – 14:11
Zilele trecute căutam de disperat cadouri pentru cei dragi, pentru că – nu-i aşa? – spiritul Crăciunului. Iau eu câte o treabă pentru toată lumea şi rămâne pe listă frate-meu. Ce să-i iau io? Ştiu, merg la sigur cu muzică. Şi-i iau ultimul CD al lui Muse.
L-am spart cu asta, clar.
Sun gagica să-i zic cât de mega-inspirat am fost (că doar fratemeleu e cel puţin la fel de fan Muse ca mine), gagica stă două secunde şi apoi zice “dar stai să vezi ce ţi-a luat el!”.
Îi zic mamei cât de mega-inspirat am fost, mama stă, se uită la mine şi zice “da, fain” şi schimbă subiectul.
Vine şi seara de Ajun, vine Moşu’, despachetăm cadourile, fratemeleu îşi desface cadoul, vede CD-ul şi rămâne interzis. Un “…mersi…” timid şi atât. Mă ia cu transpiraţii: să nu fie la fel de fan ca mine? Aia e, să vedem ce am eu. Read More
O chestie nu pricep
December 18, 2010 – 20:23
De ce Clujul e împodobit până-n dinţi (de la intrările în oraş la poduri şi la toată zona centrală) cu beculeţe şi instalaţii şi clipocitoare frumoase, toate din partea Elba (companie timişoreană cu tradiţie, alea alea), în timp ce în Timişoara avem doar câteva becuri trântite prin Piaţa Operei?
Am ratat eu ceva? E vreo zonă împodobită frumos şi nu ştiu eu?
Dar din dar
December 13, 2010 – 10:48
Am auzit nu demult un banc:
- Moş Crăciun, cum de ajungi tu să duci cadouri în toată lumea, într-o singură noapte?
- E, e simplu, nu duc nimic copiilor săraci.
Pe cât de cinic, pe atât de adevărat. Ce să facem în privinţa asta? Păi, anul trecut, bloggerii timişoreni au fost la colindat la un centru de reabilitare din Timişoara. Anul ăsta, cu ajutorul Porsche Timişoara, OSUT şi al secţiei de Publicitate din cadrul FŞPFŞC a Universităţii de Vest, ştacheta este ridicată: în perioada 17-19 decembrie vom colinda aproximativ 180 de copii din şase orfelinate din şase oraşe: Arad, Oradea, Reşiţa, Caransebeş, Lugoj, Timişoara. În principiu, două orfelinate pe zi.
Ce puteţi face voi, cei din Timişoara: puteţi duce – până în data de 15 decembrie inclusiv, între orele 10 şi 14 – un mic cadou (haine, jucării, cărţi cu poveşti, dulciuri) la etajul I al Universităţii de Vest, pentru ca acesta să ajungă la copiii ăia la care Moşul ajunge mai greu. Dacă credeţi că nu ajungeţi, da’ tot vreţi să faceţi să fie bine, sunaţi-o pe Cristina la 0745.453.245.
Tradiţii de Crăciun
December 24, 2009 – 14:21
La mine în familie există două tradiţii de Crăciun de când mă ştiu eu:
1. Bomboanele de pom sunt victime sigure. Când împodobim pomul, eu şi ăl mic mâncăm bomboane de pom până ni se face rău. După ce ne revenim, începem să le mâncăm pe alea de pe brad, lăsând însă ambalajul agăţat, la derută.
2. Pulică:
Pulică e ornamentul de brad preferat al tatălui, îl agaţă în fiecare an în pom, de când mă ştiu. Fiind fiul cel mare, de câţiva ani mi-a revenit mie responsabilitatea şi onoarea de a-l agăţa în pom. Voi duce tradiţia asta mai departe.
Să intrăm, dară, în spiritul Crăciunului
December 17, 2009 – 15:43
Bloggerii timişoreni s-au mobilizat şi vor aduce spiritul Crăciunului în sufletele copiilor (vai, cât de siropos am zis-o) din Centrul de Reabilitare de pe str. Damsescu nr. 53. S-au strâns mici contribuţii din partea fiecăruia (ţoale, cadouri, mâncare), iar la acţiune s-au alăturat şi KFC România, care vor dărui fiecărui copil câte o porţie de “te lingi pe degete” (şi care organizează, sâmbătă, Conferinţele KFC, cu discuţii despre blogging şi microblogging).
Aşadar, sâmbătă, de la orele 12, vom merge să colindăm copiii. Şi da, în carne şi oase, nu pe Twitter :)
Atenţie, urmează SMS-urile de Crăciun şi alte mesaje de sărbători friguroase
December 17, 2009 – 13:15
E inevitabil. Începând cu 23 decembrie, telefoanele încep să ţârâie încetişor, anunţând mesaje peste mesaje. De Crăciun sunt chiar cele mai penibile: “fie ca lumina [...]“, rime cu globuri şi ninsoare, cu zăpadă şi Moş Crăciun şi, nu în ultimul rând, Iisus. Ocazie cu care vă propun o tranşă nouă de mesaje, de-a dreptul şucare:
- “Go Jesus, it’s your birthday/We’re gonna party like it’s your birthday”.
- “Salut, am numărul tău în agendă dar nu mai ştiu cine eşti. Dacă cumva ne-am futut la un moment dat, Crăciun fericit!” (bineînţeles, ăsta va fi trimis la toată agenda – preferabil nu şi la părinţi, dar mnoah, nu te caci în gustul omului).
- “Cine-i născut în Decembrie/hai sus, hai sus, Iisus!”.
- “Hruşcă o spune mai bine ca tine”.
- “Adevărat a-nviat!”
Până după Anul Nou, vă doresc să vă ţină bateria la telefon. Şi, dacă e să aveţi un mesaj pregătit deja în memoria acestuia, acela să fie “Da, mulţam la fel”.
Cum a fost, pentru o clipă, Crăciunul
November 12, 2009 – 20:33
Astăzi, coborând din troleibuz, am simţit, pentru câteva secunde, “magia sărbătorilor de iarnă”. Nu, nu erau brazi la vânzare, nu erau împodobiţi stâlpii cu beculeţe, nu erau oameni cu căciuli de Moş Crăciun, nu erau vitrine ornate cu zăpadă artificială. Nu era gheţuş, nu era nebunia cumpărăturilor, nu erau tramvaie tematice, cu rute gratuite. Nu erau copii patinând pe trotuar, nu erau promoţii la Coca-Cola. Nu era zăpadă, nu era lume grăbită să ajungă acasă, nu erau studenţi din alte părţi cu bagaje făcând autostopul spre Lugoj, nu erau instalaţii de beculeţe cu şapte melodii.
Nu. Cineva aprinsese un chibrit. Mirosul de fosfor combinat cu cel de seară de iarnă era exact mirosul pocnitorilor şi artificiilor cu care se umple Timişoara iarnă de iarnă.
