Astăzi avem tot un cover, chiar dacă nu-i luni. De această dată ieşim din sfera muzicii britanice şi rămânem puţin aici, în ţară, pentru un cover după nimeni alţii decât faimoasa formaţie vocal-instrumentală Azur.
Trupa Robin & The Backstabbers cântă, deci, “Când te-am cunoscut, Cristina”
A treia săptămână consecutivă de cover-uri aduce o combinaţie ciudată, între brit-pop şi pop-pop. Anume, între tinerii The Wombats şi melodia Price Tag a lui Jessie J, o melodie ironică pentru că vorbeşte de cât de tare s-ar bucura gagica dacă ar putea face muzică doar ca să danseze lumea, fără să pună preţ pe aceasta, în timp ce fix această melodie a primit discul de aur pentru vânzări în patru ţări. Plus 9 discuri de platină. În fine.
În vizită prin Australia, The Wombats au participat la emisiunea Triple J, renumită pentru programul acesteia de cover-uri şi au cântat această melodie. Şi-mi place: Read More
Un nou cover, după cel de săptămâna trecută. Dacă acela era cover după White Lies, azi avem unul de White Lies după – atenţie – Kanye West. Nu ştiu alţii cum sunt, poate sunt fani printre voi, însă mie melodia originală mi se pare o mizerie, din punctul de vedere al producţiei. Autotune, monotonie etc.
White Lies, însă, fac ceva absolut special din ea: Read More
Unul dintre cei mai vechi cititori ai mei m-a mustrat că nu mai pun muzică mişto pe blog, cum obişnuiam eu să fac în vremuri imemorabile. Şi are dreptate. Cauza problemei ar fi că n-am mai descoperit muzică mişto în ultima vreme, iar când o găsesc, uit s-o mai împart şi cu alţii.
Azi, însă, frate-meu m-a terminat complet cu o melodie. Read More
Mi-a parvenit acum câteva minute (de la tovarăşul de suferinţă muzicală Richie) videoclipul următor, care după doar jumătate de ascultare m-a lăsat mut. Zic jumate de ascultare pentru că doar atât a fost nevoie ca să mă impresioneze maxim, nefiind nici pe departe pregătit pentru ce avea să urmeze.
Băiatul ăsta, deci, are o chitară, o voce, un sampler din ăla care care redă bucle muzicale (loop-uri, în limbajul popular) şi, pe deasupra, e şi beatboxer. Şi cum stătea el, aşa, având o chitară, un sampler, o voce şi pe deasupra mai şi fiind un beatboxer, s-a gândit să reinventeze “Where is my mind” a lui Pixies. Ce a ieşit e în cele ce urmează: Read More
Nu am să neg niciodată că muzica pe care o cântă Lady Gaga mă prinde. Nu ea, în sinea ei, ci muzica, pentru că e o muzică ce are capacitatea de a fi genială, cu condiţia să o cânte cine trebuie. Astăzi, cu ajutorul lui Richie, am descoperit o variantă de la Bad Romance cântată de 30 Seconds to Mars. Şi am ascultat-o deja de vreo şase ori. Aprob, deci, pozitiv.
Mie mi-a plăcut de Katy Perry de prima dată când se lăuda că a pupat o fată şi i-a plăcut. Eram acasă la o fată frumoasă foc pe care tocmai ce-o pupasem şi încă îmi plăcea. După care am şi văzut-o pe Katy Perry în ceva filmare live şi mi-a plăcut. Seamănă cu Zooey Deschanel, una din febleţile mele. Şi cu o colegă de-a mea, frumoasă şi ea. Mi-au plăcut şi multele coveruri după I Kissed A Girl şi Hot’n'cold. În special varianta cântată de Los Colorados, acei băieţi ruşi (sau ucrainieni, bulgari, nu ştiu exact nici în ziua de azi) despre care am mai scris eu.
Acum e rândul ei să cânte o melodie de la cea mai pe val formaţie de indie/electro/synthpop americană a momentului, MGMT. După ce multe nume mari au coveruit muzica lor (am mai postat The Kooks şi Weezer cântând Kids), vă prezint Electric Feel în variantă Katy Perry. Care văd că o cam ţine pe-a ei cu dragostea între fete. Drept îi, nici nu prea am ce comenta. Pentru că uh, girl, you shock me like an electric eel.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
(download de aici)
Btw, cică MGMT scot album nou în septembrie. Fuck yeah.
Vă prezint o bucăţică dintr-un concert Weezer, în care aceştia cântă melodia mea preferată de la MGMT, anume Kids, combinată cu puţin Poker Face de la Lady Gaga. Delicios.
Pentru descoperirea clipului trebuie să-i mulţumesc şi să-i mulţumiţi Korovei, comentatoarea mea de top, cea care nu mă lasă la greu când vine vorba de muzică, cea care ne-a făcut cadou şi Kids, varianta celor de la The Kooks.
Gagica asta cântă foarte mişto. Prima dată am găsit-o pe interneţi, cu un cover foarte simpatic după Build Me Up Buttercup. Cântă la ukulele (slăbiciunea mea), iar pe lângă coveruri, are şi nişte melodii originale foarte, foarte mişto.
Maybe I Will – melodie originală, live la Youtube Live:
Şi Build Me Up, Buttercup, melodia care mi-a atras atenţia iniţial:
Mai multe, la canalul ei Youtube: http://www.youtube.com/user/jaaaaaaa
Myspace: http://www.myspace.com/jaaaaaaa
Şi site: http://www.JuNuMusic.com/
…atunci să chefuim puţin.
Era, acum vreo 14-15 ani, o melodie pe care dădeam toţi din gioale pe la chefurile încropite prin vastele apartamente. E aia, celebra, Casablanca. De la Jessica Jay. Ne-a înnebunit, ne-a făcut tinereţile praf. Acum e timpul pentru ceva puţin diferit.
Aşadar:
Fanfare Ciocârlia – Casablanca
