Posts tagged: concerte

Szigetul, deci

3 ani de Sziget

3 ani de Sziget. Ha.

Din cauze de câştig pur, n-am putut să fac liveblogging de la Sziget de la ziua 1 încolo. Pentru că a fost prea awesome ca să-mi pierd timpul la cortul de interneţi. Plus că n-am fost prea coerent în majoritatea clipelor petrecute acolo. Ca să înţelegeţi mai bine, în principiu am fost totalmente treaz, în toate sensurile, doar dimineaţa, la trezire, preţ de o ţigară şi o spălare pe dinţi. Să vă povestesc, aşadar.

Despre atmosferă şi oameni nu vă mai povestesc, că a fost, în mare, ca anul trecut. Singurele diferenţe au fost numărul oamenilor, care a fost mai mic anul acesta, lipsa berii Arany Aszok, care mie-mi plăcea mai mult ca Dreher, preţurile puţin mai ridicate ca în ultimii doi ani şi organizarea mai bună a festivalului.

Ziua 1

Prima zi a fost cea în care ne-am strâns toţi. Plecat iniţial doar cu Rob, miercuri ni s-au alăturat Richie cu un Emi şi o Adină, Blogu cu o Patricie şi un Paul, Hubba cu o Creatrixă şi două fete, un Horaţiu cu, mai târziu, sor-sa, o Carmen, o Kmi (de la însuşi site-ul oficial românesc Sziget) cu un prieten al cărui nume, spre ruşinea mea şi cu scuzele mele, l-am uitat, un Alex de la Dor De Ducă (plus că într-una din zile m-am întâlnit cu Irina, iar în ultima zi ni s-a alăturat şi însuşi Horia) şi oare pe cine-oi mai fi uitat? Întâlnirea cu dânşii a făcut să pierd IAMX, despre care nu ştiam nimic, dar care cică or fost mişto. Altădată. Dar să luăm puţin la purecat concertele pe care chiar le-am văzut. Read More »

Că veni vorba…

…de români şi concerte: că aproape niciun concert la români nu începe la ora la care e anunţat, ci cu cel puţin jumătate de oră întârziere nu mai e un secret pentru nimeni. Dar publicul de ce vine cu întârziere la concert? Să fie acesta cauza întârzierii concertelor? Sau poate efectul? Românul vine mai târziu la concerte pentru că acestea încep mai târziu, sau acestea încep mai târziu pentru că în prima jumătate de oră nu au pentru cine cânta?

Şi cel mai important, ce a fost mai întâi, românul sau concertul?

Românul şi concertele: reprimarea distracţiei

Vineri, la IRAF (despre care nu ar prea avea sens să scriu în detaliu acum, că a cam trecut – însă Zdob şi Zdub au fost incredibil de mişto, iar trupa timişoreană Popa Şapcă a fost cea mai frumoasă surpriză muzicală românească de mulţi ani încoace) am realizat o chestie: exclamaţia mea “mamăăă, ce ştiu străinii ăştia să se distreze” e greşită. Cea corectă ar fi “mamăăă, românii nu ştiu deloc să se distreze”. Pentru că tind să cred că doar românii au o problemă cu distracţia, restul fiind oameni normali.

Puţina mea experienţă cu festivaluri de prin străinătăţi m-a uimit, în primă fază: “dincolo” lumea dansează, râde, zâmbeşte. Încă dinainte de concertul în sine. Căci da, în continuare mă refer la concerte. Românul are o problemă cu distracţia: nu e obişnuit să o aibă, astfel are reţineri când vine vorba de destrăbălare muzicală. Se uită în jur: ah, nu mai dansează nimeni, doar n-oi fi eu ăla prost. Dacă or să înceapă toţi să râdă de mine? Poate, de fapt, nu e de dansat, doar mi se pare. Aşa s-a întâmplat vineri, la Popa Şapcă, o trupă la care nu ai cum să stai jos. Se vedea pe faţa tuturor că vor să se mişte, indiferent că vor să danseaze lasciv sau să-şi dea coturi în gură cu pletosul de lângă. Abia la ultimele două melodii s-au mai ridicat unul-doi să mai dea din gioale, oricât de mult i-ar fi îmbiat băieţii de pe scenă. Vreo două gagici s-au ridicat, s-au gândit să se ducă în faţa scenei, să se rupă acolo, după care au renunţat, în momentul în care s-au uitat în jur şi au văzut zeci de perechi de ochi aţintiţi asupra lor. Asta e problema românului: caută validarea altor români.

Apoi, “dincolo”, lumea zâmbeşte. Dacă ceri unui om un foc, stă de vorbă cu tine, nu îţi întinde o brichetă în scârbă. Dacă îi lauzi pălăria, nu se uită ciudat la tine şi nu se trage în spate, crezând că vrei să-l baţi şi să i-o furi. Acolo faptul că oferi unui străin o bere nu înseamnă automat că eşti mort de beat şi dai de băut la tot cartierul. Pur şi simplu, “dincolo” oamenii nu sunt români. Şi chiar dacă sunt români, se tratează.

Am dat limbi în pivo

Ah, ce-mi place să fac glume în titluri, pui de Caţavencu ce sunt. Pivo înseamnă bere, deci. Pe sârbeşte. Căci am fost la sârbi, să-mi dau concert Arctic Monkeys. În linii mari, s-a întâmplat aşa:

Sârbii.

  • Cu părere de rău faţă de amicii mei sârbi, trebuie să mărturisesc că ieri nu am întâlnit niciun sârb simpatic. În vamă la ei am fost trataţi cu fundul, şi la plecare, şi la întoarcere. Mai ales la întoarcere.
  • Nu mi-a venit să cred câţi ghiolbani au plătit ca să vină la concertul Arctic Monkeys, dar nu să-l asculte, ci să se facă criţă, să urle chestii pe care nu le înţelegeam, dar care toate conţineau şi cuvântul “pivo”, să arunce cu respectiva pivo şi să fie, în principiu, ţărani.
  • Majoritatea sârboaicelor sunt urâte. Nu neapărat la hoit, dar la faţă sunt mult sub medie. Sunt şi câteva frumuşele, nu zic nu, dar prea puţine.
    Fată de la EXIT Festival

  • Ţara, cât le-am văzut-o, e destul de plictisitoare, dar nu neapărat urâtă. Nu am apucat să mă învârt foarte mult.
  • Pljeskavica sârbească, făcută la sârbi, la mama ei, e de-men-ţi-ală! A fost cea mai bună pleşcaviţă pe care am mâncat-o vreodată, jos pălăria. Nu ştiu ce carne era aia, dar era bună, învelită într-o pâine din aia făcută pe loc, peste care mi-am pus fix ce am vrut (de toate, adică). Două poze, pentru posteritate:
    Pljeskavica sârbească

    Înainte

    Pljeskavica sârbească

  • După

Festivalul

Read More »

Leapşă cu concerte

Asta-i o leapşă pentru timişoreni, primită de la Alina şi legată de o campanie Vio Bota/Radio Campus 100FM pentru Timişoara: ce concert (pop?) ţi-ar plăcea să vezi de Ziua Timişoarei?

Problema e că de 15 minute stau şi fac biluţe de muci, pentru că nu ştiu ce să răspund. Partea visătoare din mine ar vrea să enumere toate trupele străine, în vogă sau nu, pe care aş fi curios să le văd, de la Kings of Leon la The Killers, de la Manic Street Preachers la Gogol Bordello, de la Eminem la The Pogues, în timp ce partea raţională din mine realizează că nu vom avea ocazia să vedem nume aşa mari pe de-a moca, în Piaţa Unirii, prea curând. În primul rând pentru că ar fi foarte scumpe, în al doilea rând pentru că majoritatea nu cântă pentru ocazii politice, sau pentru un public mai mic de X oameni, sau în aer liber/fără bilet, şi în al treilea rând pentru că bravii noştri lideri locali ştiu exact ce le trebuie alegătorilor: formaţii obosite cu care au copilărit. Căci alegătorii lor nu sunt tinerii până în 25 de ani, ci cei puţin mai în vârstă.

Despre asta, în principiu, am să vorbesc mai multe mâine dimineaţă, la matinalul de la Radio Campus 100FM, să fiţi pe frecvenţă.

Tot ca leapşă o dau şi eu mai departe la alţi timişoreni, rugându-i de asemenea să o dea mai departe. Să meargă, deci, la Richie, Dan (Lady Gaga? :) ) şi Anda.

Edit: mi-a fost atrasă atenţia că am fost destul de egoist în alegerile muzicale, şi pe bună dreptate, ar fi trebuit să mă gândesc la nişte nume care să mulţumească poporul, nu pe mine. Şi practic nici n-am răspuns concret cerinţei lepşei. Aşadar, după îndelungată gândire, decretez că ar fi frumos să vedem în piaţa Unirii pe Beyonce, Eminem şi The Killers. Fără boşorogi!

La ce concerte m-aş duce anul ăsta

Mi-am făcut o listă temporară de concerte şi festivaluri relativ apropiate de Timişoara la care vreau să particip anul acesta. E mai mult un wishlist, pentru că mai mult ca sigur că n-o să ajung la toate, dar nu strică să sper.

  • B’estfest (Bucureşti) – 1-5 iulie. Aş merge cel puţin în ziua zero (The Killers, Patrice şi Snails), dar cred că am să renunţ, că nu-s făcut din bani. Pe Killers i-am văzut şi anul trecut, pe Snails acum trei zile (şi n-o fi să mă duc până la Bucureşti pentru ei :) ) iar Patrice parcă nu e chiar atât de important. În plus, va trebui să economisesc, pentru că:
  • Exit (Novi Sad) – 9-12 iulie. Cântă Arctic Monkeys, Korn, Madness, Moby. Dacă nu voi putea ajunge la întreg festivalul, Arctic Monkeys e musai.
  • Concert Morrissey (Viena) – 11 iulie. Aici mai mult ca sigur că nu ajung, unul din motive fiind că se suprapune cu Exit.
  • Sziget Festival (Budapesta) – 12-17 august. Nu vreau să ratez Szigetul de anul acesta. Am mai fost de două ori şi merită orice efort, chiar şi festivalul în sine, fără a lua la socoteală muzica. Bine, nici aceasta nu e de lepădat: Snow Patrol, Placebo, The Prodigy, Fatboy Slim, The Ting Tings, Digitalism, Squarepusher, Pendulum, The Kills, Buena Vista Social Club, Ska-P, iar lista încă nu e completă.

Pe lângă astea, va trebui să fiu atent la festivalurile din ţară, că de câţiva ani au răsărit ca ciupercile după ploaie. Probabil că o să vreau să mă duc la Gărâna, probabil că o să mă tenteze şi Stufstock-ul, poate dau o fugă până la Periam (Rock la Mureş), poate la Peninsula. Timp şi bani să fie.

Sziget Lineup, prima versiune

Primele nume mari (în sensul de care mă interesează pe mine) din line-up-ul Sziget 2009 sunt, în ordinea care este:

Placebo, The Offspring, The Prodigy, Fatboy Slim, The Ting Tings, Pendulum, Buena Vista Social Club, Ska-P. Pe alţii poate că i-ar mai interesa Klaxons, Armin van Buuren şi Bloc Party. A început bine, de-abia aştept. Vă ţin la curent, ca anul trecut. Chiar dacă nu vă pasă. Ca anul trecut.

Ce mă bucură cel mai tare sunt Placebo, pe care vreau să-i văd anul ăsta, dar parcă capitala noastră e prea departe; Prodigy, pe care n-am apucat să-i văd live până acum, şi au cam revenit în forţă; Ska-P, pe care i-am ratat acum 4 ani; The Ting Tings pentru că mă simt pe val.

Că veni vorba, ultima piesă Placebo:


Se găseşte de descărcat moca de la ei de pe site.

Franz Ferdinand la Bucureşti, yay!

Zvonurile s-au adeverit. Franz Ferdinand vin în România, anume la Bucureşti, la B’estfest, în 3 iulie.

Mulţam Korova pentru pont.

Mai puţin

om copt la HVG

Cred că lipsa asta generală de chef e din cauza căldurii. E mult, mult prea cald pentru gusturile mele, chit că sunt înconjurat de aparate de aer condiţionat, şi la lucru, şi acasă. Parcă tot e prea cald, aerul e prea static, lumina e prea puternică, lumea e prea nervoasă şi maşinile prea multe şi prea zgomotoase. Iar pe lângă căldura asta, încep să simt oboseala unei slujbe full-time, cumulată cu lipsa de odihnă din timpul weekendurilor, oboseală care începe pe la ora 12 şi ţine până noaptea târziu. Am nevoie de vacanţa de săptămâna viitoare, deşi sunt conştient că numai de odihnă n-o să am parte timp de opt zile. Pe de altă parte, însă, nu voi mai vedea computer timp de o săptămână, chestie care mă bucură nespus.

Aşadar, a rămas mai puţin de o săptămână până când voi bea liniştit o bere pe o insulă pe Dunăre, în ţara unde broaştele strigă öac!, fetele strigă ioi!, iar voma de după prea multă bere nu conţine mici, ci gulaş. Am planuri mari pentru săptămâna asta; în afară de puzderia de concerte la care îmi voi pierde vocea şi puterea în picioare, voi face o treabă pe care vreau s-o fac de când eram mic, dar n-am apucat, din lipsă de ocazie, iar în cazul ocaziei, din lipsă de bani (in before sex; nu zic ce, că poate mă fac de căcat şi renunţ, dar o să mă prezint cu poze după). Plănuiesc să dau o fugă şi până la Balaton, şi sper să reuşesc.

Plec luni dis de dimineaţă, pe la ora 5 adică, ca să nu mă prindă canicula fix pe autostradă (vorba aia, mi-e stricată clima la maşinuţă) şi ca să găsesc loc de cort bun. Sper să apuc un loc chiar lângă HVG, ca să-mi fie mai uşor dimineaţa să ajung la cafeluţă şi la cişmea. Voi pleca cu frumoasa mea Dacie roşie ca focul, să-mi surâdă norocul, şi cu speranţa că nu o să iau naibii foc pe autostradă şi că n-o să-mi ridice ungurii maşina de pe dracu ştie unde o să o parchez. Lista de cumpărături non-food am făcut-o azi, şi arată în felul următor: cizme de pescar, foiţe, gel de duş, brichetă cu luminiţă. Sunt pregătit.

O să-mi fie dor de blog. NOT! :D

Concluzionând, B’estfest 2008.

Bratari B'estfest 2008

Acesta va fi probabil ultimul post legat de B’estfest, spre bucuria unora :).

Aşadar, am ajuns înapoi în Timişoara ieri, la cea mai 1337 oră posibilă, anume 13:37 (update: greşesc, am ajuns după 14:30, la 13:37 fumam o ţigară în Lugoj. Irelevant, nerd joke-ul rămâne în picioare). Puţin obosit după 8 ore într-un tren ce ar fi fost mai potrivit ca autobuz, puţin copt după un weekend 100% natural şi profund mulţumit de experienţa B’estfest.
Read More »

Creative Commons License