Aveam patru ani. Tata a fost acolo, în Piaţa Operei, Victoriei, Revoluţiei sau cum vreţi să-i ziceţi. În Timişoara. Am fost şi eu acolo, pe umerii lui. Nu înţelegeam ce se întâmplă, dar strigam şi eu cu lumea. “Nu vă fie frică, Ceauşescu pică”. Şi a picat.
Ai mei au mărşăluit împreună cu toţi tinerii revoluţionari, chiar în primele linii. S-au detaşat de grup înainte să se tragă în acesta. Se poate spune că eu i-am salvat, dar asta e o poveste pentru o altă zi. Amândoi au refuzat să îşi ridice câte un certificat de revoluţionar. Le-a ajuns că au fost acolo şi că au învins.
Astăzi am fost din nou cu tata în Piaţa Operei. Am văzut căcaţii roşii cum îşi bat joc de simbolul României libere. Astăzi, de ziua românilor, în locul care a făcut posibilă însăşi această zi. Ruşine.
De la ora 18 se întâmplă în Piaţa Operei un flash-mob de protest împotriva PSD. În Bucureşti, tot de la 18, în Piaţa Universităţii. Fiţi acolo.
