…care e puţin deranjat. La lucru. Are mintea unui copil de 15 ani, chiar dacă are 23. E insuportabil. Se bagă în intimitatea mea, în spaţiul meu personal, în sufletul meu. E pe fază când conversez pe messenger. E pe fază când citesc digg. E pe fază când citesc 4chan, dar se retrage când vede o femeie goală. Îi e ruşine. E pe fază când vorbesc la telefon şi când scriu pe blog. Chiar şi acum trage cu ochiul. Da, Zoli, te văd. Deşi i-am zis că mă deranjează, nu se abţine. Şi pute. Pute frate, îngrozitor. Miroase a mortăciune. Şi e groaznic. Dacă ţinem geamurile deschise, să se aerisească, se face cald şi pute mai rău. Dacă închidem geamurile şi pornim clima, se conservă duhoarea. Nu închide uşa şi nu trage apa când se pişă. Băi tată, bunul simţ elementar. Îşi aduce şniţele puturoase de mâncare. Ieri şi-a adus sarmale. La servici. Mănâncă cu usturoi şi ceapă, după care pute mai rău în birou. După care îi pute gura. După care se apropie la circa 15 centimetri de mine ca să îmi zică ceva. Deşi urlă, că e puţin surd. Vorbeşte extrem de tare. Deşi nu e necesar. Vorbeşte mult şi tare. Când strănută mă sperie. Serios. E groaznic. Şi pute.
Ce-i de făcut?
