Ovidiu Sîrb

Nu o dată am citit despre diverşi scârboşi veniţi cu maşinile de câteva zeci de mii bune de euroi la Vama Veche, cu scopul de a se da prin nisip cu ele. Însă azi am avut ocazia să văd unul cu ochii mei. Să vă spun, deci, o poveste.

Când am ajuns pe plajă, gagiul era deja parcat pe plajă, chiar în capul primei străzi ce dă în aceasta, în faţă la Bibi, pe lângă Stuf. Până mi-am înmuiat puţin picioarele în apă, dobitocul a şi dat o tură de plajă, îmbrăcat în pantaloni negri şi lanţ gros de două degete, cu freză de ginerică, cu o nasoală ieftină lângă el, la volanul unui VW Phaeton (mea culpa) Passat negru, cu manele răsunând tare din acesta, pe toată plaja. A făcut o tură, a parcat faitonul şi s-a potolit.

După vreo jumătate de oră, a revenit. De data asta pe jos, împreună cu ea şi cu o pătură. Să facă şi ei plajă, căci – nu-i aşa? – şi ei e oameni. După care s-a ridicat, a lăsat gagica pe pătură şi a dispărut. Am priceput şi unde: plecase să-şi aducă maşina, căci oamenii au nevoie pe plajă şi de manele, ce mama dracului? Doar n-o fi să asculte valurile, că sună a ud şi le vine pipi, şi e prea rece apa să intre să facă o baie. Ei, şi cum venea el, ginerică, cu faitonul înspre pătura prinţesei, se împotmoli în nisip.

Încercă el ce încercă să iasă, se aplecă puţin să inspecteze ochiometric roţile. Aparent, doar prin forţa minţii nu poţi muta o maşină. Trebuia făcut, deci, ceva. Fizic. Primul impuls al cocalarului a fost să ia cu două degeţele un PET flecit (cu degetul mic ridicat, aşa cum am auzit eu că îşi beau analiştii moccaccino-ul), să-l bage sub roată. N-a mers. A mai frecat puţin motorul, a mai învârtit de volan, s-a mai întrebat puţin de ce nu poate, oare, să plece, deşi are tracţiune integrală (cu ESP-ul pornit, mai greu, da’ de unde să ştie el din astea), (mea culpa din nou, mersi comentatorilor) până când, într-un final, i-a venit şi prietena în inspecţie.

După vreo 20 de minute de scărpinat în creştet, ajutorul a venit din partea unor localnici, probabil de mult obişnuiţi cu astfel de specimene, care în doi timpi şi trei mişcări, cu o lopată şi două scânduri l-au scos din nisip. Pentru suma corectă, bineînţeles.

Nici nu mi-a venit să cred cât de repede nu i-a mai trebuit nici maşină lângă mare, nici manele duioase lângă pătură, nici atenţia celor maxim 20 de turişti de azi de la Vamă. În schimb, ca un manelist curat care este, s-a dus la malul mării şi s-a spălat pe mâini. Cu apă minerală, că marea-i murdară, peştii fac dragoste în ea.

Morala poveştii: eu m-am bucurat sincer de necazul lui. Serios.