Gata, am ajuns acasă. Foarte repede, am venit fix bine, ocazie cu care afirm, oficial, că Nebuloasa e un şofer excepţional. Promit o însemnare lungă-lungă şi cu multe-multe poze-poze ghe la Cluuuj, da’ mai la noapte ori mâine, că azi am nişte beri de sorbit.
“Vai, iar?”
Iar, că Timişoreana-i bună rece.
Este că băliţi?
Iar acum să periez niţel oamenii proaspăt cunoscuţi. Bine, “periez” e un cuvânt puţin cam indulgent, căci primul om pe care vreau să-l periez e Andrei Crivăţ, iar freza lui nu prea permite periatul, hehe. Deci despre Crivăţ ştiam că e om mişto, că mi l-a lăudat o grămadă de lume, dar nu m-am aşteptat să fie aşa un om. E de râs, pe bune. Şi de băut cu. Şi pe lângă asta, “e un om serios, uneori poate prea serios”, vorba însuşi lui.
Am ajuns la Cluj luni noapte, iar Andrei ne aştepta cu ceva licoare blestemată, pe numele ei Stroh 80. 80, da? Pfu, mi-a tăiat răsuflarea. Aşa bine a venit somnul de după 5 ore de drum, nici nu-mi vine să cred. Şi aşa bine am dormit, de numa-numa. Vreo 4 ore, că după aia am primit trezirea de la acelaşi Crivăţ, care ne-a adus la crâşmă.
La respectiva crâşmă l-am cunoscut pe maestrul Hădean, care ne-a primit cu cele mai alese bucate. Şi talentul lui bucătăricesc mi-a fost lăudat, dar trebuie să mănânci ca să crezi. Să-i dea deitatea lui preferată sănătate multă. Şi să-i păstreze obiceiurile.
L-am cunoscut tot ieri şi pe Psaico, o bomboană de om, şi singurul cu destul păr în cap ca să poată fi periat, hehe. El a fost ghidul nostru ieri. Ne-a plimbat, ne-a arătat orăşelul, ne-a dus să mâncăm ca haiducii, ne-a dus pe dealul de la Cetăţuie (unde, după cum am înţeles, se dă la gioale sau ceva de genul ăsta). Maxim interes turistic. A fost o surpriză plăcută acest om. Plus că are maşină micuţă, cu care se strecoară, chestie total pe gustul meu.
Şi mai pe seară l-am cunoscut pe Groparu, care e exact cum mă aşteptam eu să fie, cu singura excepţie că e mai înalt, mai bărbierit, mai tuns, mai slab şi vorbeşte mai repede. O minune de om, nu altceva. Un băiat de zahăr, mă, de zahăr. Şi miere, puţin zaharisită. N-aş putea zice că ne-am băut minţile, da’ încă nu e timpul pierdut. Ptiu, tare obosit eram ieri.
În rest, noutăţi ar fi că Dan s-a îndrăgostit ieri de o fată cu ochi albaştri, iar Nebuloasa, când e tare obosită, aude fără diacritice. Serios, aparent se poate.
Am şi multe poze frumoase, dar cum acum sunt iar în Pub şi mi-am lăsat, aparent, aparatul la Andrei. Păţăşti. Aşa că le voi pune niţel mai încolo. Sau dacă iar mă întâlnesc cu berea azi, mâine. Vă ţin postaţi.
…când, într-o singură zi, îţi petreci mai bine de 12 ore, pe parcursul a 750km, pe o motocicletă, pe locul din spate, echipat doar cu strictul necesar (cască, genunchiere, armură d-aia – fără costum termoizolant şi căcat). După primele 6 ore aveam probleme cu mişcatul braţelor şi cu închisul pumnului (de la ţinut strâns de mânerul de curvă*), statul în picioare şi statul jos. Ceea ce e o problemă.
Următoarele mai bine de 6 ore de riding bitch s-au întâmplat la întors, dinspre Cluj spre Timişoara. Noaptea. Am crezut că mor de frig, efectiv. Pe drumul dintre Deva şi Lipova, pe la 5 azi dimineaţă, tot ce mai puteam face a fost să mă gândesc. Oare mi-au îngheţat picioarele? Cine pizda mă-sii m-a pus să-mi iau tenişii ăştia? Dar cine pizda mă-sii ne-a pus să ne întoarcem noaptea? Ia să vedem, pot să-mi mai mişc degetele de la picioare? M, destul de greu. Dar piciorul pot să-l mişc? Aha, pot, dar acum simt că mi s-a mişcat genunchiera. Cred că am strâns-o prea tare, că mă cam deranjează. Oare îmi poate tăia circulaţia în picior? După cât timp după ce nu mai ai sânge într-un organ începe să putrezească? S-a băşit Horaţiu? Chiar, dacă s-ar fi băşit, oare aş fi simţit sau e viteza prea mare? Oare va trebui să-mi amputeze degetele? Cum voi mai cânta la chitară dacă ar fi ăsta cazul? Oare o să mă mai pot masturba când ajung acasă? Să beau o gură de ţuică la următoarea oprire? Eu dacă mor, tu cui rămâi? Cum ar fi să facem accident şi să rămân paralizat? Ce aş mai putea face cu viaţa mea? Oare m-aş sinucide? Cum ar fi să am 24 de ani şi să nu mai pot fute? Sau măcar să mă mângâi singur? Oare cei paralizaţi de la brâu în jos cum percep excitarea sexuală? Aerul ăla cald pe care îl simt când frânează Hora e de la eşapament sau de la vreo băşină?
Când am coborât la ora 7 de pe motor, era să pic pe jos. Nu mă mai ajutau picioarele, erau ca macaroanele. Tremuram tot, vorbeam ciudat. Îmi doream doar să dorm sub o plapumă. Şi am dormit sub o plapumă.
La momentul în care scriu aceste rânduri, am o febră musculară ca alea pe care le faci de la sex când ai 17 ani. Mă dor tălpile, gambele, pulpele, spatele, umerii, braţele, mâinile, degetele. Doare când scriu la tastatură. Doare când ridic un pahar cu apă, nici nu ştiu cum o să manevrez diseară halbele.
Per ansamblu, a fost bine? Relativ. În afară de frigul ăla groaznic, restul părţilor grele au fost acceptabile. Îmi pare rău? Nu. Aş repeta experienţa? Oricând**.
(post inspirat de Anda)
