A trecut şi Crăciunul, aşadar.
Moşule, îţi mulţumesc că n-ai uitat nici anul ăsta de mine. Eşti cel mai tare moş, să ştii: mi-ai adus tricoul după care îmi curgea mucu’. Aşa surpriză frumoasă, mai rar. Pe lângă asta, mi-ai adus posibilitatea de a citi bloguri direct de pe budă, ceva ce-mi doream de multă vreme. Vorbesc aici despre noul meu telefon cu care pot să stau pe messenger din barurile cu wireless şi să twitteresc direct de pe aceeaşi budă de pe care citesc bloguri. Pentru că sunt un fucking nerd.
Apoi, mulţumesc celor care mi-au urat toate cele într-un mod simplu şi sincer, prin diferite mijloace. M-am bucurat să nu primesc zeci de mesaje în care să mi se transmită vrute şi nevrute despre lumina naşterii Domnului, căldură în suflet şi tot felul de versuri conţinând unul sau mai multe dintre cuvintele colind, zăpadă, Iisus, fericire, dragoste, brad. Dacă stau mai bine să mă gândesc, însă, nu ştiu dacă e un semn bun. Există două variante: ori cunosc mulţi oameni cu capul pe umeri, care nu se murdăresc cu SMS-uri la kilogram, ori cunosc mulţi oameni care trimit mesaje din astea, dar am ajuns ca nici măcar în lista de mass-SMS-uri să nu mai intru. M-am bucurat şi să nu primesc pe Y!M mesaje de sezon.
Mi-a picat bine să lenevesc. Am luat, mai cu intenţie sau mai fără, o scurtă pauză de la tot: de la ieşit, de la bloggerit, de la bere, de la drăgălit, de la probleme, de la planuri, de la tot. Atât am făcut: am stat şi am lenevit trei zile în sânul familiei, mâncând porcul ca porcul, apoi ţinându-mă de burtă, apoi mâncând iar. Şi din când în când bând până la fund câte un pahar de vin fiert.
Şi pentru că mulţi dintre voi o întindeţi prin ţările calde de Anul Nou, vă doresc de pe acum ca la anul ce vine să fiţi frumoşi, fericiţi şi iubiţi.
) şi încă nişte lume (vă salut tare).
