Week-endul trecut, dacă tot am câştigat la RoBlogFest, am fost prezent – într-un mod foarte logic şi evident – la Bucureşti. Ei, logic e că, din moment ce a trebuit să merg la Bucureşti ca să iau parte la party, nu sunt din Bucureşti. Chestia asta o ştie toată lumea, în afară de, probabil, vreo doi trei cititori pentru care şi scriu această menţiune, de fapt. Iar faptul că nu sunt din Bucureşti vine deja cu nişte preconcepţii, atât ale altora faţă de mine, cât şi ale mele faţă de Bucureşti. Read More »
Lumea s-a strâns până la ora 11 în Piaţa Victoriei. Se vehiculează numere între 20.000 şi 40.000. La ora 13.30 au început să plece, dansând “dansul pinguinului“. Clar?
Aşadar, sindrofia din Piaţa Victoriei a fost un real succes pentru că:
Mii de bugetari din ţară au frecat menta prin Bucureşti.
Televiziunile au avut ocazia să arunce titluri gen “Miting de proporţii” peste imaginile cu bătrânii cântând şi dansând în Piaţă.
Am avut parte (atât ei, de acolo, cât şi noi, din spatele monitoarelor) de un concert GRATUIT Cerebel. Fanii Iris au fost dezamăgiţi, însă.
După două ore jumate, au plecat, pur şi simplu, făcând “dansul pinguinului”, pentru că, nu-i aşa, ce-ar fi o zi liberă fără un chef?
Am avut ocazia să zărim chipul lui Gigi Becali într-o transmise live cu webcamul. A FOST BLAT? Domnule Diaconescu, aveţi legătura.
Mai-marii statului au tras şi ei, probabil, o porţie bună de râs, urmând să îţi vadă de treabă la fel ca şi până azi dimineaţă, de vreme ce românii în loc de proteste şi revolte fac chermeze.
Noi, revoluţionarii de fotoliu, avem subiect de scris cel puţin pentru o zi.
Tweet-ul momentului:
Ăsta da spirit balcanic. Să protestezi prin muzică și dans. Mai lipsea o mireasă furată la mitingul ăsta și era pur românesc.
Nu vă supăraţi, în Timişoara nu faceţi nişte proteste? Suntem şase ascultători acasă…
(informaţiile le-am primit prin intermediul interneţilor – Twitter, bloguri, site-uri de ştiri, imagini live – pentru că, nu-i aşa, eu lucrez la privat, deci mă scald în bani, n-am ce să protestez)
Acesta va fi probabil ultimul post legat de B’estfest, spre bucuria unora :).
Aşadar, am ajuns înapoi în Timişoara ieri, la cea mai 1337 oră posibilă, anume 13:37 (update: greşesc, am ajuns după 14:30, la 13:37 fumam o ţigară în Lugoj. Irelevant, nerd joke-ul rămâne în picioare). Puţin obosit după 8 ore într-un tren ce ar fi fost mai potrivit ca autobuz, puţin copt după un weekend 100% natural şi profund mulţumit de experienţa B’estfest. Read More »
