O mare vorbă românească zice că “dacă poţi sta întins pe jos fără să te ţii de nimic, nu eşti beat”. Astăzi vă voi spune povestea unui om beat după toate criteriile, inclusiv cel de mai sus.

E vorba de Amicul Gelu, personajul meu preferat. Eram la un revelion, pe la 16 ani, iar el dansa. Dar dansa cu …

Citește tot

Cea mai spontană vacanţă am avut-o acum patru ani. Într-o zi de luni mă întorsesem dintr-o “excursie” cu părinţii în Croaţia. A doua zi m-am întâlnit cu Rob la o bere. “Bă, vineri începe Stufstock”, zic, “ce rău îmi pare că nu mergem”. “Păi de ce nu mergem”, mă întreabă. “Nu ştiu”, zic, “hai să mergem. Luăm mâine bilete de …

Citește tot

E groaznică. E cel mai odios lucru existent pe lumea asta. Orice fel de mahmureală. Şi cea scurtă, care te ţine cam o oră, de dimineaţă, după o băută lights, dar şi cea lungă. Cea de după o sărbătorire. Cea care începe din momentul în care te trezeşti şi realizezi că încă eşti beat, şi care te ţine o zi …

Citește tot

Ieri am sărbătorit, împreună cu crema şi frişca bloggerilor timişoreni, un an de întâlniri bloggeristice. A fost o întoarcere la formula cea mai dragă nouă, anume duminica, începând de după-amiază, în Irish Public House.

Ce s-a întâmplat în anul acesta? Am cunoscut o grămadă de lume. După cum scriam zilele trecute, oameni diferiţi cu care am dezvoltat diferite tipuri de …

Citește tot

Scuze, vin de la băută.

  • De ce în birturile populate în fiecare zi a săptămânii nu este apă caldă la spălat pe mâini?
  • De ce tot timpul se termină şerveţelele verzi de la budă la două ore după ce începe să vină lumea?
  • De ce nu sunt tentat să calc greşit, oricât de mari ar fi ispitele?
  • De


Citește tot

Unde îţi speli, în Timişoara, maşina duminică noaptea, la ora 1? Evident, la benzinării.

Pentru că mi-am lăsat Opeluţul sub copaci, lângă Parcul Central, timişorenii ştiu deja ce s-a întâmplat. După două ore în care a stat parcat a fost complet acoperit de căcaţi de pasăre. Aşa că a trebuit spălat urgent, deci m-am dus să îl spăl. Prima oprire: …

Citește tot

Pe de-o parte avem oamenii veniţi pentru festival, în sinea lui. Aceştia poartă brăţară de camping şi sunt pe insulă din Ziua -1, unii chiar şi cu una-două zile înainte. Sunt relaxaţi, nu au nici o grijă pe lumea asta şi sunt transpiraţi şi plini de praf. Se opresc din râs doar când zâmbesc.

Pe de altă parte, seara insula se umple de localnici. Majoritatea cocalari şi piţipoance (da, au şi ei din aceştia, se îmbracă la fel, au tricouri lucioase şi freze sălbatice), doar că mai liniştiţi decât ai noştri. Dar unguroaicele… Vai, unguroaicele… Au, au, inima mea… Bine, poate nu sunt mai bune decât româncele, dar acolo în mod sigur erau mai multe, hehe.

Iar acum, să sintetizăm:

Read More


De data asta în aer liber, ceea ce a picat foarte bine, a fost şi atmosfera puţin mai aerisită, dar şi berea a intrat mult mai bine. Am fost în Unirii, pe terasa aia care plouă.

Au luat parte, în ordinea după cum mi-i amintesc: Alex, Anca, Mihai, Nuzzu, Tomata, Andreea Tomatei cea blogless (cred), Simona

Citește tot

Scuze, niţel beat de partea asta a calculatorului. Deci la meciul ăsta am ajuns la concluzia că:

1. “ca la revoluţie” e o expresie pizdoasă. Adică băi frate, în piaţa Unirii a fost “ca la revoluţie”
2. Bănel Nicoliţă e inconfundabil. Gen, e “ăla negru!
3. pnctul 3 îl aveam în minte înainte să beau 4 beri şi 2 teqile, …

Citește tot