Ovidiu Sîrb

Bineînţeles că nu e vorba de film (care, apropo, e demenţial), ci de starea mea din momentele astea. Am fost aseară la Serbările Timişoreana, sau după cum sunt cunoscute la noi, am fost la Festivalul Berii.

Un mic istoric. Prima dată în viaţa mea am fost la Festivalul Berii acum 10 ani. Aveam aproape 14 ani, şi m-am dus cu gagica să bem bere. Gagica avea 13 ani, soră-sa avea 15. Soră-sa era mai bună, evident. Avea ţâţe mai mari. Atunci m-am îmbătat serios pentru prima oară, atunci am învăţat că dacă vreau să demonstrez cuiva că nu sunt beat, fac cumpăna. Atunci am învăţat că nu ştiu să fac cumpăna când sunt beat.

Doi ani mai târziu, tot la stadion, tot la festival am avut prima mea întâlnire cu păsărica. Da, mi-am pierdut virginitatea în aer liber, pe iarbă, în spatele unui bloc, între maşini, cu ocazia unei sărbători alcoolice. A fost aşa şi aşa. După care încă vreo doi-trei ani am mers cu plăcere la festivalurile berii, mai apoi încetând să mai particip. Am lăsat-o mai moale, mi-am dat seama că formaţiile lasă de dorit, că publicul ţintă e seminţarul cu care eu nu prea am nimic în comun, şi am fost doar dacă chiar nu aveam altceva mai bun de făcut şi mă coafa câtuşi de puţin vreo formaţie. Ca de exemplu acum doi ani, când am fost să beau în timp ce-mi cântă Viţa de Vie şi Cargo în surdină, undeva.

Anul ăsta am ajuns iar la stadion, la festivalul berii. Serbările Timişoreana, cum se cheamă de o vreme. Care au încetat să fie ceva local, ţinându-se anul acesta în opt oraşe: Reşiţa, Timişoara, Constanţa, Craiova, Satu Mare, Iaşi, Bacău şi Buzău. Am prins, de exemplu, anul trecut Serbările în Reşiţa, da’ nu m-am putut distra foarte, fiind acolo pentru înmormântarea bunicii. Aşa, ziceam că am ajuns la stadion anul ăsta. Ei, am ajuns şi m-am distrat. Din doi, câţi am plecat de acasă, până la urmă am format un grup destul de măricel, de-a dreptul de bloggeri, format din marele eu, fratele, Anca, Vecinu’, Horia, Tomata, Cezar, Richie, Bloo şi Rob. Împreună am strâns un turnuleţ de peste 50 de pahare goale de bere, am mâncat câteva zeci de mici şi am râs cât pentru o săptămână. A fost primul festival al berii, de ani de zile, la care m-am simţit bine tare.

Am ajuns acolo chiar când începeau Bere Gratis. Mie mi-au plăcut dintotdeauna Bere Gratis, dar în felul ăla în care-ţi place de Guţă, boschetarul retard din Unirii care-ţi cântă manele pentru două ţigări: e simpatic, e băiat bun, dar nu l-ai scoate la un suc. Au fost plini de viaţă, şi-au cântat toate hiturile (care, aparent, sunt toate melodiile lor), plus o piesă nou-nouţă care seamănă cu toate celelalte. Am ajuns la concluzia că Bere Gratis au, în principiu, o singură melodie, pe care o cântă în diferite feluri din 4 în 4 minute, şi la care-i fac un clip diferit tot la 6-7 luni. Dar nu-i condamn, căci mă gândesc că le prieşte. Eu aş face fix acelaşi lucru în locul lor. Compact au cântat tot hiturile lor clasice, de la Trenul pierdut până la febleţea mea, Fata din vis. Multe n-am ce comenta, nici de bine, nici de rău, pentru că au cântat exact aşa cum îi ştiţi şi din Unirii, de acum 2 luni, şi din anii trecuţi. Sunt Compact, iar Compact încă se descurcă, pe segmentul lor.

Atmosfera. Am văzut multe gagici. Unele frumuşele, altele cu puţină celulită, iar altele de-a dreptul bune cu spume, dar cu mustaţă. Total buzzkill. M-am aşteptat să văd multă cocălărime şi ţigănime, dar spre surprinderea mea, numărul lor a fost destul de restrâns, lăsând în locul lor şi oameni normali, cum ar veni. A fost mai multă lume ca acum doi ani, de exemplu, dar mai puţină ca acum 8-9. Partea bună a fost că am găsit repede loc la mese şi am încins un chef pe cinste. Am întâlnit un “bănăţean ardelean irlandez”, adică irlandez cu soţie bănăţancă şi socru ardelean, cu care am cântat (eu cu fratemiu şi cu individul, adică) muzică irlandeză de beţie. Good times.

Un mare minus: nu au nefiltrată.
Un mare plus: toi-toi-urile de anul acesta sunt mai mult decât suportabile, sunt de-a dreptul curate.

Promo: poftiţi şi diseară la Serbările Timişoreana, la stadionul Dan Păltinişan din Timişoara. Cântă Vunk (adică foştii Vank, pe care eu vreau să-i văd la modul sincer) şi Holograf. Ţin să vă anunţ că berea e eftină (2,5 lei paharul), iar dacă-mi participaţi la concurs, câteva beri şi câţiva mici pot fi chiar moca.