Scrisesem de bine despre localul respectiv. Poate puţin cam pripit?
Azi am cerut Poor Man’s Black Velvet, adică Guiness cu cidru. Masa la care stăteam fiind lângă bar, am observat cu stupoare că cidrul respectiv era Granini.
Vă anunţ cu bucurie tremurândă în glas că am găsit un nou loc beros în Timişoara: se cheamă Beer & Bricks, deci titlul acestei însemnări se dovedeşte a fi destul de neinspirat încât să fie doar o traducere. A fost deschis sâmbăta trecută, tot în Unirii, lângă Time Cafe, la subsol, în locul fostului El Torero, doamne-ajută.
Ce m-a impresionat din momentul intrării a fost dimensiunea lui. That’s what she said. E foarte mare şi poate acomoda foarte multe persoane, fără să se înghesuie, şi în faţă, şi în spate. That’s what he said. O bilă albă e că există spaţiu pentru nefumători, conform legii, în care chiar nu e fum. Zona de fumători e şi ea foarte bine aerisită, deci nu te ustură ochii după mai multe ore petrecute acolo. L-am văzut şi ziua, gol (that’s what she said), şi noaptea, plin. Când e gol e destul de liniştit (that’s what shOH FUCK THIS), când e plin e perfect: nu e destul zumzet cât să nu te simţi ca la bunica pe prispă, dar e destulă linişte cât să nu auzi cu ce se laudă că a mai fumat cel de la două mese mai încolo sau cu ce se laudă că a mai futut potenţialul cocalar rătăcit la trei mese mai în spate.
Muzica e bună, nimic prea nişat: Eric Clapton, Pink Floyd, Dire Straits, Bruce Springsteen şi altele pe care nu le remarci, pentru că nu te deranjează, şi mai ales pentru că nu e dată tare. Asta îi dă cu adevărat atmosfera de pub: muzica e destul de tare cât să o auzi, dar nu destul de tare cât să trebuiască să urli ca să te faci auzit. Drept urmare, nu e harababură înăuntru.
Preţuri. O bere la halbă oscilează între 4 sau 5 lei. Un metru (6 halbe, la ei) de Tuborg e 22,5 lei, unul de Carlsberg e 24 lei. Atât ştiu eu, gen. Au darts, singura problemă e că aparatele sunt nemţeşti şi nu am prea priceput ce se întâmplă prin meniuri.
Sânii ospătăriţelor. În principiu B-cups, cu, dacă bine ţin minte, o singură excepţie mai mare.
Buda e curată, deloc mirositoare şi relativ încăpătoare: două pisoare (cam apropiate) şi două încăperi. Deşi n-am intrat în dânsele, sunt sigur că au hârtie igienică, ceea ce nu pot spune, de exemplu, despre Aethernativ. Singura bilă neagră vine, însă, tot de aici: nu este apă caldă la spălatul ulterior al mâinilor. Asta pare, însă, o problemă generală a zonei.
Orar. Teoretic se închide la ora 1, dar nu cred că e bătut în cuie.
Rating: A+++ WOULD DRINK AGAIN
