Numele lui Guillermo del Toro devine, încetişor, sinonim cu basmul transpus în imagini mişcătoare, la fel cum Quentin Tarantino a devenit sinonim cu filmul violent, pulp, neliniar, la fel cum Robert Rodriguez a devenit sinonim cu acţiune explozivă, ridicolă, aşa cum Kevin Smith a devenit sinonim cu umorul inteligent, aşa cum numele fraţilor Coen a devenit sinonim cu Oscarul, numele lui Michael Bay cu exploziile de proporţii epice sau numele lui Sergiu Nicolaescu cu Comisarul Moldovan.

După Devil’s Backbone, Blade 2, Hellboy şi Pan’s Labyrinth, se poate spune deja că Del Toro are un mic fetiş pentru fantezie şi monştri ciudaţi. Hellboy 2 nu face excepţie de la această regulă. Dacă primul film din serie a fost OK, nici prea-prea, nici foarte-foarte, generând aşteptări nu foarte mari pentru cel de-al doilea, acesta din urmă nu dezamăgeşte pe nici un plan.

Read More