amicul gelu – Ovidiu Sîrb

Posts tagged: amicul gelu

Cum îţi dai seama că eşti beat

March 3, 2010 – 12:27

O mare vorbă românească zice că “dacă poţi sta întins pe jos fără să te ţii de nimic, nu eşti beat”. Astăzi vă voi spune povestea unui om beat după toate criteriile, inclusiv cel de mai sus.

E vorba de Amicul Gelu, personajul meu preferat. Eram la un revelion, pe la 16 ani, iar el dansa. Dar dansa cu patos, de rupea pământul. Ei, la un moment dat, ca un galant ce era, s-a gândit el să ia o fată la dans. Şi a luat-o, căci omului beat nu i te poţi împotrivi. Şi dă-i, şi danseaz-o, şi dă-i, şi învârte-o, până la un moment dat şi inevitabil, Amicul nostru ameţeşte. “Pic”, zice, după care se îndreaptă spre masă, să se prindă de dânsa. Alcoolul, însă, nu-l lasă să vadă exact care e treaba cu ea, aşa că, în loc să se prindă de masa masivă, se prinde de o tavă de prăjituri de pe aceasta, pe care, în cădere, le trage pe toate peste el.

Odată ajuns jos, se prinde bine de covoraşul de sub el, îl strânge la piept şi începe să urle, cu lacrimi în ochi:

- Vă rog, ţineţi-mă, că pic!

(altă poveste, tot cu Amicul Gelu, de la aceeaşi petrecere, în deplasare la Sebi)

By Ovi | Posted in Basme, Fun, La beţie, Personal | Also tagged betie | Comments (4)

Despre afaceri, cu Amicul Gelu – saga continuă

March 25, 2009 – 17:07

Nu rataţi şi prima parte!

Încă din liceu, scopul măreţ al Amicului Gelu şi al familiei lui a fost, ca nişte români adevăraţi ce sunt, să facă mulţi bani. Şi ca nişte români adevăraţi ce sunt, planul a fost să plece în Canada. Odată ajunşi acolo, planul era ca părinţii să îşi câştige existenţa într-un mod nobil, conducând tiruri (“habar n-ai bă câţi bani se fac din asta; fii atent aici: [...]“), Amicul urmând să facă o facultate şi apoi să-şi deschidă o mega-afacere. Nu ştia ce afacere va deschide, dar ştia că urma să fie mare, frate. Dar până la plecare, mai era un hop de trecut: obţinerea vizei. Patru ani au aşteptat-o, dar degeaba. Păcat, am impresia că aveau bagajele făcute, pregătite de plecare în orice moment. În cei patru ani, însă, nu au stat degeaba. Ci, din nou, au avut idei.

La un moment dat, Amicul Gelu mi-a prezentat o idee trăznet: el şi cu Gelu Mare vor deschide o afacere cu cafea. Şi nu orice fel de afacere, ci una targetată. Pe taximetrişti. Urma să vândă cafea în staţiile de taxi. Urmau să se plimbe prin staţiile de taxi cu cafea în pahare de unică folosinţă, imprimate cu numele firmei lor (care firmă urma să fie, mai apoi, francizată, mă-nţelegeţi), pentru a le vinde, evident, la suprapreţ taximetriştilor.

Să reluăm, deci: taximetriştii stau cu curul în maşină toată ziua. La un moment dat vor să ia o pauză, să-şi întindă puţin tendoanele şi să bea o cafea. Mulţumită noii afaceri Gelu&Gelu, nu vor mai fi nevoiţi să petreacă o jumătate de oră afară din maşina în care îşi petrec cele mai multe ore din zi, uitând de clienţii dobitoci, stând de vorbă cu alţi taximetrişti în pauză şi fluierând după piţipoance. Pentru că vor putea scurta pauza la doar 10 minute, chiar în propria maşină. Şi îi vor fi atât de recunoscători Amicului Gelu, încât vor zice şi altor taximetrişti de cafeaua Amicului Gelu şi de oportunitatea pe care acesta le-o oferă. Aş fi curios să ştiu dacă chiar au început să se plimbe prin intersecţii cu paharele după ei.

Apoi a fost operaţiunea audiobook-ul. Read More »

By Ovi | Posted in Basme, Fun | Also tagged afaceri | Comments (11)

Despre afaceri, cu Amicul Gelu

March 24, 2009 – 06:27

Despre Amicul Gelu am scris puţin acum vreo 2 săptămâni, ca un mic teaser. A venit timpul să vă mai povestesc. De această dată, despre cum să faci bani în România.

Amicul Gelu e un personaj foarte simpatic. E foarte român, şi ca orice foarte român, scopul lui în viaţă e să facă bani. Mergând pe principiul “bani sunt, totul e să ştii cum să-i faci”, Amicul nostru a încercat în toate felurile posibile. Dacă a şi reuşit veţi afla în rândurile următoare.

Era anul 2003. Abia începuseră în Timişoara să răsară reţelele de cartier, Internetul de relativ mare viteză (până în 512kb/s) fiind încă un lux pe care nu mulţi şi-l puteau permite. Nu neapărat din cauza preţului abonamentelor, ci din cauza taxei de conectare, care depindea de zona în care doreai să te legi. Eu ţin minte că am plătit, împreună cu alţi 5 vecini, 125 euroi taxă de instalare la Pinet, ca în final să avem efectiv o pâlnie în vârful casei, sub titlul de “net prin radio”. Ei, ce s-a gândit Amicul Gelu să facă? Evident, să-şi deschidă afacere. La cei 17 ani ai lui, el s-a gândit să dea Internet la tot oraşul. Read More »

By Ovi | Posted in Basme, Fun | Also tagged afaceri | Comments (8)

Amicul Gelu, prima parte

March 4, 2009 – 11:19

Am un amic despre care am tot vrut să scriu aici (îl voi numi Amicul Gelu, for future reference), dar încă n-am făcut-o. E un izvor nesecat de idei proaste şi bişniţă ieftină, care în final devin foarte amuzante. Dar despre asta, în episoadele următoare. Până una alta, avem altceva.

Eram ieri cu el la coadă la R.A.R., unde, bineînţeles, era o grămadă de lume. Plin de ţigani şi bişniţari, fiecare cu câte o maşină coaptă adusă pentru verificare. Amicul Gelu cu noua lui achiziţie, un Fiat de prin 1900 toamna, luat cu 800 de euroi. Merge mai prost ca Dacia mea, oricare din ele. Ei, şi cum stăteam noi frumuşel la coadă, Amicul Gelu se plictiseşte şi începe să vorbească (astea-s două mari defecte de-ale lui: că se plictiseşte repede şi că vorbeşte). Şi dă-i în sus şi-n jos cu cât de multă lume e, ce importanţi se simt toţi, atât clienţii cât şi angajaţii de-acolo, ce ţigănie e acolo, că de ce nu se pot respecta programările, că de ce s-a băgat ăla în faţă (deşi şi el se băgase în faţă, că-l ştia pe unul de acolo), că de ce ţipă nasoala aia, dar ce bună e ailaltă, de ce a venit ăla cu copilul, dom’le, numai la noi în ţară se poate aşa ceva.

Şi de aici a devenit interesant. Zice “Vezi mă, şi mă mai întreabă lumea de ce vreau să plec în Canada”. S-a chinuit vreo 4 ani să plece în Canada, nu i-au dat viză.

- Păi de ce n-ai mai plecat? îl întreb.
- A, păi îmi place România.