Ovidiu Sîrb

Tehnologia din ziua de azi

Unde a ajuns tehnologia în 2012? Vă zic eu: acolo unde putem să-l vedem pe 2Pac live pe scenă, împreună cu Snoop Dogg. La 16 ani după ce 2Pac a murit, zic.

Looper

A apărut, în sfârşit, primul trailer pentru Looper, un film care a intrat foarte rapid pe lista personală de “cele mai aşteptate filme de anul ăsta”. Mai întâi clipul în sine, apoi discutăm:

Read More »

Cum e cu ridicarea maşinilor?

Citesc la Ziua de Vest despre un nou proiect de lege care propune două treburi, în mare:

1. să nu se mai ridice maşinile decât dacă opturează (de două ori scrie aşa în articol, să trăiască la mulţi ani) traficul sau intrarea în instituţiile publice.
2. să se ridice maşinile parcate legal, care n-au mai fost mişcate timp de 7 zile.

Proiectul ăsta de lege (“adoptat tacit de Senat”) îmi ridică nişte întrebări. Anume: Read More »

Undeva, în Belgia

Când se plictisesc, belgienii fac dramă.

Cum schimbi ţara default în contul Google Apps

Încercând să migrez toate serviciile Google de pe vechiul cont @gmail.com pe noul cont @sirb.net (prin Google Apps), am dat de o problemă: pentru conturile Google Apps (adică serviciile Google asociate unui domeniu particular), Google nu dă voie conectarea cu contul YouTube pentru toate ţările, ceea ce înseamnă că, în browserul în care sunt logat cu contul de Google personalizat, nu pot folosi YouTube la potenţialul lui întreg. Adică nu pot da thumbs up, nu pot face playlisturi, nu pot adăuga favorite şi, mai ales, nu pot încărca clipuri.

“Simplu”, îmi zic, “schimb ţara din care e contul, ca să am şi acces la YouTube”. Doar că nu e aşa simplu. Pentru că, în teorie, odată setată ţara contului de Google Apps, aceasta nu se mai poate schimba decât “cu dispensă specială”, adică doar ei pot schimba ţara, dacă-i rogi frumos şi dacă argumentezi clar alegerea asta.

Există, însă, o portiţă de intrare prin spate, nepăzită. Presupunând că folosiţi un cont gratuit, paşii sunt după cum urmează: Read More »

O experienţă de neuitat

- Şi? Cum a fost?
- Oribil. Absolut oribil. Nu mai vreau să fac asta niciodată.
- De ce? Povesteşte-mi.
- Mi-e… mi-e şi silă să-mi amintesc. Avea un gust oribil, ceva ce n-am mai întâlnit niciodată. Un gust crud, amărui şi unsuros. Şi zeama… albă, lipicioasă… vai, cum mi se scurgea pe colţul gurii, îmi vine să plâng. Am şters-o cu mâneca, iar acum pata de pe cămaşă va trebui să rămână dovada dezgustului meu pentru întreaga zi. Am încercat s-o şterg de pe mânecă, frecând-o de pantaloni, însă mai rău am făcut… Read More »

Cea mai mare bucurie, ca om cu blog

Mai presus de orice beneficiu mi-ar fi adus până acum faptul că scriu pe blogul ăsta, cel mai tare mă bucură când, din când în când, mă mai întâlnesc cu oameni pe care nu i-am văzut de ani şi ani de zile, cu care n-am vorbit din liceu, însă care îmi mărturisesc că-mi citesc blogul şi că le place foarte mult.

Ultima experienţă de felul ăsta am avut-o aseară, căutând o masă liberă la Read More »

Una cu două pizze

Articol îndeosebi pentru timişoreni

Nu-i chiar un secret că-s mare mâncău de pizza. Dovadă stau o grămadă de articole de pe blogul ăsta, scrise în general când ceva nu mi-a convenit sau mi s-a părut amuzant, căci când totul e bine, nu pot scrie pentru că am degetele unsuroase.

Ei, astea fiind condiţiile, am fost atenţionat că Read More »

Ştii şi câştigi

Gagică-mea-i jumătatea citită a familiei. Azi-mâine-i doctor în filosofie, predă ba pe la Universitate, ba pe la şcoli de blog, scrie frumos de-ţi vine să-ţi faci cărţi din blogul ei şi, când ne mai ciondănim, argumentează de mă lasă fără argumente. Ca femeile.

Problema-i, însă, când începe să-şi pună întrebări fără răspuns. Sau, mai grav, când îmi pune mie întrebări la care n-am răspuns. Să vă explic.

Duminică, în ziua dedicată prânzului La Mama Sîrb, mă sună fratelemeleu. Discuţia a decurs în felul următor: Read More »

A fi mai deştept nu înseamnă doar note mai mari

Citesc un articol despre programul One Laptop Per Child (sau pe româneşte Un Lectop Pentru Tăt Boracu’), program care vrea să ofere şcolilor din ţările “în curs de dezvoltare” ca Mexic, India, Nigeria şi, dacă avem noroc, poate şi România odată şi-odată nişte laptopuri ieftine, cu specificaţii limitate, însă pe care să înveţe copiii să le butoneze încă de la cele mai fragede vârste.

Articolul în cauză are titlul “Dovada că un device smart nu te face deştept: programul “un laptop pentru fiecare copil” nu a mărit notele elevilor!”. Să luăm o pauză de câteva momente în care să reflectăm cu zâmbetul pe buze termenul definitiv şi irevocabil “dovada” şi legătura dintre “deşteptăciune” şi note.

Marea dovadă e că notele copiiilor au rămas la fel, precum şi abilităţile lor lingvistice şi matematice. După care vine bomba: Read More »

Creative Commons License