Ovidiu Sîrb

România rezistă!

Într-un viito post-apocaliptic, într-o lume infestată cu zombii şi condusă de entităţi extraterestre, sintetico-umane, nu e totul pierdut pentru români. Nu se ştie în ce condiţii, însă limba română rezistă – ce-i drept, într-o formă coruptă:

Zice aşa:

INSECTICID NEUTRALIZAT

PERICOL DE INJESTARE ATENTION
CALDURA INTENSIVE ??????

Dacă tot am început să mă joc în ultima vreme, am reluat şi Half-Life 2 (mintenaş termin Episode 2), că tot aveam un cupon de 50% la orice joc făcut de Valve şi am şi prins Orange Box-ul la reducere. Şi am văzut minunăţia de mai sus pe o plăcuţă de pe o clădire, în capitolul Highway 17, în prima secţiune în care trebuie să mă ascund de lunetişti. Şi m-am bucurat.

Trailerul începutului de an: Bad Ass

În februarie 2010 apărea pe Internet un clip filmat în autobuz, în care un moş ce urma să fie supranumit Epic Beard Man, după ce e lovit de un nesimţit, îl bate pe respectiv de se cacă pe el. Pentru cine doreşte să (re)vadă, urmăriţi clipul următor. E cu pumni.

Read More »

O invitaţie la ecomTIM

Scriam luna trecută că în februarie are loc a doua ediţie ecomTIM la Hotel Timişoara din, bineînţeles, Timişoara. Şi că, în calitate de timişorean sadea, am fost invitat să fiu bloggerul oficial al evenimentului, invitaţie căreia i-am dat curs fără să mă gândesc de două ori. E în primul rând pentru mine o ocazie de a învăţa o grămadă de lucruri esenţiale şi interesante legate de dezvoltarea unui business online, îndeletnicire în jurul căreia mă învârt deja de ceva vreme, fără însă a mă încumeta a face o mişcare concretă în vreo direcţie. Sper ca măcar acum, că m-am legat să fiu atent la toată conferinţa, să-mi intre ceva la cap şi să rămână acolo.

Azi, la trei săptămâni până la eveniment, am două anunţuri: primul e că la lista de speakeri s-au adăugat nume noi, iar al doilea e că vă fac cadou o invitaţie. După cum urmează. Read More »

Cum să scapi de ghinion

Azi fiind vineri 13, un tweet de-al lui Flavius mi-a dat de gândit: dacă minus cu minus face plus, n-ar fi logic ca un ghinion să-l anuleze pe altul?

Trei ceasuri rele? Nicio problemă! Treci pe sub o scară. Sparge o oglindă foarte mică. Adoptă o pisică neagră, pentru a o putea pune-n drumul tău.

O să fac milioane cu ideea asta.

UPDATE, CĂ AM MAI STAT SĂ MĂ GÂNDESC: există, bineînţeles, şi argumente contra. Dacă e să luăm în considerare teoria d-lui Nicolae Guţă, anume că “milion plus milion fac mai multe milioane” (logică irefutabilă, de altfel), am putea oare spune şi că ghinion plus ghinion fac mai multe ghinioane?

Mândrie românească

Credeam că sentimentele de răzvrătire împotriva sistemului se duc odată cu scăparea din liceu. Sau măcar, pentru întârziaţi, după vârsta de 21 de ani, când începi să mai dai piept cu viaţa. Nu-i chiar aşa.

Acum vreo lună şi ceva am comandat o pizza. Când a ajuns, am avut surprinderea să îmi recunosc un fost coleg de la prima facultate aducând-o. Hei, salut, ce mai faci, cum îţi mai merge – politeţuri generale. Mă întreabă unde lucrez, îi zic, îl întreb şi eu pe el, regretând imediat decizia, pentru că era oarecum evident, aflându-se încă în faţa uşii, cu patru pizza în braţe. O dreg repede:

- Şi tu? …zic, cum îţi merge la pizzerie?
- Bine merge. Doar nu era să mă angajez la multinaţională pentru Read More »

Care-i părerea generală despre keto?

M-am împrietenit de ceva vreme cu un regim alimentar şucar, cunoscut popular peste oceane sub numele de “keto”. Care keto vine de la “ketosis”, adică “cetoză”vezi 2, mai pe româneşte. În mare, e un fel de dieta aia Atkins pe care o iubeşte toată lumea, pentru că e permisivă, doar că asta încurajează foarte tare mâncărurile bogate-n proteine şi grăsimi. Precum bacon-ul, de exemplu.

Ideea generală e aşa: cât mai puţine zaharuri/glucide/carbohidraţi. În sensul că maxim 20 de grame pe zi, ceea ce înseamnă adio făinoase în orice formă (pâine, paste, spaghete, blat de pizza), cartofi în orice formă (nu, nici ăia natur sau fierţi pe abur nu-s buni), zahăr în orice formă (sucuri, fructe, legume ne-verzi, ciocolată, rahat, bere). Rămân: carnea în multele ei feluri, ouă, brânzeturi şi alte delicioase surse de proteine. Şi, bucuria românului, seminţele sunt acceptate în cantităţi de bun simţ.

Eu am reuşit, în mai puţin de două luni, Read More »

Jocoii vechi şi noi

Ştiţi ce-am făcut în ultimul timp, de n-am mai scris nimic pe-aici? M-am jucat. M-am jucat de parcă mâine s-ar termina toate jocurile. M-am jucat de parcă aş fi avut computerul doar împrumut şi ar fi trebuit să-l dau înapoi. M-am jucat de parcă m-aş însura şi după aia n-aş mai avea voie timp. Oh…

În ultimii ani am lăsat-o tare moale cu jocurile PC. Practic, niciodată n-am făcut din ele un job full-time, precum unii dintre prietenii mei despre care cred că şi acum, şapte ani mai târziu, joacă World of Warcraft în draci. Parţial din motivul că n-am răbdare cu ele dacă nu au o poveste mişto; parţial pentru că o grămadă dintre cele mai iubite jocuri îmi cer prea mult efort intelectual (până la urmă, mă joc ca să mă relaxez, nu să stau şapte ore să sap după minereuri sau să creez o tactică de netăgăduit pentru mutarea trupelor D şi F pe teritoriul inamic) – singurul RPG, de exemplu, pe care l-am jucat mai mult de 12 ore a fost Fallout: New Vegas, în rest maxim o oră-două, indiferent ce nume mari aş fi avut în faţă: Morrowind, Oblivion, WoW, EVE, Fallout 3 etc; şi motivul cel mai important, probabil, e că niciodată n-am avut un computer de ultimă generaţie, întotdeauna jucând jocurile mişto cu doi-trei-patru ani întârziere.

Ceea ce s-a schimbat acum vreo două luni, când m-a luat febra Black Friday-ului şi mi-am luat computer nou, aproape puternic. Adică nu mi-e ruşine deloc cu el, doar plăcii video nu i-ar strica un upgrade, da’ nu e musai încă. Eveniment căruia i s-a adăugat şi nebunia reducerilor de Crăciun, anume nebunia de pe Steam, de m-am procopsit cu absolut toată seria GTA, seria Counter Strike, cele 2 Portal-uri, Q.U.B.E. şi câteva mărunţişuri. Mai exact, am 49 de titluri în contul meu Steam, în schimbul a bani de pizza. Ceea ce e bine, merg perfect cu cumpărăturile recente din Android Market.

Cu ce mi-am pierdut timpul: Read More »

Sentimentele mele faţă de certurile pe Internet

Mai sus, tot mai sus

Parcă se civilizează ţara asta cu fiecare an care trece. Am trecut în 2012 în Târgu Jiu, într-un restaurant din miezul oraşului. Oameni frumoşi, tineri şi nu doar, simţindu-se bine cu bun simţ. Am ieşit în centrul oraşului pentru artificii. Oameni frumoşi, tineri şi nu numai, veseli, cu şampania în mână, un ochi pe ceas şi altul pe artificii.

Părinţii-mi au dat raportul din centrul Timişoarei. Read More »

The Lion King Rises

După o minunată şi binemeritată pauză de o săptămână de la cele interneşti, azi am dat de primul clip mişto din anul ăsta. E o editare a unor imagini din Lion King cu sunetul trailerului The Dark Knight Rises, care a ieşit mai mult decât foarte mişto.

Read More »

Creative Commons License