Mi se întâmplă din când în când să dau peste câte un clip frumos, o melodie frumoasă sau ambele la un loc (vezi Oren Lavie). Azi e ultima variantă. Pe Lisa Hannigan o ştiu din colaborările ei cu Damien Rice. De o vreme, însă, urmează o carieră solo, iar melodia şi clipul de mai jos sunt rezultatul acesteia:
aseară, la coadă la hotdog, o tanti nu se putea hotărî: “e bun? aţi mai luat de aici? ce are? da’ e bun?” Săracii vânzători se uitau perplecşi la ea şi nu ştiau cum să-i explice că e un singur fel, eventual poate să renunţe la muştar. “Da’-i bun? Cu ce e?” În pula mea, femeie, e un corn cu un cârnat în el. Costă 5 lei. Mai simplu nu se poate.
Iarna asta nu sunt şanse să mai vedem vreo maşină care să deszăpezească Timişoara. Cică s-au certat firmele cu primăria, iar primăria a zis că o rezolvă, angajează şase firme care să se ocupe de treabă. Iarna viitoare, însă.
Există oameni care mă binedispun, există oameni care mă lasă rece, există oameni care îmi displac. Apoi mai există categoria aia specială de oameni, care au puterea ca, cu un singur telefon, să-mi omoare iremediabil erecţia de dimineaţă.
Premiul pentru primul “cel mai tare clip de anul ăsta” merge la:
E un ecran pe care rulează o filmare de 12 ore a unui bătrân ştergând şi colorând bucata aia de sticlă în fiecare minut. Cică ar fi de vânzare, undeva pe la 3000 de euro, dar nu pot găsi o sursă a acestei informaţii, deci o luăm ca pe un zvon. Artistul e Maarten Baas, şi mai are şi alte proiecte din aceeaşi serie.
Dacă tot n-am mai postat nimic de o vreme (şi dacă tot se apropie premiera Twilight şi în Timişoara şi v-am promis că fac liveblogging de la dânsa), ce modalitate mai bună de a posta ceva, fără însă a mă chinui foarte tare, am? Exact, un clip video:
(Subtitrarea poate fi selectată şi pe limba română, din butonaşul din dreapta, apoi CC)