În lipsă de ţoale, porţi şi un cort mov.

Cum comentezi? Ultima zi la Sziget

Cum comentezi? Sziget – a patra zi

Fără vreo legătură cu ce am scris mai sus sau ce voi scrie mai jos, îmi place cum gândesc oamenii ăştia

Ăsta va fi un post mai concentrat, despre primele trei zile ale Sziget-ului, căci din diverse motive specifice n-am apucat să scriu zilele trecute.

Ziua 1

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Sziget – primele trei zile

Cum comentezi? Sziget – primele trei zile

După un drum de 4 ore jumate, din care ultima oră petrecută prin traficul budapestian, am reuşit să intrăm pe insulă cu o oră înainte să înceapă, în teorie, să cânte Prince.

Zic “în teorie” pentru că ieri a fost singurul concert în cinci ani de zile care a început cu întârziere. Şi nu aşa, timid, ci o oră întreagă de întârziere. Iar când a urcat, în sfârşit pe scenă, parcă n-a meritat anticiparea aşa tare.

După aproape o oră am plecat agale să găsim departamentele “băuturică” şi “mâncărică”, pentru că, după un drum lung, ne-au părut mult mai tentante decât ce se întâmpla în faţa a 60.000 de oameni. Ne-am gândit că sigur mâncăm şi reuşim să ne întoarcem în timp util ca să prindem oricum singura melodie pe care o ştiam de la Prince.

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Sziget – so it begins

Cum comentezi? Sziget – so it begins

Ca de obicei, bucuria mea e muzica – practic pentru concerte mă duc, restul festivalului fiind un bonus frumos – şi, tot ca de obicei, câţiva artişti pe care mi-ar plăcea să-i văd se vor suprapune. Anul ăsta am de gând să văd în felul următor, în ordine cronologică:

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Dileme-n paradis

Cum comentezi? Dileme-n paradis

Lista completă a confirmărilor de astăzi e aici.

Cum comentezi? Sziget 2011 – un an bun?

Dacă vă interesează, găsiţi wish-list-ul aici.

Cum comentezi? S-a dat drumul la Wishlist-urile Sziget 2011!

Era a doua zi. Noi, trupa veselă, pe lângă corturi, puţăream pe-acolo a plictiseală în aşteptarea concertului UB40. Vin un grup de tineri veseli şi se opresc la vreo 2-3 metri de noi. Foarte prietenoşi, foarte puşi pe distracţie. După o scurtă (şi evidentă) întrebare în limba engleză, aflăm că sunt francezi. “You?”, întrebară ei. “Romania”, zicem. “Ah… ok… have a nice week…”. Du-te, du-te, şi s-a dus.

Altul a fost un neamţ. Cânta din mers la chitară, aşa că m-am băgat în seamă. Când i-am zis că-s român, s-a uitat mirat la mine şi a zis că a crezut că-s maghiar. Nu ştiu ce să înţeleg din asta, însă e clar că rădăcinile-mi cu sânge roş-alb-verde nu s-au pierdut de tot.

Altul a fost un maghiar. Era tot presar pe la festival. În faţa scenei, ne abordează. Ah, eşti maghiar, foarte tare. Noi români. “Really?”, zice, “do you want some marijuana?”.

Ultimul a fost şi cel mai simpatic.

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Români în Ungaria

Cum comentezi? Români în Ungaria

Cum comentezi? Cateva clipuri de la Sziget

Imi place sa privesc diversele locuri ale lumii nu ca parti ale unui intreg, ci ca pe universuri complete, independente si autonome, foarte bine delimitate si cu reguli proprii de functionare.

Din perspectiva asta, Szigetul pare un fel de taram utopic, plin de oameni tineri nu doar ca varsta, ci ca stare de spirit. Insula asta imprejmuita de Dunare e, dincolo de un spatiu fizic care gazduieste artisti de renume, un Neverland cat se poate de real si de contemporan. Un loc in care oamenii evadeaza, dar nu cliseic cu scopul de a se regasi si de a fi ei insisi, neingraditi de cutume sociale, ci ca sa se joace cu timpul si cu lumea, pe ritmuri alerte intr-un decor cat se poate de colorat.

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Szigetul, in ochii unei romantice

Cum comentezi? Szigetul, in ochii unei romantice