Am făcut eu nişte poze, dar puţine şi doar în primele 4 zile, pentru că după aia mi-a fost silă să am grijă de aparat şi să-l car după mine, fiind destul de solid. Poftiţi, aşadar, la câteva poze:
În schimb, Richie a făcut multe-multe, cuprinzând tot festivalul. Am să fur şi eu slideshow-ul de la el, cu mulţumirile de rigoare.
Din cauze de câştig pur, n-am putut să fac liveblogging de la Sziget de la ziua 1 încolo. Pentru că a fost prea awesome ca să-mi pierd timpul la cortul de interneţi. Plus că n-am fost prea coerent în majoritatea clipelor petrecute acolo. Ca să înţelegeţi mai bine, în principiu am fost totalmente treaz, în toate sensurile, doar dimineaţa, la trezire, preţ de o ţigară şi o spălare pe dinţi. Să vă povestesc, aşadar.
Despre atmosferă şi oameni nu vă mai povestesc, că a fost, în mare, ca anul trecut. Singurele diferenţe au fost numărul oamenilor, care a fost mai mic anul acesta, lipsa berii Arany Aszok, care mie-mi plăcea mai mult ca Dreher, preţurile puţin mai ridicate ca în ultimii doi ani şi organizarea mai bună a festivalului.
Prima zi a fost cea în care ne-am strâns toţi. Plecat iniţial doar cu Rob, miercuri ni s-au alăturat Richie cu un Emi şi o Adină, Blogu cu o Patricie şi un Paul, Hubba cu o Creatrixă şi două fete, un Horaţiu cu, mai târziu, sor-sa, o Carmen, o Kmi (de la însuşi site-ul oficial românesc Sziget) cu un prieten al cărui nume, spre ruşinea mea şi cu scuzele mele, l-am uitat, un Alex de la Dor De Ducă (plus că într-una din zile m-am întâlnit cu Irina, iar în ultima zi ni s-a alăturat şi însuşi Horia) şi oare pe cine-oi mai fi uitat? Întâlnirea cu dânşii a făcut să pierd IAMX, despre care nu ştiam nimic, dar care cică or fost mişto. Altădată. Dar să luăm puţin la purecat concertele pe care chiar le-am văzut. Read More
Stăteam pe la concerte (tot despre Sziget vorbesc, pentru cei care au deschis monitoarele mai târziu) cu Hubba şi Richie şi beleam ochii la ecranele de lângă scenă, căci în general nu prea vedeam scena, eu şi Richie fiind mai scunzi din fire.
Cum stăteam noi aşa, belind, observăm că, atunci când se mai dau pe ecrane şi imagini din public, lumea care se vede în prim-plan pe ele se bucură tare: zâmbeşte, râde, face cu mâna, se prosteşte etc. Şi nu pricepeam de ce la Sziget nu e ca la concertele alea pe care le văd eu în filme, adică să fie câte o gagică, ţinută în spate de masculu-i, care atunci când se vede pe ecran să îşi ridice textila şi să-şi arate sânii. Adică au fost pe ecran bărboşi îmbrăcaţi în măicuţe, păpuşi gonflabile şi corturi în formă de zebră, de ce n-ar fi şi nişte pungi de lapte? Adică ce, am dat banii pe bilet degeaba?
Şi atunci ne-a trăznit ideea: la anul, trebuie să ne ducem o gagică dispusă să-şi arate jucăriile pe ecran. Un om mai înalt şi solid o va ridica în spate la fiecare concert, iar când ea va apărea pe ecran îşi va ridica bluza şi va arăta întregii insule ce are ea mai sfârcos (dacă e vreo cititoare interesată, facem preselecţie la lăptării@sirb.net).
Ei, unde voiam să ajung: dragă Hubba, care ai plecat cu o zi mai devreme, doresc să te anunţ că în timpul concertului Faith No More (care a fost groaznic, că veni vorba), au apărut pe ecran doi sâni frumoşi*.
Aşadar, dragă Hubba, n-am dat banii pe bilet degeaba. Eu, adică 
Eram la concertul Editors. Lume multicică, suspect de multă pentru ora la care au cântat (16:30, pe o temperatură de vreo 60 de celsiuşi), dar totuşi destul de aerisit. Eram în faţă, într-un loc perfect pentru făcut poze. Dacă aş fi avut aparatul la mine, ceea ce nu s-a întâmplat. Ei, şi la un moment dat răsare la câţiva centimetri în faţa mea o blondă. Ea avea aparat, deci era foarte logic să fie acolo, pentru că era, după cum ziceam, un loc perfect pentru făcut poze.
Cum s-a aşezat în faţa mea, ziua mea s-a înseninat subit. Era blonduţă, finuţă, drăguţă. Şi mirosea frumos. A curat, a parfum scump, altfel decât toată lumea ce se perinda pe insulă. Căci ea era unguroaică, nu trebuia să campeze. Probabil că avea unde merge să facă o baie cu spumă, unde să mănânce un mic dejun cald, unde să-şi întindă picioarele şi să se uite la televizor în linişte. Şi mirosea frumos. Din când în când mai venea câte o adiere de vânt care-i purta parfumul până în nările mele ce nu se mai puteau sătura. Din când în când ridica braţele să filmeze câte o melodie de-a Editorilor (bravo fă, o să ai o amintire care se aude bârâit), surprinzându-mă cu lipsa aromei de transpiraţie cu care mă obişnuisem eu până în acea zi. Atât de frumos mirosea, încât mie îmi era jenă de mine, simţeam că îi întinez perfecţiunea olfactivă cu subbraţul meu. Atât de jenă îmi era, încât nici nu mai ridicam mâinile să urlu (nu puteam urla cu gura, căci nu le ştiu limba, nu m-ar fi înţeles nimeni).
După care s-a băşit. Atât de groaznic s-a băşit, încât m-am uitat după Rob, să văd dacă n-a venit şi el la concert. “Nu e ea”, mi-am zis, “ea e atât de finuţă, drăguţă şi frumos mirositoare, încât e imposibil să fi fost ea”. M-am gândit că o fi altcineva, de pe lângă, deşi ea era fix in faţa mea şi era cel mai apropiat om de mine. Dar nu, era imposibil să fie ea. Miroase prea frumos.
După care s-a băşit iar.
Am ajuns cu bine înapoi de la Sziget. A fost de-men-ţi-al. Ne-am simţit bine, am nesimţit bine şi am privit muzică de calitate-frate. Hronicul mai încolo, cam pe mâine, aşa, că azi sunt promis.
Vă pup, mă!
Pula mea, e ziua 0 doar de cateva ore, deci n-am ce sa va povestesc.
Aici e ora 14:30 si am baut deja bere multa si absint. Urmeaza un concert maraton de 10 ore, pe 2 scene, de jazz.
Va pup, maine astept Richie, Hubba, Blogu si cine mai vine. Pup, ioi.
L.E.: m-am imbatat atat de tare ieri incat nu mai stiu ce s-a intamplat intre ora 18 si azi dimineata. Fffffuck.
Am ajuns, cu chiu cu vai, pe la ora 13 (ora Ungariei) in Budapesta, dupa un ocol de 20 km facuti intr-o ora din pricina de accident, inainte de Szeged. A mai durat o ora jumate pana am intrat in cadrul festivalului, din mai multe motive (Rob avea bilet stricat, i-a trebuit altul, a fost inghesuiala, s-a stat mult la controlul bagajelor).
Eu am prins un moment bun, am prins cortul de interneti (anul trecut aveau Ubuntu, anul asta vad ca au Windows 7) liber, ca doar e ziua -1. A cantat ceva formatie maghiara de ska, a fost beton. Maine – concert de jazz de 10 ore. Pe doua scene.
Nu va obisnuiti prost, de maine ma indoiesc ca o sa va mai tin la curent, caci o sa fie cortul plin si o sa fie si concerte.
In fine, chestii serioase: bre astia care vin la Sziget miercuri: nu prea am telefon, cel putin nu acum. Poate am sa-mi iau un SIM unguresc, da’ nu promit nimic. Pana una alta, ramane batut in cuie: miercuri, 12 august, la ora 15 a Ungariei, voi fi cu Rob la HVG. Va vom astepta la nesfarsit, pana la 16:20, ca la jumate incepe Nouvelle Vague.
Nu am diacritice aici. Si am baut incetisor toata ziua. Va pup.
La ora la care citiţi această însemnare eu voi fi ajuns deja pe Insulă, probabil ne vom fi instalat deja corturile şi vom fi început să bem. Asta dacă n-am murit pe autostradă sau ceva. Vă doresc o săptămână aproape la fel de frumoasă ca a mea.
Dat fiind accesul destul de limitat la interneţi a insulei, ăsta va fi, probabil, ultimul meu post până săptămâna viitoare. Cu excepţia excepţiilor excepţionale care e posibil să se întâmple sau nu, probabil, caz în care voi mai scrie 2-3 cuvinte. Să nu ziceţi că nu v-am avertizat, dacă intraţi în sevraj din cauză de reader gol să nu daţi vina pe mine. Ah, şi dacă nu mai scriu nimic timp de două săptămâni, înseamnă că am murit pe parcurs.
Noah, vă pup pe toţi. Să nu fiţi cuminţi, să iubiţi, să vă iubiţi şi să fiţi iubiţi.
Vorbesc de Sziget Festival, ofcors, şi vorbesc pentru cei care n-au mai fost şi sunt puţin dezorientaţi.
Cum intri pe insulă, după ce ai trecut de băieţii care te controlează la bagaje şi de staţia de taxi, faci stânga. Mergi niţel, pe partea dreaptă ar trebui să treci de Mokka Cuka (se pronunţă Moţa Cuţa, aşa am auzit eu). Ajungi la o intersecţie care are un infopoint mare de tot (“City Centre”). Acolo faci dreapta şi ar trebui să vezi deja anvelopele pe post de scaune şi un semn mare, scris cu litere mici, hvg.
Noah, acolo e. Vă uitaţi după un superb şi după un awesome. Miercuri la 15 sunt acolo.
Marele Ecran
