Săptămâna trecută, cât am fost în Budapesta, am cunoscut fel de fel de oameni din diferite părţi ale Europei, care când au aflat că suntem români au avut reacţii cât se poate de interesante. Nici una la fel de epică precum cea de acum doi ani, dar să vă povestesc.
Era a doua zi. Noi, trupa veselă, pe lângă corturi, puţăream pe-acolo a plictiseală în aşteptarea concertului UB40. Vin un grup de tineri veseli şi se opresc la vreo 2-3 metri de noi. Foarte prietenoşi, foarte puşi pe distracţie. După o scurtă (şi evidentă) întrebare în limba engleză, aflăm că sunt francezi. “You?”, întrebară ei. “Romania”, zicem. “Ah… ok… have a nice week…”. Du-te, du-te, şi s-a dus.
Altul a fost un neamţ. Cânta din mers la chitară, aşa că m-am băgat în seamă. Când i-am zis că-s român, s-a uitat mirat la mine şi a zis că a crezut că-s maghiar. Nu ştiu ce să înţeleg din asta, însă e clar că rădăcinile-mi cu sânge roş-alb-verde nu s-au pierdut de tot.
Altul a fost un maghiar. Era tot presar pe la festival. În faţa scenei, ne abordează. Ah, eşti maghiar, foarte tare. Noi români. “Really?”, zice, “do you want some marijuana?”.
Ultimul a fost şi cel mai simpatic. Read More »
Pentru ca la ora asta probabil ca facem bagajele si ne pregatim sa ne intoarcem acasa, am programat postul acesta cu cateva clipuri de la Szigetul de anul acesta. Cand ajung acasa va si povestesc cum a fost. Cu diacritice! Read More »
(guest post de Corina)
Imi place sa privesc diversele locuri ale lumii nu ca parti ale unui intreg, ci ca pe universuri complete, independente si autonome, foarte bine delimitate si cu reguli proprii de functionare.
Din perspectiva asta, Szigetul pare un fel de taram utopic, plin de oameni tineri nu doar ca varsta, ci ca stare de spirit. Insula asta imprejmuita de Dunare e, dincolo de un spatiu fizic care gazduieste artisti de renume, un Neverland cat se poate de real si de contemporan. Un loc in care oamenii evadeaza, dar nu cliseic cu scopul de a se regasi si de a fi ei insisi, neingraditi de cutume sociale, ci ca sa se joace cu timpul si cu lumea, pe ritmuri alerte intr-un decor cat se poate de colorat. Read More »
Asa cum ne sade bine intr-o zi de sambata, ieri ne-am luat putin “concediu” de la scene si ne-am plimbat pe la restul de locatii mai pe indelete ca in primele zile. Ce-am vazut, dupa cum urmeaza: Read More »
Am pierdut total notiunea timpului pe-aici.
Concertele zilei de ieri (in sensul de “OMG CONCERTUL ZILEI!!1″) au fost trei la numar. Read More »
Daca ar fi sa am vreun motiv bine intemeiat ca sa va urasc pe voi, bucurestenii, ar fi ca ii primiti pe Faithless in orasul vostru aproape anual.
In 2007, cand i-am vazut prima oara pe Faithless, am ramas perplex. Asa concert bun nu mai traisem veci. Eram tot aici, la Sziget, in fata scenei principale, impreuna cu alti aproximativ 75.000 de oameni si saream, devenind unul (si asta cu probleme de somn). Timp de trei ani de zile dupa acea zi am declarat sus si tare ca Faithless au facut cel mai frumos concert pe care l-am vazut vreodata, iar acum Read More »
Bine, teoretic ieri a fost, oficial, prima zi a festivalului, dar noi suntem deja aici de o vreme, deci le numaram cum stim mai bine.
Ei, ieri a fost o zi grea. Cu greu am reusit sa bagam pe insula niste vodca de Auchan, cu greu am reusit sa o terminam pe toata si cu greu, apoi, ne-am miscat spre concerte. Read More »
Incep prin a-mi cere scuze tare pentru lipsa diacriticelor. Va dati seama ca maghiarii nu le au decat pe ale lor.
- Ieri a fost ziua 0, adica nu facea parte, oficial, din festival. A fost o zi plina de reggae si ska la scena mare, ca tribut pentru omul care a fost odata Bob Marley. Pot doar sa estimez cate kilograme de verdeata s-au servit ieri pe insula.
- Apogeul serii a fost UB 40, care au fost foarte asa si-asa. Adica ei canta bine, se tin bine, dar sunt foarte statici. Canta asa, cam ca pentru mame.
singura poza aproape decenta pe care am reusit sa o fac din fata scenei. sunt un amator.
- Una dintre cele mai tari chestii pe care le-am vazut aici a fost un om care canta la chitara. Partea interesanta e ca nu canta pe degeaba, ci pentru pizza. Partea si mai interesanta e ca nu canta pe insula sau pe strada, ci in interiorul Auchan-ului, langa raionul de pizza. Cu o chitara imprumutata de la raionul de chitari.
- De dimineata, atmosfera pe aici e cam asa:
Read More »
Numarul meu este +36 70 303 6561, pentru cei care veniti aici.
