Ovidiu Sîrb

Category Archives: Review

Titanic 3D

Am fost aseară, bucuros nevoie mare, la multiplex-ul din unicul mall local, ca să văd titanicul Titanic pentru prima dată pe marele ecran. Mai mult, chiar în 3D, curios rău despre calitatea conversiei în 3D a unui film de acum 15 ani, care a fost construit iniţial fără niciun fel de 3D în gând. Şi curios, de asemenea, dacă scenele de acţiune au un impact special odată cu noua tehnologie.

Jack painting Rose

Spoiler: au

Filmul

E acelaşi 100%. Nimic adăugat, nimic scos, nimic schimbat (bine, cu o mică excepţie: poziţia stelelor de pe cer din noaptea scufundării, aparent greşită în filmul original, a fost corectată). Nimic îmbunătăţit, căci sincer nu ştiu ce ar mai fi putut fi îmbunătăţit.

Ieri am revăzut filmul pentru prima oară de 13 ani încoace. Prima şi, pentru mulţi ani, ultima dată, l-am văzut pe casetă video. Aveam 14 ani şi habar n-am nici azi de unde am făcut rost de casetă, însă eram atât de dat pe spate de tot ce se zicea de bine despre film încât ziua în care am scos caseta din carcasă a fost una dintre cele mai mari realizări ale mele de pe vremea aia. Ţin minte că Read More »

Jocoii vechi şi noi

Ştiţi ce-am făcut în ultimul timp, de n-am mai scris nimic pe-aici? M-am jucat. M-am jucat de parcă mâine s-ar termina toate jocurile. M-am jucat de parcă aş fi avut computerul doar împrumut şi ar fi trebuit să-l dau înapoi. M-am jucat de parcă m-aş însura şi după aia n-aş mai avea voie timp. Oh…

În ultimii ani am lăsat-o tare moale cu jocurile PC. Practic, niciodată n-am făcut din ele un job full-time, precum unii dintre prietenii mei despre care cred că şi acum, şapte ani mai târziu, joacă World of Warcraft în draci. Parţial din motivul că n-am răbdare cu ele dacă nu au o poveste mişto; parţial pentru că o grămadă dintre cele mai iubite jocuri îmi cer prea mult efort intelectual (până la urmă, mă joc ca să mă relaxez, nu să stau şapte ore să sap după minereuri sau să creez o tactică de netăgăduit pentru mutarea trupelor D şi F pe teritoriul inamic) – singurul RPG, de exemplu, pe care l-am jucat mai mult de 12 ore a fost Fallout: New Vegas, în rest maxim o oră-două, indiferent ce nume mari aş fi avut în faţă: Morrowind, Oblivion, WoW, EVE, Fallout 3 etc; şi motivul cel mai important, probabil, e că niciodată n-am avut un computer de ultimă generaţie, întotdeauna jucând jocurile mişto cu doi-trei-patru ani întârziere.

Ceea ce s-a schimbat acum vreo două luni, când m-a luat febra Black Friday-ului şi mi-am luat computer nou, aproape puternic. Adică nu mi-e ruşine deloc cu el, doar plăcii video nu i-ar strica un upgrade, da’ nu e musai încă. Eveniment căruia i s-a adăugat şi nebunia reducerilor de Crăciun, anume nebunia de pe Steam, de m-am procopsit cu absolut toată seria GTA, seria Counter Strike, cele 2 Portal-uri, Q.U.B.E. şi câteva mărunţişuri. Mai exact, am 49 de titluri în contul meu Steam, în schimbul a bani de pizza. Ceea ce e bine, merg perfect cu cumpărăturile recente din Android Market.

Cu ce mi-am pierdut timpul: Read More »

In Time (2011)

Slăbuţ rău.

Undeva, regizorul şi scenaristul Andrew Niccol a greşit. Mă aşteptam la mult mai mult de la filmul ăsta, luând în considerare atât ideea acestuia (care, nu pot să neg, e originală şi interesantă), cât şi istoricul cinematografic al acestuia: Gattaca, Lord of War, şi The Truman Show. In Time, însă, n-a fost să fie. A fost, într-adevăr, acţiune, actori buni (Justin Timberlake îmi place din ce în ce mai mult), SF, maşini ciudat de interesante şi doar oameni tineri, însă până la urmă s-a dovedit a fi un alt film deloc memorabil care promitea mult mai mult din trailer. Read More »

Nokia C5-03 review

Timp de o lună de zile am testat un Nokia C5-03. În mare, e un telefon potrivit pentru cei care îşi doresc un dispozitiv full-touch, cu durată de viaţă a bateriei ridicată, la un preţ decent, însă nu vor să se despartă de brandul Nokia şi de Symbian. E perfect ca şi cadou pentru nevastă/prietenă.

Pe scurt

Plusuri:

- procesor puternic, de 600Mhz
- 3G, WiFi, GPS, navigaţie offline gratuită prin Ovi Maps
- ecran mai mult decât decent
- touch rezistiv interesant, cu răspuns rapid şi feedback credibil
- cameră de 5MP
- radio FM
- browser cu Flash
- accelerometru pentru rotirea automată a imaginii
- difuzor extern puternic şi clar
- gesturi cu degetul / recunoaştere a scrisului

Minusuri
- plasticos, lasă senzaţie de şubred
- sistem de operare învechit
- nu are blitz la camera foto
- lipsesc senzorii de proximitate

Pe larg

Read More »

LG “Optimus 7″ E990 – review

După cum v-am tot ameninţat, iată că a venit timpul pentru review-ul complet al telefonului LG E990 – Optimus 7, care rulează Windows Phone 7. Fiind utilizator Android (şi fan înflăcărat al acestui sistem de operare), am considerat zilele de testare a telefonului o încercare pentru mine – în primul rând pentru că WP7 era o experienţă complet nouă pentru mine, şi în al doilea rând pentru că nu eram sigur că pot fi obiectiv în legătură cu aceasta. Totuşi, mai bine de două săptămâni l-am folosit şi ca telefon principal, şi ca telefon secundar, l-am frecat în toate felurile şi pe toate părţile, l-am folosit şi ca telefon, şi ca browser, şi ca unealtă de socializare, şi ca mini-consolă de jocuri. Concluziile, în cele ce urmează. Read More »

LG E990 / Optimus 7 – primele impresii

De vineri am la dispoziţie un LG Optimus 7 (nume de cod E990), telefonul “flagship” cu sistem de operare Windows Phone 7 pe care îl Vodafone îl scoate la înaintare. Trei zile nu sunt nici pe departe suficiente pentru a putea scrie un review complet, deci acela va veni mai târzior. Iată, însă, primele impresii pe care mi le-a lăsat telefonul, cu bulinuţe: Read More »

Machete (2010)

Ridicolul e o artă, iar Robert Rodriguez e artistul suprem. A dovedit-o în trecut, începând cu From Dusk Till Dawn, continuând cu Once Upon A Time in Mexico şi culminând cu Planet Terror. Machete e cireaşa de pe mort, fiind un film care nu se ia foarte tare în serios, oferind totul, de la violenţă în exces la gadgeturi ridicole (video-staţii de poliţie, laptopuri şucare), de la maşini tunate la gagici goale (inclusiv, atenţie, Lindsay Lohan şi Jessica Alba!), de la maţe la Steven Seagal. Read more…

Primii paşi în lumea Android

Cei care mă urmăresc pe Twitter şi pe Facebook ştiu: de vineri am telefon cu Android. Propriu şi personal.

sursă foto

Am aflat de el de pe şmen chiar în ziua apariţiei, am luat în aceeaşi zi decizia să-l cumpăr, iar peste două zile deja îl atingeam tandru, cum numai eu ştiu să fac cu degetele. Tind să cred că am fost al doilea blogger din ţară posesor de FocSălbatic (primul fiind Veve).

Telefonul e o piatră de hotar. În primul rând în lumea mea, fiind primul meu telefon bazat pe Android (după ce mai bine de doi ani de zile am salivat după unul), în al doilea rând în lumea Android. Pentru că e primul telefon Android budget cu adevărat bun. Eu am dat pe el 250 lei, cu abonament. Asta e, sunt student. Dar la preţul ăsta e telefonul perfect.

Lumea îl numeşte “Desire Mini”, “copilul lui Desire cu Nexus One”, şi alte din astea. Şi adevărul e că… Read More »

Prince of Persia: The Sands of Time (2010)

Un film în care singurul personaj negru e sclavul unul antreprenor alb.

(de altfel, un film mişto, fun, lejer, cu grafică)

Nuntă în Basarabia (2010)

Aseară am văzut, în Piaţa Unirii, filmul românesc Nuntă în Basarabia. Proiecţia a marcat începutul festivalului Timishort, ajuns la a doua ediţie. Eu am fost prezent la ediţia de anul trecut şi vă recomand să participaţi şi voi anul ăsta.

Ei, filmul. Filmul a fost comedie, poate cea mai comedie românească din ultimii ani. Am râs cu gura până la urechi, nici n-am simţit cum a trecut o oră şi jumătate în picioare şi, la final, am fost fericit. A fost un film din ăla care te acoperă cu un val de pozitivism, de sub care nu ieşi nici a doua zi.

Povestea e a lui Vlad şi a Vicăi, doi tineri însurăţei – el bucureştean iar ea basarabeancă. Făcuseră cununia la Bucureşti, dar pleacă să-şi facă nunta cu dar la Chişinău pentru că, nu-i aşa, viaţa la capitală e scumpă. De aici încolo, ca la nuntă: mai o beţie şi un scandal, mai un acordeon, mai un ban, mai o uşă încuiată, mai nişte mancuri odihnindu-se, mai o ghiduşie, alea.

Din punct de vedere vizual, filmul e sărăcăcios, dar e frumos filmat. În afară de unele bucăţi în stop-motion, cărora nu le-am văzut rostul, e un film frumos. Actorii sunt buni, iar unele personaje sunt de-a dreptul bestiale. L-am văzut ca pe un “Pisica Albă – Pisica Neagră” românesc. Eu îi dau nota 10.

(Alt review, mult mai avizat şi mai frumos scris, pe Marele Ecran)

Creative Commons License