…care să-mi explice ce se întâmplă cu HTC Magic-ul Corinei. Bătrânul erou, care are vreo trei ani, s-ar putea să-şi fi dat obştescul sfârşit, însă eu mai sper în miracole.
De două zile, telefonul se blochează. Adică nu mai răspunde la comenzi, iar dacă e pus la încărcat, LED-ul rămţne aprins şi după scoaterea cablului din el. Se întâmplă aleator şi se rezolvă de la sine, tot aleator. Prima dată, rezolvarea a ţinut aproape o zi întreagă, apoi aparent toată noaptea, însă acum a început din nou. Nu porneşte ecranul cu niciun buton, nu mai sună (deşi nu e închis, dacă suni pe el) şi nu mai răspunde la comenzi.
Mă îndoiesc că Read More »
Dacă m-am înscris la secţiunea amuzanţilor de la concursul BlogJuan – la care încă aştept voturile voastre, dacă nu aţi apucat încă – asta nu înseamnă că nu pot fi romantic. Sau că nu sunt, sau că aleg să n-o fac.
Adrian, nu sunt amuzant cu orice preţ, iar înscrierea la secţiunea amuzanţilor nu înseamnă că sunt alpha doar prin acest atribut. Nu înseamnă că mi-e frică să arăt romanticul din mine şi nu înseamnă că nu sunt romantic. Ca o dovadă vie stă chiar minunea de fată cu care-mi împart zilele şi nopţile de aproape trei ani. Sunt absolut sigur că motivul pentru care e gata să-şi petreacă toată viaţa alături de mine nu sunt bancurile mele şi statusurile mele sarcastice. Dar sunt sigur că romanticul din mine a furat-o din alte poveşti. Read More »
Update: am mai scris despre BlogJuan: unu, doi.
Când am auzit de concursul BlogJuan, romanticul din mine a zis că trebuie să particip. Mă rog, mai degrabă când am văzut ce premii are. Problema e: particip ca romantic sau ca amuzant? Cui să-i cer sfatul? În cine să mă încred? Cine mă cunoaşte mai bine ca oricine şi poate să-mi zică orice despre mine? Evident, gagica. Aşa că m-am dus la ea şi am întrebat-o “iubito, io-s un om romantic?”. Ea a început să râdă de s-a ţinut de burtă. Deci, na.
Vreau să merg, deci, la Amsterdam, sub tutela Auraşului. Pe scurt, concursul organizat de Cremosso va trimite la Amsterdam sau Paris pe cel mai cel blogger din universul românesc. Cel mai amuzant sau cel mai romantic, adică. Iar dacă e vorba de amuzanţi, nu există nimeni mai amuzant ca mine în toată blogosfera românească.
Nu pot să-mi fac campanie, să vă explic de ce-aş fi eu un om amuzant. Pot doar s-o dovedesc, dacă aveţi vreo jumătate de oră la îndemână. Şi aveţi, că-i week-end. Citiţi, aşadar, toate linkurile următoare, ca să râdeţi. Read More »
Am schimbat serverul. Cel vechi, un VPS pe care probabil n-am ştiut să-l manevrez cum trebuie, era rapid la cursă lungă, însă tuşea foarte tare când intrau câteva zeci de persoane deodată pe blogul meu sau al Corinei. Sau mai rău, când scriam amândoi deodată şi intra lumea să le vadă pe ambele, de parcă se dădea pâine caldă. Nu o singură dată am fost nevoit să restartez Apache-ul sau chiar serverul, şi sunt sigur că am dezamăgit vizitatori şi pierdut comentarii mişto, pentru că răbdarea oricui are o limită.
De azi s-au cam propagat NS-urile şi ar trebui să vadă toată lumea blogul pe serverul nou. Acum lucrez cu Keyhost, care s-au ţinut multă vreme de capul meu să vin la ei şi au fost super amabili şi prietenoşi, mutându-mi chiar ei, în cursul week-endului, toate site-urile găzduite pe serverul vechi, fără ca eu să mişc un deget. Când am văzut ce nebunie a fost, m-a şi apucat jena, că n-aveau nicio obligaţie faţă de mine. Mulţam, băieţi!
Rugămintea mea, acum, e următoarea: Read More »
Îmi place baconul. Dar îmi place cu aşa o pasiune, cum nu-mi place nimic altceva în viaţa asta. Poate doar sânii.
Cele mai importante două condiţii pentru ca baconul să mă satisfacă sunt următoarele:
1. să fie crocant: baconul zemos, crud, prăjit timid, cât să nu scoată fum, e o mizerie. E o batjocură la adresa porcului care s-a sacrificat pentru ca tu să-i poţi mânca burta. E ca şi cum ai micţiona pe mormântul lui, dacă ar mai rămâne ceva din el cât să poată fi îngropat.
Read More »
Cel puţin în Timişoara, toamna asta a durat fix două zile, la sfârşitul lui septembrie. În momentul de faţă e jumătatea lui octombrie, e aproape ora prânzului şi afară e un grad sub 0.
Urăsc iarna.
În afară de prima zăpadă şi de sărbători, când simt “magia” la modul sincer (sunt om sensibil, familist, iertaţi-mă), urăsc iarna cu tot sufletul meu. Până în măduva oaselor mele degerânde. Nu mi-ar displăcea aşa tare iarna dacă ar fi, să zicem, peste 10 grade. Dar urăsc din tot sufletul să mă îmbrac cu zece şube, chiloţi de blană, izmene cu glugă şi trei perechi de ciorapi doar ca să mă pot duce să cumpăr oţet. Şi să-mi fie, în continuare, frig. Read More »
Acum aproape o săptămână, Corina s-a prezentat la uşă cu un espresor. Din toată gospodăria, eu m-am bucurat cel mai tare, mai tare ca un copil mic la bradul de Crăciun. De ce? Pentru că sunt un puturos şi mi-e foarte, foarte lene să fac cafea dimineaţa, chiar dacă eu sunt cel care se trezeşte cu două ore înaintea celorlalţi, responsabilitatea fiind, teoretic, a mea.
Espresoarele m-au fascinat dintotdeauna. Nu neapărat prin gust (deşi, în momentul în care faci cafea la o jucărie din asta, nu prea ai cum s-o greşeşti), ci prin viteză. Prin lipsa interacţiunii dintre om şi maşină, prin excluderea filtrelor, a rezervorului ce trebuie umplut de fiecare dată şi, mai ales, a cănii-rezervor care se sparge uşor şi des, şi să moară Cici dacă mai găsesc una compatibilă. Problema e că, dacă o cafetieră decentă poate fi găsită şi la 100 lei, espressoarele încep de pe la 350 de lei şi pot merge până la 2000 de lei. Bani care, fie că îi am sau nu, sunt destinaţi altor direcţii, mai urgente. Read More »
Aşa trebuia să se numească articolul pe care încerc de o săptămână să-l scriu despre Trupa Veche. Voiam să-l parafrazez pe Eminescu şi, în acelaşi timp, să exprim într-un mod creativ cum a fost concertul Trupa Veche de la Toamna Orădeană: au cântat doar melodii vechi, de la Vama Veche, cu două excepţii, anume melodii – evident – noi. Dar mi-am dat seama că vreau să scriu mai mult de atât. Da, a fost concertul care mi-a plăcut cel mai mult din weekend-ul trecut, da, solistul Bogdan e cel puţin la fel de bun pe scenă ca Tudor Chirilă şi da, de-abia aştept să-i văd în Timişoara.
Însă după concert am fost fericit. Read More »
Săptămâna viitoare, anume în 12 octombrie, are loc a doua ediţie a Social Media Sumit de la Timişoara. Ca data trecută, voi fi prezent acolo (la Hotel Timişoara, adică), însă de data asta nu doar ca simplu spectator, ci ca speaker. Voi avea alocat nişte timp în prima parte a conferinţei, unde vor mai vorbi alţi câţiva timişoreni (cu trupul şi/sau sufletul), anume Nebuloasa, Cristina, Andrei şi Dani.
Bineînţeles, vor fi prezente şi alte somităţi din Social Media, a căror listă completă o puteţi găsi chiar pe pagina programului SMS2. Participarea, ca de fiecare dată, este gratuită, însă pe bază de invitaţie, din pricina locurilor limitate. Invitaţiile se pot solicita printr-un simplu e-mail la gabriela.matei@revistabiz.ro cu datele tale de contact (nume, prenume, telefon, companie, funcţie) şi cu un paragraf despre ce subiecte sunt interesante pentru tine la eveniment.
Acum mai bine de două săptămâni am participat la o întâlnire cu doi reprezentanţi ai RMGC, anume Dragoş Tănase, directorul companiei şi Cătălin Hosu, purtătorul de cuvânt al acesteia. Întâlnirea a făcut parte dintr-o serie de evenimente de informare în legătură cu mineritul de la Roşia Montană pentru reprezentanţii pe Internet ai opiniei publice, bloggerii.
Eu am ajuns acolo fără vreo părere prealabilă. Sau, mai bine zis, fără să fiu de vreo parte sau alta a minei, poziţia mea oficială fiind “lasă-i, maică, să facă ce vor, că ştiu ei mai bine ca mine”. Pentru că tot ce ştiam despre Roşia Montană până atunci era că cineva vrea să caute aur acolo, iar nişte hipioţi în frunte cu Liviu Mihaiu şi cu Mihnea de la Luna Amară (pe care, de altfel, îl respect mult ca artist) au făcut la Roşia un festival muzical ca să salveze localitatea, dacă tot salvaseră deja Vama. În rest, Read More »
