După care, seara, ne-am jucat în zăpadă. Normal că mi-am luxat glezna şi că ieri mai mult mi-am cărat după mine piciorul stâng decât l-am folosit. După care am văzut şi eu poza care ne-a fost făcută, mie şi şuncii mele, în timp ce jucam Squash, şi am devenit subit conştient de dimensiunile mele (mi se întâmplă chiar şi mie uneori).

Asta aşa, ca să fiu entuziasmat şi altă dată să mă ridic de la computer. Cine vrea sfaturi de slăbit? Dau ieftin.

Cum comentezi? Mai fac şi eu mişcare

Ei, azi-noapte l-am luat lângă mine. De leneş ce sunt, pentru că voiam să-l folosesc ca telecomandă pentru computer. Bine, nu asta-i lenea cea mare, ci faptul că tableta, pe care o folosesc de obicei pentru asta, era descărcată şi mi-a fost lehamite să o pun la încărcat.

Iar azi dimineaţă pot doar să presupun că am oprit alarma în somn, că m-am trezit cu două ore jumate întârziere, doar pentru că l-am adus lângă mine. Fain aşa.

Cum comentezi? Când schimbi un lucru mic

Ideea generală e aşa: cât mai puţine zaharuri/glucide/carbohidraţi. În sensul că maxim 20 de grame pe zi, ceea ce înseamnă adio făinoase în orice formă (pâine, paste, spaghete, blat de pizza), cartofi în orice formă (nu, nici ăia natur sau fierţi pe abur nu-s buni), zahăr în orice formă (sucuri, fructe, legume ne-verzi, ciocolată, rahat, bere). Rămân: carnea în multele ei feluri, ouă, brânzeturi şi alte delicioase surse de proteine. Şi, bucuria românului, seminţele sunt acceptate în cantităţi de bun simţ.

Eu am reuşit, în mai puţin de două luni,

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Care-i părerea generală despre keto?

Cum comentezi? Care-i părerea generală despre keto?

Parcă se civilizează ţara asta cu fiecare an care trece. Am trecut în 2012 în Târgu Jiu, într-un restaurant din miezul oraşului. Oameni frumoşi, tineri şi nu doar, simţindu-se bine cu bun simţ. Am ieşit în centrul oraşului pentru artificii. Oameni frumoşi, tineri şi nu numai, veseli, cu şampania în mână, un ochi pe ceas şi altul pe artificii.

Părinţii-mi au dat raportul din centrul Timişoarei.

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Mai sus, tot mai sus

Cum comentezi? Mai sus, tot mai sus

Când am descoperit că nu-l mai am, am refăcut traseul de cu o noapte înainte, întocmai ca-n The Hangover: găsit bon de casă pentru o cutie de Rafaelo, dedus că am fost la nonstop să schimb banii, că n-aveam de taxi. Bineînţeles că nu l-am găsit, de unde am dedus că l-am uitat în taxi. Problema e că nimeni nu mai ştia cu ce firmă de taxi am venit, aşa că am purces înspre a suna la toate firmele din Timişoara, doar-doar a raportat vreun coleg un portofel cu acte-n el. Nope.

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Am întâlnit şi uituci fericiţi

Cum comentezi? Am întâlnit şi uituci fericiţi

Mâine, când ajunge, vreau să-l inaugurez cu stil. Adică vreau să mă uit la un film care să îi facă cinste. În HD, că doar nu l-am luat să mă uit cu el la YouTube. Ideea e în felul următor: lăsaţi-mi în comentarii sugestia voastră pentru cel mai frumos film din punct de vedere vizual, ca să fie primul pe care-l văd la monitorul ăsta. Sau mai multe, bineînţeles :)

Cum comentezi? Recomandaţi-mi un film!

Şi nu am făcut nimic.

Ne-am uitat la trei filme (eu chiar la patru) şi am mâncat pe fugă. Ne-am ridicat din pat doar pentru budă sau pentru a schimba filmul. Şi asta rar, că mi-am tras telecomandă la computer, ca să pot sta cocoţat în pat fără să fac absolut nimic.

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Duminica, cel mai bun remediu pentru orice

Cum comentezi? Duminica, cel mai bun remediu pentru orice

Am revăzut oameni excepţionali. Minunaţi. Uimitori. Anume, pe “băieţii din Alba”: Andrei, George, Marius şi Liviu. Eu unul nu mă mai satur de oamenii ăştia, care ar face absolut orice pentru ce-au ei, acolo, în Alba Iulia. Au fost ca nişte furnicuţe, ne-au făcut toate voile şi poftele, ca şi cum ar fost festivalul lor. Şi n-a fost; ba mai mult, nici măcar n-au mai prins pişcoturi. Iar George, săracul, atât de obosit a fost într-una din zile, că de-abia a mai putut să plece acasă să se culce.

Apoi

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Marele câştigător de la Alba Iulia

Cum comentezi? Marele câştigător de la Alba Iulia

Părinţii mei au ascultat folk şi rock de când mă ştiu. Dacă rock-ul era mai mult pe benzi de magnetofon, folk-ul încă e dosit, undeva prin casă, pe casete probabil de multă vreme demagnetizate şi viniluri prăfuite. Casete cu Poesis şi Pasărea Colibri, discuri cu Socaciu şi Şeicaru, mai apoi CD-uri cu Ducu Bertzi, Alifantis, nelipsitul Hruşcă şi alţi “dubioşi”. Poate de asta îmi place atât de mult azi muzica asta, sau poate de când îmi cânta mama muzica asta la chitară, acum mulţi ani. Dacă aş avea vreodată vreun lucru să i-l reproşez mamei mele, ar fi că nu-mi cântă atât de des pe cum mi-ar plăcea s-o aud.

În prima oră de muzică a clasei a cincea, profa de muzică ne-a dat temă de casă să învăţăm să cântăm două melodii la alegere, ca “preselecţie” pentru corul şcolii. Nu îmi amintesc acum raţionamentul alegerii melodiilor, însă pot doar să presupun că am cântat fix ce mi-a plăcut. Nu îmi amintesc una dintre melodii (ştiu doar că era ceva cântec vechi, românesc, pe care-l înregistrasem pe casetă de pe discurile bunicului meu), însă cealaltă era Cântec Şoptit. Că doar îmi plăcea.

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Mai avem nevoie şi de poezie

Cum comentezi? Mai avem nevoie şi de poezie

N-am mers tare. Nu îmi place să merg rapid, mai ales când sunt obosit. Îmi place, însă, să fiu eficient. Am urcat în maşină la 00:30? Am pornit, am ieşit din oraş şi am setat cruise control-ul la 110.

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Hai cu autostrada!

Cum comentezi? Hai cu autostrada!