Se discută de Huawei, ZTE, HTC şi alţi chinezi. Eu zic că Huawei vine tare din urmă ca producător, că şi HTC-ul era, acum nişte ani, doar un producător de telefoane care fabrica aparate pentru diverşi operatori şi, iată, acum e al doilea producător de telefoane, după Samsung. Hai, zic eu, poate şi după Apple.
“Bă! Te rog, nu lua numele Domnului în deşert!”, zise colegul cu iPhone.
*** Read More
Când am ajuns, am crezut că am nimerit greşit – eu creadeam că mergem la Belgrad, însă peste tot scria Beograd. Glumesc, glumesc.
Aşadar, ieri am fost prin capitala vecinilor fraţi sârbi, fiind una dintre cele mai lungi zile de anul ăsta de până acum. Care zi a început la ora 5, odată cu trezirea după patru ore de somn, şi s-a încheiat odată cu coborârea din autocar, la ora 23, când singurul lucru care mai conta pentru mine, singurul lucru pe care îl doream cu puterea întregului meu corp era să iau patul în braţe şi să nu-i dau drumul vreo 12 ore. Mai obosit de atât, după o excursie de o zi, am fost o singură dată, când am fost cu motocicleta de la Timişoara la Cluj şi înapoi, când am crezut că o să leşin de oboseală. Am fost cu agenţia timişoreană de turism Ultramarin (city break-ul de ieri a fost chiar ăsta), agenţie pe care-o salut şi căreia îi mulţumesc pentru o zi frumoasă :)
Drumul
Am plecat din Timişoara la ora 6:00 fix. Am fost două autocare al nostru a fost plin de tineret printre care eu, Corina şi prietenii bloggeri Richie, Anca, Raluca, Cristina, Dragoş, Andreea şi Roxana care nu mai bloguieşte, însă jurnaleşte la Opinia Timişoarei, . După un drum lung, cu pauze lungi şi dese (cheia marilor succese), presărat cu vocea din boxe a ghidului nostru personal, o minune de om simpatic, am ajuns în capitala Serbiei. Fără niciun incident, drumul a fost liber, însorit şi frumos. Read More
Cu 400 lei. S-a dat!
E cumpărat în 30 iulie 2010, deci are puţin sub doi ani, din care unul a fost ţinut în husă. E root-at (“cu jailbreak”, pentru cei mai din provincie) şi rulează un ROM custom, însă îl pot schimba sau pune pe cel iniţial înainte de a-l da. Suportă Android de la 2.1 până la 2.3.7, în funcţie de ROM.
E în stare foarte bună, nu perfectă. Are câteva urme de vremuri grele la colţuri, însă nu se observă decât la o inspecţie precisă, carcasa fiind mai rezistentă decât m-aş fi aşteptat vreodată de la un telefon non-Nokia. Per ansamblu, după doi ani arată mai bine decât arăta LG Optimus One-ul fratelui după o săptămână. Read More
Din când în când mai mâncăm supă la plic. Nu doar pentru că se face repede şi e ieftină, dar mai ales pentru că, Dan mi-e martor, e delicioasă. E consistentă în gust, indiferent dacă iau de pui sau de vită, cu tăiţei sau cu găluşte, de la Knorr sau Rollton, cu litere, cifre sau cu caractere sălbatice chinezeşti – însă e delicioasă. Cam ca la KFC – deşi ştii că în următoarele 12 ore vei defeca lavă, mănânci pentru că te lingi pe degete şi nu există în momentul ăla ceva mai bun de băgat în gură. That’s what she said.
Supa la plic e ca etnobotanicele: Read More
Tot văd pe bloguri articole promoţionale despre serviciul HBO GO, adică HBO pentru computer/telefoane/tablete. Am şi eu o întrebare, dar nu ştiu cui să i-o pun. Întrebarea. Aşa că o las aici, poate ştie cineva mai deştept ca mine să răspundă.
Sunt interesat de serviciul ăsta încă de acum vreo doi ani, când am auzit prima oară de el prin ţări străine, şi m-ar bucura foarte mult să mă abonez la el. Dar! Nu avem cablu şi, dacă am avea, sigur ar fi RDS, nu Romtelecom, iNES sau Pacris. Ei, Read More
Vorbeam cu colegul de birou mai devreme.
- Bă, zice, sâmbătă e meci mare, Poli-UTA.
- Pfoai, o să fie scandal, zic eu, sigur pe mine ca un om mare şi microbist desăvârşit, bucuros că ştiu ce se întâmplă între galeriile celor două echipe.
Colegul e mare fan, că veni vorba, iar eu nu-s în stare nici să dau un gol la FIFA12.
- Mare meci diseară, zice colegul după vreo oră.
- Cine, Poli-UTA? Nu ziceai că e sâmbătă? Read More
- Şi? Cum a fost?
- Oribil. Absolut oribil. Nu mai vreau să fac asta niciodată.
- De ce? Povesteşte-mi.
- Mi-e… mi-e şi silă să-mi amintesc. Avea un gust oribil, ceva ce n-am mai întâlnit niciodată. Un gust crud, amărui şi unsuros. Şi zeama… albă, lipicioasă… vai, cum mi se scurgea pe colţul gurii, îmi vine să plâng. Am şters-o cu mâneca, iar acum pata de pe cămaşă va trebui să rămână dovada dezgustului meu pentru întreaga zi. Am încercat s-o şterg de pe mânecă, frecând-o de pantaloni, însă mai rău am făcut… Read More
Mai presus de orice beneficiu mi-ar fi adus până acum faptul că scriu pe blogul ăsta, cel mai tare mă bucură când, din când în când, mă mai întâlnesc cu oameni pe care nu i-am văzut de ani şi ani de zile, cu care n-am vorbit din liceu, însă care îmi mărturisesc că-mi citesc blogul şi că le place foarte mult.
Ultima experienţă de felul ăsta am avut-o aseară, căutând o masă liberă la Read More
Gagică-mea-i jumătatea citită a familiei. Azi-mâine-i doctor în filosofie, predă ba pe la Universitate, ba pe la şcoli de blog, scrie frumos de-ţi vine să-ţi faci cărţi din blogul ei şi, când ne mai ciondănim, argumentează de mă lasă fără argumente. Ca femeile.
Problema-i, însă, când începe să-şi pună întrebări fără răspuns. Sau, mai grav, când îmi pune mie întrebări la care n-am răspuns. Să vă explic.
Duminică, în ziua dedicată prânzului La Mama Sîrb, mă sună fratelemeleu. Discuţia a decurs în felul următor: Read More
După studii îndelungate şi bine documentate, am reuşit să fac o statistică a comportamentului şoferilor din faţa mea, în momentele în care eu mă grăbesc, iar semaforul e roşu: Read More
