În aprilie 2009, când am întins-o cu familionul spre mare, mi-a venit o idee genială: să montez la parbriz, cumva, aparatul foto al fratelui, să-l leg la laptop şi să-l programez cu ceva soft special de la producător să tragă câte o poză la fiecare 30 de secunde, să le salveze direct pe laptop, urmând ca la întoarcere să le pun cap la cap, să pun o melodie peste şi să fac un clip mişto gen “România de la un capăt la altul – în 5 minute” – din Timişoara în Constanţa.
Cu o zi înainte de plecare am căutat, descărcat, configurat soft, făcut rost de invertor (aparat din ăla care-ţi face priză de 220V din bricheta de la maşină) pentru ţinut laptopul tot timpul la curent, gândit sistem inteligent de prindere a aparatului pe bord cu bandă izolatoare (eventual şi pâine cu scuipat, hehe), testat cu trepiedul acasă, făcut rost de prelungitor USB lung, să ajungă până în spate, la laptop. Ce mai, eram pregătit.
Cu două ore înainte de plecare, însă, mi-am dat seama că uitasem un detaliu: nu aveam baterii de schimb pentru aparat. Aşadar nu putea să stea pornit 12-13 ore, cât dura drumul. Fiind şi DSLR, nu se încărca de la USB. Am înjurat, m-am consolat cu gândurile că oricum mergem noaptea şi nu o să iasă pozele şi că oricum n-o să-i placă mamei aparatul acolo, că îi obstrucţionează vederea prin parbriz (ea e mai scundă, iar aparatul era mare).
Ei, e timpul să specific că acesta e un articol inscris in concursul trafictube.ro şi că, dacă o să câştig una dintre camerele oferite premiu, una din priorităţile mele legate de aceasta va fi filmarea unui drum Timişoara-Constanţa. Da, aş şi ţine-o în geam zilnic, poate-poate prind imagini cu ceva dobitoc trecând pe roşu sau ceva ambulanţă gonind spre cafea cu sirenele pornite. Dar prima prioritate ar fi filmarea drumurilor Timişoara-mare, Timişoara-Cluj, Timişoara-Reşiţa, Timişoara-Satu Mare, Timişoara-Târgu Jiu, drumuri pe care le fac de câteva ori pe an.
Pentru că, indiferent de starea drumurilor şi de şoferii patriei, peisajele româneşti dintre marile oraşe sunt speciale, frumoase şi merită văzute.
Deci, pentru cele (hai, fie, şi cei) care n-aţi aflat încă, diseară cânt în 
