Când am ajuns, am crezut că am nimerit greşit – eu creadeam că mergem la Belgrad, însă peste tot scria Beograd. Glumesc, glumesc.
Aşadar, ieri am fost prin capitala vecinilor fraţi sârbi, fiind una dintre cele mai lungi zile de anul ăsta de până acum. Care zi a început la ora 5, odată cu trezirea după patru ore de somn, şi s-a încheiat odată cu coborârea din autocar, la ora 23, când singurul lucru care mai conta pentru mine, singurul lucru pe care îl doream cu puterea întregului meu corp era să iau patul în braţe şi să nu-i dau drumul vreo 12 ore. Mai obosit de atât, după o excursie de o zi, am fost o singură dată, când am fost cu motocicleta de la Timişoara la Cluj şi înapoi, când am crezut că o să leşin de oboseală. Am fost cu agenţia timişoreană de turism Ultramarin (city break-ul de ieri a fost chiar ăsta), agenţie pe care-o salut şi căreia îi mulţumesc pentru o zi frumoasă :)
Drumul
Am plecat din Timişoara la ora 6:00 fix. Am fost două autocare al nostru a fost plin de tineret printre care eu, Corina şi prietenii bloggeri Richie, Anca, Raluca, Cristina, Dragoş, Andreea şi Roxana care nu mai bloguieşte, însă jurnaleşte la Opinia Timişoarei, . După un drum lung, cu pauze lungi şi dese (cheia marilor succese), presărat cu vocea din boxe a ghidului nostru personal, o minune de om simpatic, am ajuns în capitala Serbiei. Fără niciun incident, drumul a fost liber, însorit şi frumos. Read More »
După studii îndelungate şi bine documentate, am reuşit să fac o statistică a comportamentului şoferilor din faţa mea, în momentele în care eu mă grăbesc, iar semaforul e roşu: Read More »
November 14, 2011 – 10:28
Azi-noapte am făcut, între Alba Iulia şi Timişoara, 2 ore şi 25 de minute, cu tânărul Logănel care chiar în timpul acestui drum a împlinit frumoasa vârstă de 50.000 de kilometri. Vineri, la dus, am făcut 3 ore şi toată lumea s-a mirat. “Ai mers ca nebunu’”.
N-am mers tare. Nu îmi place să merg rapid, mai ales când sunt obosit. Îmi place, însă, să fiu eficient. Am urcat în maşină la 00:30? Am pornit, am ieşit din oraş şi am setat cruise control-ul la 110. Read More »
November 10, 2011 – 14:30
La ora la care citiţi asta, eu voi fi plecat înspre Alba Iulia de câteva minute, împreună cu Tiţa. Sper. Unde ar trebui să ajungem cu bine cândva înainte de 19:30, dacă n-are cumva Huidu drum prin zonă.
Acolo ne-om întâlni cu Andrei Dobra, George “vezi că vin cu creioane colorate la mine” Andone, alţi doi bloggeri albanezi care nu-s trecuţi oficial pe niciunde, deci nu ştiu de unde Satană să-i iau, da’ pot să presupun cine-s. Pe lângă asta, gaşca de obstrucţionanţi care vom fi venit din ţară va fi completată de Vlad Dulea, Feri Teglas, Diana Câmpean, Alex Ciucă şi Geambaşu’ de Aur. Suntem 11 la numărătoare? Unu, doi, patru… suntem.
Aparatu-l am, laptopul la fel, telefon este, chiloţi curaţi pun mintenaş, o fisă de 50 de bani, în caz că mă duc la Kaufland după baxuri de bere e în buzunarul special, GPS-ul e setat bine, CD-urile cu folk sunt calde încă. Totul e minunat.
Organizator: Consiliul Județean Alba, iar parteneri în organizare sunt: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Teatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor Alba Iulia, Casa de Cultură a Studenților Alba Iulia, Alba Mall, Art Cafe Downtown
Am revenit la Oradea, că-s concerte româneşti şi oameni faini. Atât de faini, încât atunci când ne-am văzut în backstage la Şuie Paparude, n-am putut face altceva decât să facem planking pe scenă. Dap, cu Zicu.
Mi-era dor de un eveniment de genul ăsta. Oricât de mult aş fi făcut mişto de manifestări “câmpeneşti” în pieţe publice în perioada mea alternativă, nu poţi nega frumuseţea unui concert în aer liber şi energia pe care o generează acesta. Aseară, între David Bryan, Fly Project şi Şuie Paparude, nişte mii de oameni au sărit şi s-au înghesuit în faţa scenei ca descreieraţii – pentru că aveau în faţă formaţiile lor preferate. Fix ca mine acum o lună.
Cât despre artişti, nu ştiu cine e David Bryan. Read More »
September 24, 2011 – 13:40
Scuzati lipsa diacriticelor, insa iPadurile primite spaga nu sunt localizate in romana…
Aseara, intr-o minunata seara de vineri seara, a fost prima seara dintre toate serile festivalului. Aseara, deci. Am ajuns la tanc pentru a prinde inserarea si inceputul festivalului Toamna Oradeana, unde badge-ul de “all access” mi-a permis accesul… peste tot, in special in fata scenei, unde de abia am asteptat sa ajung, ca sa fac poze. Sunt sigur ca daca nu mi-as fi uitat aparatul foto la Timisoara, pozele ar fi iesit chiar mult mai faine decat cele pe care nu le-am facut, din lipsa unui aparat foto. Ma rog, a facut cel putin Laurentiu poze de sa ne saturam.
Fiind primul weekend, a inceput timid, cu vreo 2000 de oameni in public, insa misto tare – formatii de dans locale, un pusti de vreo 9 ani care canta ceva pop (imi imaginez cum ar fi fost sa am eu 9 ani si sa am in fata 2000 de oameni care sa ma aplaude si sa danseze in fata mea) si doua gagici cu voci absolut speciale. Iar azi ne asteapta tratament si mai misto.
Regretul meu cel mai mare e ca nu pot fi aici luni: canta Emeric Imre. Insa voi fi aici weekendul urmator, cand va fi Targul Palincarilor, si weekendul de dupa el, cand o sa fie concerte misto (Suie Paparude, Trupa Veche, Zdob si Zdub etc). Ca-i aproape de Timisoara, trenul are aer conditionat si oradenii-s mai ospitalieri decat niste oameni din alta parte care nu sunt atat de ospitalieri. Gen.
September 23, 2011 – 08:33
Aflat deja la ediţia cu numărul 20, festivalul Toamna Orădeană ne-a întins o invitaţie de a petrece un weekend în sânul oraşului Oradea. Mie, Corinei, Cristinei, lui Richie şi lui Maka. Curioşi din fire, eu şi jumătatea-mi am acceptat invitaţia în doi timpi şi trei mişcări, mai ales în condiţiile în care Oradea e un oraş frumos şi interesant, aşa că zilele astea vom raporta direct din capitala Bihorului, unde-am mai fost şi acum o lună şi ne-a plăcut rău. Ceilalţi trei copii au acceptat şi ei, însă nu ştiu dacă în doi timpi şi trei mişcări.
Programul festivităţilor, pentru cei ce doresc să ia parte la ele, se găseşte aici. Include Read More »
September 22, 2011 – 10:19
Când plec la drum, îmi place să fiu eficient.
Prefer să nu opresc pentru nimic altceva decât baie, restul nevoilor putând fi satisfăcute şi în maşină. Sandvişuri din benzinării, cafea to go, suc şi apă tot aşa, iar scrumieră există şi în maşină. Hai, pentru drumurile de peste 8-9 ore accept o pauză de-o jumătate de oră. Logica mea e simplă. Sunt în punctul A şi trebuie să ajung în punctul B. Fie că punctul B e destinaţie turistică, business sau pleasure, prefer să pierd timpul după ce ajung acolo, putând servi şi-o bere, şi-o măslină, decât pe drum. Mai ales la ce drumuri avem noi.
Şi nu e rău deloc. Cu logica asta ajung la Târgu-Jiu în 4 ore prin munţi şi la Budapesta în 3, mergând legal.
September 11, 2011 – 15:02
Am pierdut primele trei vizite din turul mărcilor clujene din acest week-end. Din motive bine întemeiate, deşi mie şi altor ne-a plăcut să glumim că eu am venit la Cluj doar pentru mâncare şi băutură. Iar în prima zi chiar a părut să fie aşa, pentru că, dacă am lipsit de la vizitele la Jolidon, Farmec şi Vitacom, am ajuns la fix pentru prânzul de la Memo 10 (restaurantul primăriei clujene), după care am continuat cu Napolact şi cina la Ludwig Bavarian Bierhaus.
La Napolact a fost Read More »
September 6, 2011 – 13:17
Când eram eu tânăr, vacanţa însemna cel puţin trei luni de stat în soare şi frecat duda pe te miri unde. Asta până când am devenit om serios, cu joburi şi responsabilităţi, când s-a redus la una-două-trei săptămâni pe an – vacanţa transformându-se în “concediu”.
Anul ăsta, însă, situaţia n-a fost aşa roz. Dintr-o treabă în alta, am ajuns să nu pot avea şapte zile consecutive libere. Dar nu-i bai, pentru că în ultima lună:
- Am fost la Sziget Festival/Budapesta şapte zile. Că am lucrat şi din Budapesta e una, că o zi am pierdut-o aducând fratele înapoi în ţară e alta. Dar am reuşit să văd Prince, Gogol Bordello, Kate Nash, White Lies, The National, Manic Street Preachers şi alte “nimicuri” din astea.
- Am fost aproape două săptămâni “la ţară”, de unde am reuşit să lucrez la umbra terasei, pe marginea piscinei, înainte de un foc de tabără imens.
- Am fost la Moneasa, Băile Felix şi Oradea. Aşa, de week-end, dar am fost.
- Am fost la Peninsula.
Şi nu e tot: Read More »
