De ce am început să iubesc IE7

Post tehnic, cu geek words.

Slujba mea, care presupune să codez cu plăcere HTML şi CSS, mă obligă să testez tot ce fac în toate browserele disponibile, ceea ce înseamnă că pe staţia de lucru am instalate Firefox 2 şi 3, Opera, Safari, Internet Explorer 6 şi 7. Folosesc ca browser implicit Fx3, deci codez să-mi iasă treburile bine în el, în primul rând, după care verific şi în restul. Codez conform standardelor W3C, deci în 100% din cazuri am rezultate identice în Firefox, Opera şi Safari. Problema intervine, însă, la Internet Explorer.
Continue reading »

Dragă TVR,

Te-aş ruga, dacă se poate, să redirecţionezi din banii pe care ţi-i plătesc, deşi n-am mai văzut cum arată un televizor de vreo doi ani, spre serverele tale pe care-ţi ţii pagina de interneţi.

A început Euro 2008, deci The server at www.tvr.ro is taking too long to respond, ceea ce înseamnă că nu pot privi meciurile online, ţigane.

Te rog să iei măsuri.

Cu drag, al tău
Ovidiu Sîrb

Vara

Ştiţi ce urăsc eu vara? Nu, nu canicula. E frumos pe caniculă, umblă gagicele dezbrăcate. Nu. Ţânţarii mă oftică.

De exemplu, monstrul ăsta:

Bine, poza n-am făcut-o eu, că dacă îl prindeam pe unul în postura asta îl pozam deja şters de pantaloni. Dar ideea contează. La mine în familie, eu sunt cel cu ghinionul de a fi muşcat de ţânţari. Unii îmi zic că am sângele dulce, de aia mă muşcă. Altele îmi zic că sunt un dulce, de aia mă muşcă. Mă fornichez în el sânge dulce, mai bine mă lipsesc.

Deja e plin de ei, şi încă nu e cât de rău se poate, încă îi mai pot controla. Pentru ucis folosesc pastile, pentru muşcături am cremuţă din aia chinezească, care nici ea nu mai e ce era odată. Dar vine vara şi nu mai mor nici cu pastile. Şi sunt nesimţiţi, vedea-i-aş desert de păianjen, mă muşcă cu mine de faţă. Şi mă umflu tare, şi mă mănâncă. Ce-i de făcut?

hi5

Nu am date exacte, dar dacă ar fi să fac o presupunere, aş zice că peste 80% din utilizatorii de interneţi cu vârsta între 15 şi 25 de ani au cont de hi5. Pe de o parte e un lucru bun şi util: dacă eşti băiat deştept, îţi faci din treaba asta un avantaj, putând găsi cu puţin efort pagina oricărei fete care îţi trezeşte interesul, chestie care te poate ajuta mult, de la documentare faţă de interesele respectivei şi stilul de abordare care trebuie abordat (?!?) până la o modalitate rapidă de contact (gen “dă-mi şi mie id-ul tău că-mi eşti simpatică”).

Pe de altă parte, însă, mi se pare o chestie tristă, în momentul în care observi felul majorităţii celor de acolo. Căutând azi profilul unei fete (), profil pe care după circa o oră jumate nu l-am găsit (ceea ce zice una din două despre fata respectivă: 1. e chiar mai cu capul pe umeri decât mă aşteptam; 2. nu are acces la internet - puţin probabil), am trecut prin multe liste de “friends” ale cunoştinţelor ei. Şi am observat nişte chestii, după cum urmează.
Continue reading »

Aoleu, taximetrişti!

În următoarele rânduri voi folosi cuvinte urâte la adresa taximetriştilor*.

Azi am luat parte la apogeul nesimţirii taximetriştilor din Timişoara. Să vă povestesc. Eram la semafor, aveam taximetrist în faţă. Se face verde, el stă. Aştept, stă, aştept, stă, îi trag un claxon scurt, de atenţionare. Pleacă, eu în spatele lui. Trecem de intersecţie, semnalizez dreapta, să vadă şi ăia din spate, şi ăia din faţă că urmează să parchez cu prima ocazie cu care găsesc un loc liber pe dreapta. Ochesc două locuri libere chiar în faţa porţii mele, lângă maşina lui tata. Trag încetişor dreapta, să mă pregătesc să intru. Boul din faţa mea pune avariile şi se opreşte paralel cu şoseaua, blocându-mi locurile de parcare. Îl claxonez. Ce credeţi că face? Trage dreapta şi parchează pe AMBELE LOCURI! Păi mai futu-ţi morţii mă-tii de dobitoc, vedea-ţi-aş Loganul în Bega, nu mă laşi să parchez în faţa casei mele, pentru că tu stai după pizda de la schimb valutar?

__________________
*puiului de taximetrist care-mi citeşte blogul: tac-tu e băiat finuţ, a scăpat de gura mea spurcată.

Faruri de ceaţă

Am un prieten care a fost prins la unguri cu proiectoarele de ceaţă pornite, deşi nu era ceaţă. Poliţistul l-a întrebat, respectuos, într-o română pocită, “unde ceaţa?”, prietenul n-a ştiut unde ceaţa, iar poliţaiul i-a dat de ales între amendă vreo 150E şi “atenţie şi mergeţi mai departe”, adică şpagă de 10.000 forinţi, pe undeva pe la 40 de euroi. Problema nu e şpaga, ci farurile de ceaţă. Ungurii au o lege care le interzice folosirea fără a exista condiţii necesare. La noi de ce nu se poate da aşa o lege? Sau dacă cumva este, de ce nu o pune nimeni în aplicare? Am fost ieri plecat din oraş şi am înnebunit din cauza proiectoarelor de ceaţă ale şmecherilor şi din cauza fazei lungi a nesimţiţilor.

Coaie, farurile şi stopurile de ceaţă se folosesc când e nevoie de ele, nu tot timpul. Uite, un grafic frumos, ca să ştii data viitoare:

Iar ţie, celui care te-ai ţinut în curul meu azi-noapte în tot Belinţul şi Topolovăţul cu mini-gipanul tău de căcat cu faza lungă şi halogene galbene pe bară, îţi doresc să loveşti un stâlp şi să mori încet, mâncat de cancer.

Povestea cu Renault-ul

…începe la câteva zile după Revelion.

E vorba Răzvan şi maşinuţa surorii lui (’lo, pisi), un Renault Twingo micuţ, frumos şi nervos. Poveste lungă scurtă: polei, scuar între roţi, maşina îndoită bine. În 9 ianuarie a fost băgată în service, la Auto Europa. După care a fost verificată starea ei tot la două săptămâni. Răspunsurile au variat. “Nu e gata”, “Nu ne-am apucat”, “Mâine puteţi veni după ea”, “Ştiu că am zis să veniţi azi, dar a mai intervenit ceva, trebuie schimbată cutia de viteze”, “Nu ştim cât mai durează”, “Casco nu acoperă tot”, “Nu vă dăm garanţie” etc.

Asta aproape trei luni, în care i-am tot recomandat Roxanei să-l pună pe frate-su să se ducă la ei ori cu OPC-ul, ori cu o sticlă de ceva bun.

Luni, 7 aprilie, porneşte un fax către Auto Euopa [jpg], în care, în principiu, scrie că ori e gata joi maşina, ori se recurge la OPC şi instanţele de judecată.

Nici un răspuns până miercuri. Joi dimineaţă Răzvan se prezintă la Auto Europa cu o doamnă de la OPC, iar cei de la auto Europa declară că “Dar vai, maşina e gata, e brici, merge bine, se poate lua deja, aveţi şi garanţie pe reparaţie, că noi dăm garanţie la toată lumea” (citat, evident, aproximativ).

Ieri, adică vineri 11 aprilie, Roxana se plimba cu maşinuţa ei. Dar fără capace.

Ideea e că, aparent, şi la case mai mari e nevoie de un imbold ca să facă treabă. Nu cred că era nevoie de trei luni să îndrepte o tablă şi să schimbe o cutie de viteze, mai ales că termenul dat iniţial de service a fost de două săptămâni. În fine, s-o conducă fericită.

Sfântul Valentin

Mă bucur că momentan n-am suflet pereche. Pentru că vine 14 februarie, marea sărbătoare a îndrăgostiţilor cu care nu ştiu ce legătură au românii, că e cu zece zile înainte de adevărata zi românească a îndrăgostiţilor.

E doar un prilej pentru televiziuni să difuzeze emisiuni tematice de căcat, un prilej pentru negustorii de mesaje scurte să-şi mărească vânzările, un prilej pentru reviste să pună inimioare pe prima pagină şi să dea sfaturi pentru cadouri de Valentine’s Day. Nu e nimic mai mult decât o săptămână de reduceri şi oferte roşii. Nimic mai mult decât o ocazie ca toţi bloggerii să-şi facă rost trafic şi click-uri pe Adsense din căutări pe Google cu “mesaje de valentine’s day”. De unde până unde, fraţilor, atâta entuziasm pentru o sărbătoare importată dintr-o cultură atât de căcăcioasă precum cea a Statelor?

Ziceam că mă bucur. Mă bucur pentru că nu are nimeni aşteptări de la mine, nu o să se aştepte nici o fată să îi iau ciocolată în formă de inimioară, pluşuri în formă de inimioară, felicitări în formă de inimioară sau flori în formă de buchet. Nu am cui să mă simt dator. Pentru că da, în momentul în care toată prostimea merge într-un sens, cu ochelarii-i de cal în funcţiune, parcă te simţi vinovat dacă refuzi să îi faci cadou iubitei măcar ceva simbolic. Aşa, Manuela nu-mi cere nici măcar apă.

Ca să nu uit, cu ocazia că urmează această minunată zi, am aici o felicitare care mi se pare mult mai potrivită pentru ziua de 14 februarie 2008 (şi mi se pare normal să fie în limba engleză, pentru că - nu-i aşa? - suntem o ţară de anglofili):

Mai multe aici.

Şi încă una de la Grigore (dar atenţie, că nu e pentru copii sau oameni sensibili la sânge!) aici.

Şi luaţi şi o melodie de dragoste, că m-am enervat. În rusă.

Continue reading »

Zebra morţii

Domnilor şi doamnelor care sunteţi responsabili şi respectiv responsabile cu drumurile din Timişoara, am şi eu o rugăminte. Aveţi milă de un biet copil care circulă corespunzător, pe trecerea de pietoni, şi nu mai lăsaţi pe străzi treceri care nu duc pe trotuar, ci în gard. Vorbesc de intersecţa nou refăcută de la Pestalozzi cu Pârvan. Mini-sensul girator(iu?) de-acolo.

După cum se observă în poza pe care veţi face clic cu butonul mausului în clipele următoare:

Păi băi frate, mergi grăbit spre facultate, te uiţi la picioare să nu calci într-o groapă, o baltă sau un căcat mai obraznic lăsat de-un câine sau aurolac şi te iei după linii, că aşa te-au învăţat părinţii. Treci strada şi dai în gard? Aşa şoc n-am avut în viaţa mea. Trec frumos, atent să nu mă împiedic de bordură, că-s un ameţit, şi mă cac pe mine când văd că n-am unde urca şi maşinile vin din dreapta mea cu viteză respectabilă. E drept, lângă trecerea asta mai este una, care duce la trotuar. Eu, prost, n-am văzut-o, mea culpa. Îmi iau alifie, mă aplec şi mă ung singur. Dar alifia voastră unde e, domnilor de la ADP? E atât de greu să ştergeţi nişte linii de pe asfalt? Sau, dacă tot aţi pus gard pe o parte, să puneţi şi pe cealaltă?