Iniţial, refulaţia asta trebuia să fie una privată. Voiam să-ţi trimit un e-mail, dar pentru că te ştiu beat la ora asta şi pentru că ai greşit atât de grav, vreau să ai postul ăsta în reader (dacă nu cumva, din exces de zel, m-aşi şters şi din reader, mi-ai dat unfollow pe twitter, mi-ai şters numărul din agendă, ai ars pozele cu mine şi m-ai alungat din viaţa şi amintirile tale). Da, frumos din partea mea ar fi fost să ţin problema noastră privată, dar din moment ce te-ai căcat în jucării şi mi-ai dat muie pe Twitter, nu pot decât să-ţi întorc favoarea.
Am avut o discuţie în noaptea asta. Una aprinsă, în care tu te-ai aplecat asupra mea şi mi-ai zis “dacă mai ţipi la mine” (aici am crezut că-mi fuţi una) “îţi iau privilegiile de administrare” (phew). Eu te-am asigurat că vreau să ne calmăm, am coborât tonul vocii, mi-am cerut scuze şi am spus ce am avut de spus. Nu m-ai lăsat să termin, în schimb ai întors spatele şi mi-ai dat lovitura decisivă: “Da, deci ţi-am luat privilegiile”.
Într-adevăr, am ajuns acasă, iar contul de pe tm99blog îmi era şters. Pe deasupra, deja primisem o muie pe Twitter, iar un urmăritor (invydios, ca să fiu subtil) de-al tău te aproba, fără să ştie ce s-a întâmplat.
Prieten drag (care deja “mă regreţi” – după cum, din nou, te plângi pe Twitter -, deşi ţi-am înghiţit şi căcaturi spuse mie, despre mine, şi căcaturi spuse iubitei mele, chestie care nu se face), în seara asta eşti beat. Înţeleg oarecum. Sunt sigur că, dacă am fi fost sobri amândoi, am fi avut o altfel de discuţie, care să nu se fi încheiat prin băgarea pulii tale în tot şi plecarea ta acasă fără nicio concluzie. Îţi condamn comportamentul, dar mă gândesc şi la faptul că “vorbeşte vinul pentru tine”, după cum spunea un ilustru poet al vremurilor noastre.
Ne-am certat pe tema tm99blog. Întrebările tale:
1. De ce nu te-am întrebat nimic înainte să postez ceva?
- Pentru că nu ai mai postat nimic pe site din martie.
- Pentru că, până să apuc să scriu şi eu, s-au ocupat de site doar Richie şi Tomata.
- Pentru că ai rărit-o chiar şi cu întâlnirile, toate motivele astea dându-mi de înţeles că ai alte priorităţi şi că e păcat să lăsăm să moară aşa o comunitate doar pentru că tu nu mai ai timp de ea.
2. De ce am postat întrebarea în legătură cu ce facem săptămâna viitoare (post pe care nici nu îmi vine să cred că ai fost aşa un om de nimic încât să-l ştergi, după ce toţi bloggerii timişoreni cărora le pasă şi-au dat cu părerea), adică de Halloween, după ce tu îmi ziseseşi că vrei să facem ceva?
- unu la mână, mi-ai zis că vrei să facem ceva după ce ţi-am zis eu că iau iniţiativa să facem ceva.
- doi la mână, eram în faţa ta când ţi-am zis verde în faţă, entuziasmat de ideea mea şi de soluţia ta, că postez fix în acel moment întrebarea pe tm99blog.
- trei la mână, nu am impus nimănui o locaţie şi o modalitate de desfăşurare a zilei de 31 octombrie. Nici măcar nu am sugerat una, că veni vorba. Căci asta te doare pe tine, că tu discutaseşi cu omul ăla să ţinem party-ul la el în bar. Eu am întrebat doar dacă e dispusă lumea să îşi mişte cururile la o petrecere tematică, restul urmând a fi discutat ulterior.
3. De ce am scris trei posturi (pe care încă nu îmi vine să cred că le-ai şters).
- pentru că atât a fost nevoie ca treaba să meargă. Dacă firma de hosting te taxează la caracter, sunt sigur că blogosfera timişoreană va pune câte ~84 de bani de căciulă pentru a acoperi banda consumată de cele trei posturi. Consider că seara de azi a fost una reuşită şi a meritat fiecare bit consumat de refreshurile bloggerilor timişoreni.
- că veni vorba, te lamentai că am scris 3 posturi pe “site-ul ăla pentru care EU scot bani din buzunar, EU mă duc la bancă, EU îl plătesc”, la două săptămâni după ce scriai un post în care înjurai un blogger că nu-ţi recunoaşte meritele, post în care te lăudai că scoţi mii de euro pe lună din blog. Mă gândesc că 5E pe lună, cam cât e un hosting minim de care are nevoie tm99blog, nu-ţi prea face gaură în cont. Pentru comunitatea la care ţii tu atât de mult.
- ca să nu mai aducem vorba că acum un an jumate ai strâns câte un milion de căciulă de la cei care au avut încredere să-i dea, “pentru ONG”-ul tm99blog, bani care acum sunt la Elodia în poşetă: sunt undeva, 100%, dar nimeni nu ştie unde. Mă gândesc că ăia ar acoperi cele câteva sute de caractere folosite în cele trei posturi pentru care scoţi bani din buzunar, deci trece-le la mine în cont.
Finalul discuţiei, după cum cred că-ţi vei aminti mâine, chiar dacă puţin ceţos, a fost următorul: eu am ridicat vocea, rugându-te să mă laşi să zic ce am de zis. Tu m-ai ameninţat că dacă nu cobor tonul, îmi razi privilegile, au mamă, iar eu m-am conformat. M-am calmat şi am continuat să îmi expun punctul de vedere, iar tu mi-ai întors spatele, ai plecat şi mi-ai ras tot, au.
Amice, eşti beat. La fel de beat cum ai fost când ai urlat la mine că sunt prost doar pentru că am zis că mi-a plăcut filmul acela, la fel de beat cum ai fost când ai urlat la a ta (acum fostă) prietenă că vrei să te desparţi de ea, doar pentru că pitong, la fel de beat ca atunci când te-ai dat la prietenele altora, la fel de beat ca în seara asta, când ai făcut avansuri nevestei altuia, chiar dacă el era acolo şi era pregătit să te rupă cu bătaia, la fel de beat ca atunci când ai urlat după prietena mea să-ţi arate sânii, moment în care doar mila faţă de alcoolemia ta m-a oprit să nu sar cu capul fix în nasul tău, chiar dacă eram şi sunt conştient că aş fi ieşit şi eu cu vânătăi de acolo.
Plecând de la această premisă, sunt pregătit să accept, din nou, scuzele tale. Ştiu, însă, că eşti prea mândru şi prea orgolios să mi le oferi. Te cunosc şi nu-mi fac speranţe. Te cunoaşte toată lumea şi ştie că aşa ceva e puţin probabil să se întâmple. Îmi rezerv dreptul, însă, de a considera muia de pe Twitter primită gratuit, fără să o merit, drept pentru care nu pot decât să consider că e obligaţia mea să ţi-o returnez intactă, încă sigilată, în ambalajul original.
), cine a câştigat: o trupă de prepubescenţi cu numele Phenomenon, cu următoarea piesă:
