Category Archives: Nervi

Cineva să-mi explice

Puţină istorie. Piaţa Badea Cârţan, anume partea pe care o vedeţi în poză, a fost refăcută acum vreo zece ani. S-au tăiat vreo doi metri din trotuarul lat de vreo trei, pentru a face loc maşinilor. După ce s-au încheiat lucrările, am aflat că nu s-a făcut loc pentru a parca maşinile, ci pentru a doua bandă, alegere total inutilă, în condiţiile în care locul ăla e o piaţă, deci un loc unde oamenii vin cu maşina ca să cumpere ţelină şi leuştean. Maşina aia trebuie parcată, că nu poţi trece printre mesele cu varză cu tot cu ea. Doar nu e Tico.

Ei, locuitorii de vis-a-vis de piaţă, ca cum ar fi, să zicem total la întâmplare, familionul Sîrb, au parcat maşinile cum au ştiut ei mai bine şi mai practic: aşa cum le vedeţi în poză. După care au venit băieţii de la drumuri şi au trasat locurile de parcare paralele cu trotuarul. Locuitorii zonei au decis că băieţii de la drumuri sunt nişte dobitoci şi au trasat, complet din greşeală, liniile paralele în loc să le traseze cum ar fi logic, în condiţiile în care nici aşa nu ajung locurile măcar pentru locatari, fără să luăm în calcul şi pieţarii care-şi parchează maşinile amboulea timp de 3 luni, fără să luăm în calcul şi vizitatorii pieţei. Aşa că au (mă rog, am) continuat să parcheze precum în poză.

Ei, acum vreo doi ani au pus semn că cum ar fi parcarea paralelă. Aşa, cu litere, să citească tot omul. Semnul ăla e, din nou, ignorat, din motive evidente: nu sunt destule locuri de parcare pentru toată lumea.

Acum o lună, însă, a apărut încă un semn: vreo patru locuri (două dacă le considerăm paralele cu şoseaua) sunt rezervate pentru ceva instituţie care habar nu am unde e.

Iar acum o săptămână, când am trecut pe acasă, am văzut ce vedeţi şi voi în poza de mai jos:

WHAT THE SHIT?!?

Deci, poate să-mi explice cineva unde căcat am voie şi unde nu am voie să parchez, ţinând cont că poarta ce se vede puţin în stânga, chiar de după stâlp, e poarta de la casa mea?

Valea lui Liman

Cine-a zis că România e o ţară frumoasă, dar păcat că e locuită, avea mare dreptate.

Valea lui Liman e un locşor mai retras din judeţul Timiş, într-o – evident – vale. Localitatea, dacă se poate numi aşa, e decât un complex turistic, fost al Petrom-ului, actualmente proprietatea companiei care produce lactatele cu cel mai random nume vreodată, “Simultan”.

Mă, locul e minunat. E curat, e între dealuri, e retras. Căsuţele de lemn sunt curăţele, deşi sărăcăcioase, ştrandul e aranjat, cu gazon, duşuri, treburi. Iar noaptea, stelele sunt mai multe şi mai aproape decât le-am văzut vreodată. Oamenii, însă, sunt dintr-o cu totul altă lume.

Recepţionera era o fată de vreo 15 ani, Read More »

Nişte sfaturi

Sau mai degrabă, rubrica de sugestii/reclamaţii. Pasiv-agresiv în nicio ordine clară.

  • În momentul în care ai o comunitate, indiferent de natura ei, şi angajezi un om care să comunice cu ei, omul de PR, asigură-te că ştie vorbi şi scrie limba română corect.
  • Dacă la un moment dat ai avut nevoie de bani urgent, cineva ţi-a împrumutat banii ăia urgent, iar tu te-ai angajat că îi returnezi la fel de urgent, asigură-te că poţi să o faci urgent. Când tu ai primit banii la prima oră, iar cineva-ul care ţi i-a împrumutat stă un an mai târziu şi se împrumută de bani de la alţii mai norocoşi, ceva pute.
  • Dacă mă cunoşti, nu încerca să-mi vinzi un preţ mic. Încearcă să-mi vinzi o experienţă bună; dacă e cu adevărat bună şi o mai şi ambalezi bine voi plăti pe ea cât ceri. Marketing 101.
  • E social acceptabil acceptat că lumea cam face pipi în mare. Asigură-te, însă, că nu o faci de pe mal, din picioare, cu boltă. Note to self.
  • Dacă ţi-ai omorât în bătaie proverbialul cal, asigură-te că poţi să te opreşti la timp din a-i lovi cu sete cadavrul.

Protestele din Piaţa Victoriei – un real succes

Lumea s-a strâns până la ora 11 în Piaţa Victoriei. Se vehiculează numere între 20.000 şi 40.000. La ora 13.30 au început să plece, dansând “dansul pinguinului. Clar?

Aşadar, sindrofia din Piaţa Victoriei a fost un real succes pentru că:

  • Mii de bugetari din ţară au frecat menta prin Bucureşti.
  • Au avut ocazia să o pună de un picnic chiar în inima Bucureştilor.
  • Televiziunile au avut ocazia să arunce titluri gen “Miting de proporţii” peste imaginile cu bătrânii cântând şi dansând în Piaţă.
  • Am avut parte (atât ei, de acolo, cât şi noi, din spatele monitoarelor) de un concert GRATUIT Cerebel. Fanii Iris au fost dezamăgiţi, însă.
  • După două ore jumate, au plecat, pur şi simplu, făcând “dansul pinguinului”, pentru că, nu-i aşa, ce-ar fi o zi liberă fără un chef?
  • Am avut ocazia să zărim chipul lui Gigi Becali într-o transmise live cu webcamul. A FOST BLAT? Domnule Diaconescu, aveţi legătura.
  • Mai-marii statului au tras şi ei, probabil, o porţie bună de râs, urmând să îţi vadă de treabă la fel ca şi până azi dimineaţă, de vreme ce românii în loc de proteste şi revolte fac chermeze.
  • Noi, revoluţionarii de fotoliu, avem subiect de scris cel puţin pentru o zi.

Tweet-ul momentului:

Ăsta da spirit balcanic. Să protestezi prin muzică și dans. Mai lipsea o mireasă furată la mitingul ăsta și era pur românesc.

~@corinasaftescu

Nu vă supăraţi, în Timişoara nu faceţi nişte proteste? Suntem şase ascultători acasă…

(informaţiile le-am primit prin intermediul interneţilor – Twitter, bloguri, site-uri de ştiri, imagini live – pentru că, nu-i aşa, eu lucrez la privat, deci mă scald în bani, n-am ce să protestez)

Ce frumos…

…e când se ia curentul fără notificare prealabilă, din cauza “unor lucrări”, la 8 dimineaţa. “Şi când revine?” “Dracu ştie, pe la două, trei, patru, hă hă hă”. Hai să suflăm în congelator, poate ţinem carnea aia îngheţată. Ce bine că avem şansa să ne căcăm sau să facem duş pe întuneric. Şi ce bine că nu mai e curent la computer, că doar fata care n-a plecat la lucru ca să îşi rezolve proiectele pentru şcoală merită şi ea puţină relaxare.

Dar ce cadou, dom’le!

BUG Mafia a fost trupa care m-a iniţiat într-ale hip-hop-ului românesc. Aveam 13 ani în 1998, când am primit cadou de Crăciun albumul “De Cartier”, de la un neam, la sugestia mamei. Nu ştia în ce se bagă şi ce lume a cuvintelor siropoase mă bagă, ea ştia doar melodia cu Loredana, cea cu “Ridică-mă la cer”.

Mi-a plăcut. Ascultam toată ziua caseta respectivă. La căşti, că aveam bun simţ. Am intrat mai adânc în rap-ul românesc, am încercat câte puţin din fiecare. Aveam casete cu Mafia, La Familia, Paraziţii, R.A.C.L.A., Don Baxter şi Royala Mare, Il-Egal, Marijuana, Getto Daci, Morometzii, 1Q Sapro, Brugner, Da Hood Justice, Methadon 3000, Vexxatu Vexx, CTC. Şi poate mai multe.

Le-am ştiut toate versurile, iar mare parte le ştiu şi azi. Am avut toate casetele sau discurile lor, până la Întotdeauna pentru Totdeauna, inclusiv, moment în care am cam rupt legăturile cu muzica lor, pentru că am considerat că încep să o dea în bălării, lucru ce mi-a fost confirmat odată cu apariţia volumelor Viaţa Noastră.

Iar acum, în 2010, când toată lumea aştepta ceva material nou, l-au scos (sort of). Şi încă cum! Au luat o melodie românească devenită oarecum clasică de-a lui Vali Sterian, şi-au băgat pula în ea şi ne-au făcut-o cadou.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

B.U.G. Mafia – Bag pula-n lume şi v-o fac cadou

Mulţumesc, dar aşa cadou păstraţi-l.

Viaţă grea pentru cumpărătorii de muzică

Persona e o trupă din Timişoara. Cântă un brit-pop frumos, fără accent românesc, iar muzica seamănă foarte bine cu The Kooks. Poate chiar prea tare. Au o melodie pe locul 1 la Guerrilla şi CityFM. Sunt contractaţi de casa de discuri nemţească EMG, au lansat de curând album în format digital. Şi aici voiam să ajung.

Eu vreau să am albumul lor. Pentru că îmi place ce am auzit până acum. Vreau să-l am pe bune, nu să-l fur. Vreau să îl cumpăr. Ei, Persona oferă următoarele opţiuni pentru cumpărarea albumului:

- Amazon – Nu vinde decât la americani.
- Musicload.de – e în nemţeşte, iar după două zile în care m-am chinuit să-mi fac cont aflu că nu vinde decât la nemţi, austrieci şi elveţieni.
- iTunes – acum se instalează (de 20 de minute). E greoi, se instalează cu alte căcaturi plus că rulează precum porcul pe Windows. E primul meu contact cu softul ăsta de ani de zile. Şi nu am garanţia că va merge să cumpăr din România albumul.

Deci eu, ca şi cumpărător legal de muzică pe care o doresc, de ce trebuie să trec prin o sută de hopuri până să cumpăr un album? De ce mă chinui din 30 aprilie să îl cumpăr? Nu e mai uşor să-l trag de pe torenţi? Dacă nu merge nici cu iTunes voi fi nevoit să recurg la metoda asta.

Edit: De ce căcat trebuie să restartez sistemul ca să instalez iTunes?
Şi mai edit: nu merge nici pe iTunes decât din State. Pentru o formaţie românească. Hai sictir.

Azi mă oftică: paharele de plastic operate greşit

Paharele de plastic, alea de unică folosinţă, vin “la maţ”. Adică sunt băgate unul în altul, formând un cârnat, după care sunt învelite într-o pungă. Ei, ce mă enervează: majoritatea pungilor respective sunt desfăcute sus, nu jos. Adică în partea cu gura paharelor. Ceea ce înseamnă că, atunci când scoţi un pahar, inevitabil pui mâinile jegoase şi pe gura următoarelor două pahare, pe lângă că eşti nevoit să-ţi bagi mâna în paharul din care tocmai urmează să bei. Deschiderea pungii jos e mai igienică şi mai logică.

Hai să facem şcoală multă

şi:

Mai mult ca sigur că v-aţi prins că nu e vorba de clasa a şaptea, la ora de educaţie civică. E vorba de un master, an terminal, unde notele se iau după cum scrie mai sus, şi nu doar la o singură disciplină.

Păcat că unii pierd burse din cauza asta.

Din motive meteorologice

  • vreau să vină apocalipsa. Întotdeauna mi-am imaginat apocalipsa ca având forma unei urgii de flăcări. Astfel, măcar pentru câteva clipe mi-ar fi bine. După care mi-ar fi prea cald, dar tot mi-ar fi mai bine ca acum. După care aş muri, dar măcar nu de frig.
  • vreau să moară multe nutrii, vulpi, hermine, castori, otteri, numai pentru a renaşte în haine de blană numai pentru mine. M-aş face pat din ele şi m-aş acoperi cu ele. Aş plânge în pumni de vină şi milă faţă de bietele animale, dar măcar nu pe frig.
  • vreau să beau mult vin fiert, după care să mă urc pilit, dar încălzit, la volan, să dau la maxim încălzirea la maşină şi să nu mai cobor din ea până nu-i termin toată benzina. Adică vreo jumătate de oră, dar jumătate de oră la 28 de grade.
  • vreau să fiu malefic cu toţi oamenii pe care îi întâlnesc, doar pentru a mă trimite să ard în flăcările iadului. M-aş rumeni bine, dar nu mi-ar îngheţa prepuţul.
  • vreau să vină de-a binelea încălzirea globală. Mă piş pe ei gheţari şi urşi polari, vreau să fie peste zece celsiuşi în Timişoara.
Creative Commons License