OK Go sunt o trupă care a făcut anii trecuţi senzaţie pe Internet, cu un videoclip tras dintr-o bucată, cu un dans sincronizat pe mai multe benzi de fitness, de atunci făcând mai multe clipuri mişto, bine pregătite şi sincronizate
Azi noapte şi l-au lansat pe cel mai recent, făcut în colaborare cu Chevrolet, şi e unul dintre cele mai complicate chestii pe care le-am văzut în muzică până acum: Read More
Update: invitaţia o ia Anca – pentru că un cuplu pregătit să facă planking şi owling e un cuplu puternic, cu o poveste mişto :))
Scriam acum puţin mai bine de-o lună că noul single Vama sună bine de tot a Coldplay. Cu tot sarcasmul de care puteam da dovadă atunci. În aceeaşi zi, reascultând multe din melodiile Vămii, fie ea veche sau nouă, ajungeam la concluzia că Tudor Chirilă are câteva ticuri de care nu poate scăpa. Mare, copii, elemente de basm, familii regale, alea. Tot sarcastic tare, şi de data asta de-a dreptul răutăcios. Cu toate că sunt oarecum fan atât Coldplay, cât şi Vama. Cel puţin cea Veche.
Mno, în condiţiile astea, cum draci să nu te bucuri când primeşti de la oamenii care se ocupă de trupă un mail care începe chiar aşa: “Concert Coldplay în Timişoara :)”? Şi care mă invită la concert sub motivul clar “Ma gandeam ca ar fi o ocazie buna de aflat de cate ori rosteste Tudor cuvantul “mare” intr-un concert…”. Zicea bine Tiţa ori de câte ori zicea că are Chirilă nişte oameni fenomenali pe partea de PR la Agenţia de Vise.
Poveste lungă scurtă, accept provocarea Read More
Mie-mi place melodia asta nouă de la Trupa Veche, auzită prima oară la Toamna Orădeană. De acum, şi cu videoclip:
Întrerupem programul normal pentru un anunţ de maximă importanţă muzicală: în 2 şi 3 decembrie, la Mediaş are loc festivalul-concurs de folk “Mediaş – Cetate Seculară“. Nu vă temeţi, eu nu merg şi la ăsta :), dar vă recomand ca, dacă sunteţi prin zonă, să luaţi parte la el, că se anunţă frumos tare.
Mâine, adică sâmbătă, 19 noiembrie 2011, la Casa de Cultură a Studenţilor (sus la 2), are loc o de mult aşteptată nouă Mare Adunare Folk. Ca de obicei, o să fie lejer, plăcut, muzical, acustic şi poetic. Va fi udat de clubul Taine, care vine cu băutura. Va fi susţinut şi de fetele noastre, care vor veni cu surprize.
De pe la ora 21; intrarea – ca întotdeauna – liberă.
Fără nici cea mai mică urmă de îndoială, cel mai câştigat din tot festivalul de folk de la Alba Iulia am ieşit chiar eu. Să vă explic.
Am revăzut oameni excepţionali. Minunaţi. Uimitori. Anume, pe “băieţii din Alba”: Andrei, George, Marius şi Liviu. Eu unul nu mă mai satur de oamenii ăştia, care ar face absolut orice pentru ce-au ei, acolo, în Alba Iulia. Au fost ca nişte furnicuţe, ne-au făcut toate voile şi poftele, ca şi cum ar fost festivalul lor. Şi n-a fost; ba mai mult, nici măcar n-au mai prins pişcoturi. Iar George, săracul, atât de obosit a fost într-una din zile, că de-abia a mai putut să plece acasă să se culce.
Apoi Read More
Postul ăsta, din categoria încă necategorisită “melodia săptămânii”, vine cu două zile întârziere, căci luni n-am fost în stare mai de nimic. Nu ştiu cum am reuşit să ratez melodia asta acum o lună şi-un pic, când a pus-o Richie. E cea mai mare obsesie muzicală a mea din ultimele luni, în ultima săptămână ascultând-o până la refuz.
E vorba de Gotye, un belgiano-australian şi de Kimbra, o neo-zeelandeză. Şi clipul e mişto. Aşadar, Gotye feat. Kimbra – Somebody that I used to know:
Am început să povestesc cum a fost la Alba, însă n-am terminat. Am scris despre concurenţi, însă vreau să scriu musai atât despre artiştii care “s-au produs” pe scenă la finalul fiecărei dintre cele trei zile de festival, cât şi despre oamenii cu care am împărţit zilele astea. Acesta este despre muzică, şi a plecat de la postul acesta al Corinei. E mai mult un amalgam de gânduri, dar înţelegeţi voi.
Părinţii mei au ascultat folk şi rock de când mă ştiu. Dacă rock-ul era mai mult pe benzi de magnetofon, folk-ul încă e dosit, undeva prin casă, pe casete probabil de multă vreme demagnetizate şi viniluri prăfuite. Casete cu Poesis şi Pasărea Colibri, discuri cu Socaciu şi Şeicaru, mai apoi CD-uri cu Ducu Bertzi, Alifantis, nelipsitul Hruşcă şi alţi “dubioşi”. Poate de asta îmi place atât de mult azi muzica asta, sau poate de când îmi cânta mama muzica asta la chitară, acum mulţi ani. Dacă aş avea vreodată vreun lucru să i-l reproşez mamei mele, ar fi că nu-mi cântă atât de des pe cum mi-ar plăcea s-o aud.
În prima oră de muzică a clasei a cincea, profa de muzică ne-a dat temă de casă să învăţăm să cântăm două melodii la alegere, ca “preselecţie” pentru corul şcolii. Nu îmi amintesc acum raţionamentul alegerii melodiilor, însă pot doar să presupun că am cântat fix ce mi-a plăcut. Nu îmi amintesc una dintre melodii (ştiu doar că era ceva cântec vechi, românesc, pe care-l înregistrasem pe casetă de pe discurile bunicului meu), însă cealaltă era Cântec Şoptit. Că doar îmi plăcea. Read More
Duminică, în cadrul ultimei zile a celei de-a şaptea ediţii a Festivalului-concurs de folk “Ziua de Mâine“, au fost premiaţi cei mai buni dintre cei mai buni concurenţi de la Alba Iulia. Toţi cu melodii proprii, toţi făcând parte din ceea ce Vali Şerban, directorul festivalului, a numit “a patra generaţie”.
În principiu, preferinţele publicului au fost şi cele ale juriului, eventual cu câteva schimbări în ierarhie. Fie că au fost premiile oficiale ale festivalului sau că au fost premii speciale, acordate de diverse entităţi, cam toţi concurenţii care mi-au plăcut au luat câte ceva. Recomand să ascultaţi piesele câtorva dintre ei în cele ce urmează, în filmările de la festival, toate prin amabilitatea lui Vlad Dulea.
Cosmin Vaman a fost preferatul bloggerilor, care, de altfel, am şi încropit un clasament al preferinţelor proprii. Read More
Am descoperit de dimineaţă o trupă interesantă, care m-a prins din prima: se cheamă Plus Noi şi sunt patru băieţi cu o chitară. Cântă un folk frumos, care nici nu se agaţă de veşnicele cântece ale “generaţiei de aur” a folk-ului, însă nici nu atinge postmodernismul forţat pe care îl aud, o!, atât de des.
Băieţii au o armonie perfectă între voci. Read More
