Luni, 28 mai, de la ora 20, mă găsiţi la concertul Pink Martini, la Filarmonica Banatul. Preţul biletelor, în funcţie de categoria locului, este de 220 lei, 170 Lei, 140 lei, 100 lei și 70 lei.
Prima oară când am auzit Pink Martini – sau, cel puţin, prima oară când am realizat că am auzit de ei – a fost acum vreo şapte ani, pe soundtrack-ul Mr. & Mrs. Smith, cu melodia Let’s never stop falling in love: Read More
Nu cred că-i un secret pentru niciunul dintre cititorii mei dragostea mea pentru festivalul de muzică şi nu numai, Sziget (de la Budapesta). Pentru cei care au deschis calculatoarele mai târziu cu câţiva ani, vă invit să răsfoiţi tot ce am scris în categoria Sziget, pentru o idee generală a ce au însemnat, pentru mine, ultimele cinci ediţii ale acestui festival.
E din ce în ce mai complicat să mă gândesc că, orice ar fi, trebuie să ajung şi anul ăsta la festival – e, la urma urmei, un efort financiar, mai ales în condiţiile în care azi-mâine-s om serios, însurat, la casa lui, cu alte priorităţi care răsar din toate părţile. Cu toate astea, însă, anul ăsta mai vrem să facem un efort, să ajungem măcar în ultimele zile ale festivalului, căci iar se anunţă epic, ca-n anii trecuţi.
Şi, ca să înţelegeţi de ce mă mănâncă deja mâna să-mi iau concediu în august, să vă povestesc cine cântă: Read More
Dacă vă faceţi drum prin Bucureşti în 25 aprilie (sau dacă, întâmplător, locuiţi acolo), mergeţi în acea seară în Joy Pub, unde vă aşteaptă o gălăgie de bloggeri (la propriu şi la figurat), la a treia ediţie a evenimentului Acoustic Bloggers.
Ce înseamnă asta? Read More
“Melodia săptămânii” de săptămâna asta e, de fapt, mai multe. Şase, ca să fiu precis.
Acum fix două săptămâni, băieţii de la Popa Sapka (pe care-i iubesc rău) au cântat, cum au ştiut ei mai frumos, live la Radio Guerrilla. Azi am văzut că întreaga prestaţie (minus partea cu interviurile, fără muzică) e prezentă pe YouTube, pe canalul Ursus România, pe care-i îndrăgesc mai mult de când am aflat că postează tot ce-i concert live la Guerrilla. Read More
N-am mai pus de multă vreme o “melodia săptămânii”, da’ recuperăm.
Săptămâna asta avem o piesă pe care am cules-o de la Radio Guerrilla, ca un non-conformist ce sunt, şi pe care o ascult non-stop de o săptămână. Pentru că e atât de mişto.
Pe de altă parte, sunt absolut sigur, 100% precis şi în totalitate cert că nu va mai auzi nici dracu’ de oamenii ăştia după ce se răceşte melodia asta, fiind cel mai glorios one-hit-wonders de anul ăsta. Iar videoclipul e atât de hip, că ţi-e jenă, om serios, să te uiţi la el. Da’ melodia curge frumos, ca un zaibăr bun la ceas de seară. Gen. Read More
Am, în copiii ăştia ce formează Popa Sapka, cea mai mare încredere într-o trupă românească pe care am putut vreodată s-o am. Sunt fantastici în ce fac, şi o fac cu suflet, dedicaţie şi sudoare. La propriu şi la figurat. Am norocul să-i fi cunoscut şi am văzut cu ochii mei că nu-i uşor deloc să răzbeşti în industria muzicală, însă drumul spre “acolo” poate fi frumos tare.
În fine, deviez. Ideea e că îmi plac foarte mult. Sunt formaţi în Timişoara, însă pare-mi-se că doar unul dintre ei e timişorean. În rest, sunt găgăuzi, moldoveni, sârbi, maghiari, de toate-ntr-una. Cântă ceea ce ei numesc pop-ska, care înseamnă, tot în cuvintele lor, că sunt “undeva între Zdob şi Zdub şi Gogol Bordello”. Mie mi-au plăcut de prima oară când i-am auzit, în 2009, şi o vreme chiar am cântat melodiile lor, într-un proiect muzical scurt şi nefast. Şi nu-i greu deloc să realizezi de ce m-au prins aşa de tare: pentru că e o muzică pe care ţi-e imposibil să o asculţi doar o dată: Read More
Mă bucur că am ales concertul de aseară, din – vorba poetului – mai multe motive:
- muzical, a fost ireproşabil. De la Bach la jazz, de la vioară rece la electrică, de la muzică “de Tom şi Jerry” la reggae, dănţuiri ungureşti şi o infuzie de folclor de-a dreptul românesc, totul a fost perfect.
- artistul central al cvintetului ce-i poartă numele, Nigel Kennedy, e un simpatic atunci când vorbeşte: face glumiţe, spune poveşti şi crează legături cu audienţa. Când, însă, lasă microfonul jos şi ia vioara în mână, închide ochii, îşi coboară capul pe instrument şi devine un alt om, cu totul. Bonus: citiţi un interviu luat de Nebuloasa chiar după concert, merită. Read More
Joi, 29 martie, la ora 20, la sala Capitol a Filarmonicii Banatului va concerta virtuozul viorii, Nigel Kennedy, împreună cu Piotr Wylezol, Adam Kowalewski, Krzysztof Dziedzic şi Tomasz Grzegorski. Personal, aştept concertul cu nerăbdare, ceea ce vă doresc şi vouă. Pentru că e ceva special, ce sună cam aşa:
Bilete – reţeaua Eventim, la preţurile 100 lei, 140 lei, 170 lei şi 220 lei; detalii la Plai.
Nu cred că-i un secret dragostea mea făţişă pentru dubstep. Bine, din câte am înţeles, ce ascult eu se cheamă “brostep”, adică un fel de “frate, când ascultam eu dubstep tu ascultai manele, preferinţele tale sunt oricum de căcat”. Să lăsăm însă haterii şi hipsterii pe mai încolo.
Da’mi place. Viitoarea doamnă Sîrb nu înţelege de ce – zice că tot ce aude e nişte zgomote sinistre, care te zgârie pe urechi, care nu au niciun sens şi care sunt iubite doar de copiii rebeli din a căror generaţie nu mai facem parte.
Nimic mai corect.
Doar că… Read More
