The Cribs la Sziget

Ultima confirmare de pe scena principală sunt englezoii de la The Cribs. Cu asta, programul de pe Main Stage este complet şi final, putând fi văzut aici. De asemenea, s-a rezolvat şi dilema de aici: Goran nu se va suprapune cu Serj Tankian, ci cu R.E.M., la care se pare că am să renunţ. Şi a apărut şi harta la zi a insulei. Mai 3 săptămâni, woo-hoo!

The Cribs - I’m A Realist

Melodia săptămânii

Two Gallants - Nothing To You
Continue reading »

Concluzionând, B’estfest 2008.

Acesta va fi probabil ultimul post legat de B’estfest, spre bucuria unora .

Aşadar, am ajuns înapoi în Timişoara ieri, la cea mai 1337 oră posibilă, anume 13:37 (update: greşesc, am ajuns după 14:30, la 13:37 fumam o ţigară în Lugoj. Irelevant, nerd joke-ul rămâne în picioare). Puţin obosit după 8 ore într-un tren ce ar fi fost mai potrivit ca autobuz, puţin copt după un weekend 100% natural şi profund mulţumit de experienţa B’estfest.
Continue reading »

Hop ş-aşa, pa, pa!

Şi-am întins-o. Ne citim săptămâna aviatoare.

Să fiţi cuminţi.

Am bilet-o din nou

Cel pentru 5 iulie nu l-am scanat, că e la fel. Sunt împlinit, mulţumit, fericit etc. Aşadar, vineri seară îl iau de o toartă pe colegul blogger Seicean şi ne îmbarcăm în trenul (adică ne întrenăm? plm) probabil mult prea puturos şi călduros, spre Bucureşti (unde ne vom întâlni cu colega bloggeriţă Bloodie). Apropo, doresc un sfat de traseu cu mijloacele de transport în comun pe ruta Gara de Nord - Plaza Mall, fată.

Plănuiesc să văd Manic Street Preachers şi Kaiser Chiefs sâmbătă, iar duminică Stereophonics şi apoi două din patru. Am de ales între Roisin Murphy şi Sunrise Avenue, dar probabil că cei din urmă vor câştiga, pentru că pe Roisin o văd şi la Sziget, iar apoi între Nelly Furtado şi Manu Chao. Aici e mai cu cântec. Nelly Furtado trebuie văzut, pentru portofoliu cel puţin, dar şi Manu Chao e Manu Chao, chiar dacă a fost şi anul trecut la Sziget. În fine, nu văd căruia dintre voi i-ar păsa de dilemele mele, aşa că o închei aici. Ideea e că sunt fericit şi mulţumit de viaţa mea, şi dacă astea sunt cele mai mari probleme pe care mi le fac, înseamnă că nu o duc chiar aşa de rău.

Aşa că, dacă nu mai apuc să bloghez până luni-marţi, să ştiţi despre mine că sunt bine, relaxat şi satisfăcut. Şi nu uitaţi:

When the heat dies down
I’ll be back in town

Kaiser Chiefs - Heat Dies Down

Concert pentru un om

”In data de 5 iulie, Asociatia The Serious Road Trip, in parteneriat cu Filarmonica Banatul, Salvati Copiii, Filiala Timis si Penitenciarul Timisoara organizeaza un eveniment caritabil in spatiul fostului Cinematograf de vara din Timisoara (fostul Capitol).
Vor concerta pro bono Sonatic si Blazzaj, vor sustine un spectacol de foc Societe Noire, iar seara se va incheia cu un party funk”.

Scopul evenimentului este strangerea de fonduri pentru a ajuta la recuperarea fizica a unui tanar in varsta de 17 ani.

De la Simona.
Deşi n-o să ajung, fiind la ora aceea la alte concerte, prin Bucureşti, măcar cu postul ăsta pot ajuta şi eu.

Underwear

Pulp - Underwear

MGMT la Sziget

Aparent, o vreme voi bloga din nou mult despre Sziget. Sorry, vecino.

Aşadar, tocmai a apărut în program ceva de interes cel puţin pentru mine, pentru frate-meu, şi din câte ştiu, pentru Marius: MGMT.

Fuckin’ A.
Continue reading »

And the winner is…

Acum o lună eram într-o dilemă: Stufstock sau Sziget? Pe zi ce trecea balanţa se îndrepta tot mai mult spre Stufstock, pentru că am fost chiar dezamăgit de lineup-ul temporar. Şi pentru că Stufstock-ul e la mare.

Dar azi lucrurile s-aus chimbat puţin în momentul în care am verificat din nou lineup-ul. Mi-au sărit din prima secundă în ochi două nume: The Kooks şi The Killers. Da, deci repet, The Kooks şi The Killers la Sziget Fest 2008. Asta pe lângă cei confirmaţi de mai demult: The Wombats, Babyshambles, Roisin Murphy, Kaiser Chiefs, R.E.M., Flogging Molly, Serj Tankian şi Goran Bregovic (că veni vorba, s-ar putea să se suprapună Goran ori cu Serj Tankian, ori cu R.E.M. What to do, what to do?…)

Cineva acolo sus (sau chiar acolo jos) îmi răzbună pierderea de anul trecut, când am fost obligat de împrejurări să plec de la festival cu 4 ore înainte să cânte The Killers. Şi aparent cineva-ul îi dă şi bonus pe cei de la The Kooks.

Lista până acum, aici.

Toe Jam

Uite cum se poate folosi nuditatea în videoclipuri într-un fel inteligent şi deloc vulgar:

Piesa e cântată de Fatboy Slim, sub pseudonimul Brighton Port Authority, cu participarea lui David Byrne de la Talking Heads şi a lui Dizzee Rascal (care, oricât mi-ar plăcea solo, parcă e puţin în plus aici), şi se numeşte Toe Jam.

Ada Milea

Mi-a plăcut dintotdeauna Ada Milea, încă de când toată lumea era înnebunită după Femur. Mi-a plăcut şi mai mult când a scos povestea lui Apolodor şi m-a dat gata de tot în 2005, când am prins Quijote într-un concert-surpriză (surpriză pentru mine, adică) la La John, în Vamă. Mi-a rămas de trei ani aproape întipărită în minte bucăţica aceea cu “dac-aş aveaaaa/o insulăăăăă/dac-aş fi numai eu/pe insulăăă” şi vocea Dorinei Chiriac, şi de-abia am aşteptat să revăd spectacolul, chestie care s-a şi întâmplat aseară, în cadrul Street Delivery.

Aparent era programată şi o întâlnire a bloggerilor în cadrul evenimentului, nu ştiu cum şi când s-a desfăşurat, dar cert este că la concert ne-am strâns eu, Alex, Anca şi Andreea pentru concert şi after-party (în localul preferat al bloggerilor, Irish PUBlic House, de lângă Tribunal).

Concertul trebuia să aibă loc în Cărtureşti, la etaj, dar după trei piese Ada l-a întrerupt, pentru că locul era prea mic pentru tot publicul venit să o asculte. Se stătea în spate, pe scări, iar unii care n-au mai avut loc să intre au rămas afară, încercând să audă ceva de la geam. Aşa că artiştii şi-au luat catrafusele şi s-au mutat cu chitări, microfoane şi boxe, jos, în faţa librăriei de pe strada Mercy, devenită pentru o zi Strada Quijote, unde au reluat spectacolul.

S-ar putea să fiu puţin subiectiv, dar concertul a fost perfect. Povestea lui Quijote şi a lui Sancho spusă şi cântată de Ada, Dorina Chiriac şi Bobo într-un mod unic, amuzant şi expresiv. După care, la bis, un fragmen din noul ei spectacol, adaptare a Nasului lui Gogol. Pe care de-abia aştept să-l văd în întregime. Cei trei au primit aplaude multe, pe măsura spectacolului, şi au cântat mult peste program, chestie care n-a putut decât să bucure pe toată lumea (într-o mai mică măsură pe Alex, care avea o nevoie gravă să-şi golească vezica, hehe).

Multe mulţumiri Adei Milea, Dorinei Chiriac şi lui Bobo pentru o zi frumoasă şi pentru ocazia unui final minunat al acesteia.

Live de la Abbey Road

“Live from Abbey Road” e o serie de emisiuni muzicale de 12 episoade a câte o oră fiecare, în care câte 3 trupe cântă câte trei melodii. Sunt înregistrate în High Definition în istoricul studio Abbey Road. Live, fără public. Scopul e să arate ca un film şi să sune ca o înregistrare de studio. Rezultatele mi se par incredibile, drept pentru care nu mă pot abţine să pun nişte clipuri aici. Aşadar, în ordinea numărului de la pantof:
Continue reading »

Melodia săptămânii

O melodie frumoasă de la o formaţie cu nume inutil.

What Made Milwaukee Famous - Sultan

Top 5 Soundtracks - leapşă

De la tovarăşul Alex vine o leapşă foarte frumoasă, anume top 5 soundtracks. Ei, aici e cu cântec (), că sunt atâtea soundtrack-uri de nota 10 (părerea mea™), încât nu cred că ce o să iasă o să fie un top 5 pe bune. De fapt nu, nici n-o s-o fac aşa, ci o să-mi iau libertatea să fac două topuri. Unul cu Original Score şi altul cu Soundtracks. Deci, în ordinea găurilor din nădragi: (şi aici îl despărţim, că e prea mult Flash pentru prima pagină) Continue reading »