Ovidiu Sîrb

Category Archives: Lepşe

11 lucruri învăţate de când “sunt mare”

(leapşă de la Alex Blogu)

1. Nu te da înapoi niciodată de la a cunoaşte oameni noi.
2. Toleranţa faţă de orice face bine tuturor, mai ales ţie.
3. Nu lua totul personal. Dacă cuiva nu-i place muzica pe care o asculţi, blogul pe care îl scrii sau faptul că nu citeşti cărţi, nu înseamnă neapărat că are ceva cu tine.
4. Cacofoniile sunt atât de neglijabile încât nu merită să îţi pierzi timp corectându-le. La punctul 3 am una, pariu că nici n-aţi observat-o.
5. În viaţă există şi eşecuri. Acceptă-le.
6. Femeile sunt, Read More »

Vicii şi delicii

Eu, de felul meu, sunt consecvent în preferinţe şi fidel mărcilor pe care le consum – în unele cazuri mai mult, în altele mai puţin – depinzând de momentul exact al vieţii mele şi de anume factori de influenţă din jurul meu. Odată mi-a plăcut Nokia până la moarte, acum nu mai vreau să aud de altceva decât HTC. Altă dată eram fan ATI/AMD înrăit, acum mă doare-n dos de detaliile astea. Toate preferinţele mi s-au schimbat, de-a lungul anilor, de-a lungul evoluţiei mele, cu excepţia câtorva care intră într-o categorie aparte: viciile. Read More »

Cui n-aş face reclamă

Pentru că de multă vreme n-a mai trecut o leapşă pe aici, astăzi avem o provocare din partea Tomatei, care mă întreabă, bloggereşte vorbind, la ce anume aş refuza să fac reclamă pe blog.

Răspunsul la întrebarea asta, deşi simplu în aparenţă, e destul de greu de găsit. Iar calea cea mai scurtă spre el e să-mi amintesc ce am refuzat până acum şi de-acolo să mai fac nişte scenarii. Să începem, deci. Read More »

Trecem pe lângă o leapşă

Am primit de la Dani o leapşă cel puţin interesantă. De câteva zile deja, timp în care m-am tot scărpinat în creştet, încercând să-i dau o formă care să mă satisfacă pe deplin, însă am tot ajuns la o singură concluzie: nu-mi plac lepşele gen oracol. Sau nu-mi mai plac, că şi eu m-am făcut, în trecut, vinovat de răspândirea lor :).

Am încercat să dau o formă interesantă răspunsurilor. M-am gândit la răspunsuri amuzante, la răspunsuri şmechereşti, la răspunsuri sincere sau răspunsuri care m-ar scoate, la final, drept “Ovidiu Max McBadass din Awesomeville”. Da’ nu mi-a plăcut nicicum. Aşadar ştergem tot, nu răspundem lepşei, însă o dăm mai departe, poate altul are mai mult noroc decât mine. Raka, e a ta.

Leapşă umedă

E timpul pentru o nouă leapşă! Pentru cei care deja au descoperit deja un tipar, da, aveţi dreptate, îmi plac lepşele muzicale.

Începută de Marius Matache, ajunsă la mine prin Dan Ciulea. E vorba de muzică de ploaie. Leapşa asta vine la fix… două zile după ce aş fi avut nevoie de ea, când a fost să pun o melodie de ploaie pe clipul cu inundaţiile. Astea fiind zise, melodiile mele cu ploaie, în ordine pur alfabetică: Read More »

Ce-mi făcuşi, Chinezule?

Când nu ştie ce să scrie pe blog, Chinezu face lepşe care să-l urce în Zelist peste Tudor Chirilă. Şi Chirilă mai voia. Cea de astăzi sună cam aşa:

Exact din locul în care stați acuma faceți 7 pași la stânga, ridicați privirea și priviți pentru fix 7 secunde. Apoi întoarceți-vă la computer și scrieți ce ați văzut.

Io m-am ridicat şi am făcut şapte paşi la stânga. Însă nu m-am întors, ci i-am făcut lateral (gamerii ar recunoaşte acest procedeu ca “strafing”). La al şaselea, privind în jos (ca să am de unde ridica privirea), m-am împiedecat şi m-am dezechilibrat, ştiind sigur că voi pica şi mă voi lovi de ceva. M-au prins, însă, două braţe salvatoare, puternice, bărbăteşti. Am deschis ochii. Era Petri, colegul meu care are biroul, aparent, la fix şapte paşi în stânga de biroul meu. Privirile ni s-au întâlnit şi l-am fixat fix şapte secunde, conform regulilor. Se uita la mine iniţial nedumerit, apoi din ce în ce mai iritat, pe măsură ce treceau secundele. Deşi şapte, treceau încet, de parcă timpul devenise al meu. Sau, mai degrabă, eu al lui. Secundele treceau încet, biblic de încet. Le-am numărat exact, după care m-am sprijinit în marginea biroului şi m-am ridicat, ştiind misiunea lepşei îndeplinită. M-am îndreptat încet spre biroul meu, fără să spun nimic, simţindu-mă urmărit de privirea nedumerită a colegului. M-am aşezat şi i-am auzit din stânga vocea groasă: “Bă, prost eşti”. Nu i-am răspuns. Nu ar fi înţeles.

Garaj de vis

Leapşă pornită şi primită de la kNox. Că cică să scriu aici ce maşini aş avea în garaj dacă aş avea căcălău de bani.

1. Un Audi A3. Pentru că e Audi şi e micuţ, numai bun de oraş.
2. Un ceva combi. Pentru că sunt singurele maşini care îmi dau impresia că, atunci când le cumperi, ai primit maşină chiar de toţi banii.
3. O rulotă, casă pe roţi d-aia. Pentru că-călătoresc.
4. O decapotabilă veche, americănească, din aia care suge benzină mai ceva ca Andreşanca nu benzină.
5. Asta ar fi prima pe care aş cumpăra-o, de aia am lăsat-o la sfârşit. Un DeLorean.

Fuck yea.

S-o ia Raka, Hubba, Richie şi Anca. Leapşa, adică.

Leapşă cu sex simboale

Zice Nebuloasa că să enumăr cinci sex-simboale care mă oftică.

Începem cu sex simboala care bat pariu că nu lipseşte de pe nicio listă de gen, Sarah Jessica Parker. Motivul, după cum sublinia şi Clawd, e simplu:

Apoi, ştiu că va fi şocant, dar Angelina Jolie. Pentru că deja e prea uzată ca sex simbol şi începe să se ramolească. În plus, a răsărit Megan Fox, care e pentru Angelina Jolie cam cum e GSM-ul pentru două cutii de conservă legate cu o aţă.

Urmează Jessica Simpson. Spre deosebire de celelalte două Jessici (Alba şi Biel), cu care sunt perfect de acord, când vine vorba de Simpson penisul meu e foarte confuz. Tehnic vorbind, gagica îndeplineşte standardele (are ţâţe, buci, craci, e blondă spălăcită etc), dar ceva mă împiedică să o admir. Se poate să fie figura ei de hillbillie, rolurile ei de hillbillie în filme de mâna a doua sau muzica ei de căcat, nu ştiu sigur.

Ultimele două sunt Carmen Electra, pentru că pur şi simplu nu o mai suport şi Madonna, pentru că e ca kriptonita pentru penisul meu.

Leapşa merge la gagică şi la Ceciliu. Plus un reminder pentru tata: vezi că ţi-a dat şi ţie leapşa Nebuloasa, s-o faci.

A fost cool pentru câteva clipe

Timişoara, 2007 sau 2008. Nu mai ştiu exact.

Pe strada Baader, coadă, aşa cum se întâmplă de fiecare dată când e bariera coborâtă. Şoferii aşteaptă liniştiţi să se enerveze văzând că, după ce stau 5 minute la barieră, prin faţa lor trece, probabil, doar o amărâtă de locomotivă.

Două maşini, conduse de şoferi cool, de douăzeci şi un pic de ani, nu au însă răbdare. Fac concurs, care trece primul de coloană şi de barieră. Evident, trece acela care avea maşină mai puternică. Trece şi al doilea de coloană, însă nu ajunge pe partea cealaltă.

O săptămână mai târziu, două mame aprind lumânări la cele două cruci montate lângă liniile de tren.

Nu cunosc victimele, iar filmul accidentului mi-a fost povestit de un taximetrist, deci se prea poate să fie înflorit. Cert este că am văzut cu ochii mei maşina făcută ghemotoc, purtată vreo 20 de metri de locomotivă pe şine. Iar crucile sunt acolo.

Leapşă primită de la Clawd. Să meargă mai departe la cine-o vrea, că nu găsesc încă pe nimeni care să n-o fi primit.

Despre viaţă (leapşă)

Am de la Tomata o leapşă plină de întrebări existenţiale. Cu mulţumiri, cu puţină reticenţă (căci nu mă prea coafează întrebările gen “Miss America”*) şi cu sentimentul că s-ar putea să mai am ceva lepşe restante la Tomată (pentru care îmi cer iertare), după cum urmează:

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
După chelie, 25. După vorbă şi zâmbet, 17. După minte, vreo 15. După performanţele sexuale, 24.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Să nu încerci, ofcors. Mai rău ca astea, însă, e să ai o unghie crescută în carne, la picior. E groaznic.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
De teamă, din nesiguranţă, din comoditate.

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
Uneori da.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Puţin deasupra salarului mediu pe economie.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Aş vrea să văd pe străzi oameni zâmbind, cu fruntea sus. Nu doar adolescenţi îndrăgostiţi, ci pe toată lumea.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici? Read More »

Creative Commons License